Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 936/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 936
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în comuna, Cod poștal -, Județîmpotriva deciziei civile nr. 114 pronunțată la 1 aprilie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în comuna, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 3 lei timbru judiciar și cu 812,50 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanțelor nr. -, nr. -, nr. - și nr.-, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant asistat de avocat din Baroul Buzău și intimata-pârâtă asistată de avocat din Baroul Buzău.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-reclamant, arată că în mod greșit instanța a reținut că părțile au avut cote diferențiate la dobândirea apartamentului care a fost vândut pentru a se achiziționa casa la țară.
De asemenea, în mod greșit instanța a respins cererea reclamantului de suplimentare a probatoriului cu 2 martori, pentru a se dovedi, peste actele depuse la dosar, că părțile au trăit în concubinaj înainte de a se căsători.
Instanța nu a ținut cont că, din declarația extrajudiciară a administratorului blocului, a rezultat că, începând cu anul 1989, reclamantul a locuit în concubinaj cu pârâta.
Apartamentul a fost achiziționat înainte ca părțile să se căsătorească legal, dar ratele, încă de la început, au fost achitate de ambele părți.
Chiar dacă s-ar reține că apartamentul a fost dobândit de pârâtă înainte de căsătorie, din luna decembrie 1991 și până în luna noiembrie 1992 pârâta ar fi achitat o sumă foarte mică din ratele pe care le avea la CEC, astfel că, în mod greșit s-a reținut o cotă diferențiată la dobândirea acestui bun.
Referitor la atribuirea bunurilor, arată că este inadmisibil ca reclamantului să i se atribuie, ca unitate locativă, un grajd.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă, arată că nu se poate reține o cotă egală la dobândirea apartamentului, întrucât, din probele administrate, a rezultat că intimata a avut o contribuție mai mare.
Apartamentul a fost achiziționat în baza Decretului-lege nr. 61/1990, cu suma de 117.484 lei vechi, cu dobândă subvenționată, de 4%, iar ratele au fost reținute din salariul pârâtei începând cu luna ianuarie 1992 și până în luna ianuarie 1994, situație ce rezultă din adeverința eliberată de Sporul.
Rata de 1000 lei pe lună a fost plătită de pârâtă împreună cu reclamantul doar un an și patru luni.
Apartamentul a fost bunul propriu al pârâtei și a fost vândut cu un preț mai mare decât a fost achiziționat, respectiv cu 500.000 lei, iar de această situație nu poate profita reclamantul.
De altfel, și casa de la țară a fost achiziționată cu banii pârâtei, astfel că, reclamantul nu ar avea dreptul nici la cota de 25%, reținută de instanță.
Mai arată că instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu martori, dar acesta a renunțat la audierea lor.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1893/200 din 13.03.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor pe care le-au realizat în timpul căsătoritei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta, în prezent sunt divorțați, conform sentinței civile nr. 779/07.12.2007 a Judecătoriei Buzău, că au dobândit mai multe bunuri precizate prin acțiunea formulată, susținând că la achiziționarea acestora soții au avut contribuții egale.
Pârâta a formulat întâmpinare în conformitate cu art. 115-118 cod pr.civilă, precizând că este de acord cu partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, însă în masa bunurilor au fost incluse o parte din bunurile ei personale, respectiv: un pat dormeză, o masă bucătărie, 3 covoare, o masă de 4 persoane, 2 fotolii cu material textil, 4 scaune tapițate, o bibliotecă, un tablou pictat, o noptieră cu oglindă, o masă TV, un șifonier în 2 uși, o mașină de cusut electrică și un televizor sport.
A mai susținut că în timpul căsătoriei au dobândit o aplică și o lustră și nu 4 cât s-a menționat în cerere și 2 televizoare în loc de 3 (Samsung și ).
De asemenea, a precizat că o canapea cu oglindă, o toaletă cu oglindă nu au fost dobândite, ci numai o noptieră cu oglindă - care este bunul său propriu, iar canapeaua cu vitrină și 2 fotolii sunt bunurile personale ale reclamantului.
Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat ca bunurile comune să se partajeze în cotă de 25 % pentru reclamant și 75 % pentru ea, deoarece imobilul casă de locuit a fost dobândit cu banii pe care aceasta i-a obținut din vânzarea unui apartament bun propriu, iar mobilierul din apartament a fost adus la casa din.
De asemenea, pârâta a mai solicitat să se includă în masa bunurilor comune o datorie la BCR și autoturismul 1300.
În urma probelor administrate, cu acte și martori, Judecătoria Buzăua pronunțat o încheiere de admitere în principiu în data de 10.10.2008, prin care a admis în principiu, în parte cererea principală și cererea reconvențională și au constatat că părțile au realizat în timpul căsătoriei, cu o contribuție de 25 % - reclamantul-pârât și 75 % pârâta-reclamantă, următoarele bunuri comune:
- Bunuri imobile: un imobil compus din casa de locuit, anexe gospodărești și 1000. teren intravilan, situat în comuna, jud.B, cu vecini: N și V -, S -, E - drum comunal;
- Bunuri mobile: sobă teracotă, televizor color, aragaz plus butelie, un corp suspendat, canapea, 4 perdele, 4 jaluzele, 1 lustră, 2 televizoare, 2 fotolii, 2 perdele, 2 jaluzele, sobă teracotă, 2 jaluzele, mașină de spălat Arctic, frigider Arctic, combină frigorifică, 1 butelie aragaz, aplică lustră, 4 cearșafuri pat, 4 cearșafuri plapumă, 5 fețe de pernă, 10 prosoape, 1 fier de călcat, 1 radiocasetofon, 1 corp suspendat, 24 farfurii.
A constatat că următoarele bunuri sunt proprii: 1 pat dormeză, 1 masă bucătărie, 3 covoare, 1 masă de 4 persoane, 2 fotolii material textil, 4 scaune tapițate, 1 bibliotecă, 1 tablou pictat, 1 noptieră cu oglindă, 1 masă TV, 1 șifonier în 2 uși, 1 mașină de cusut electrică, 1 TV sport.
A respins cererea pârâtei-reclamante privind reținerea la masa de împărțit a unei datorii comune și a autoturismului 1300 cu nr. de înmatriculare -.
S-au desemnat experți specialitatea construcții și evaluare bunuri mobile pentru formarea loturilor, lucrări întocmite de experți și.
Prin sentința civilă nr. 848/06.02.2009, Judecătoria Buzăua admis acțiunea principală și cererea reconvențională, conform încheierii de admitere în principiu din data de 12.11.2008 și a dispus sistarea stării de indiviziune prin omologarea variantei a III-a din raportul de expertiză întocmit de expert - completare, atribuind părților loturile propuse conform acesteia, care a întocmit și expertiza centralizatoare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere că pârâta-reclamantă a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor, aceasta a vândut apartamentul care era bunul său propriu și cu banii obținuți a cumpărat casa cu terenul aferent.
S-a respins cererea pârâtei-reclamante privind aducerea la masa de împărțit a unei datorii comune și a autoturismului, deoarece nu a dovedit că fac parte din masa de împărțit.
La formarea loturilor și atribuirea bunurilor, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 6739Cod proc. civilă, în sensul că se formează două unități locative care pot fi eficient exploatate, iar sultele sunt mici.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, care o critică pentru netemeinicie, deoarece instanța a reținut că înainte de căsătorie pârâta a dobândit un apartament pe care l-a vândut și, din prețul obținut s-a achiziționat imobilul casă de locuit ce urma să se împartă în cote de .
Susține apelantul că achitarea prețului acestui apartament s-a făcut în timpul concubinajului, prin credit de la CEC, iar sumele respective au fost achitate în perioada 1989-1994 - când întrețineau relații de concubinaj și locuiau în același apartament.
Se solicită prelungirea probatoriilor pentru a dovedi conviețuirea, cât și contribuția comună la achitarea ratelor la împrumutul contractat pentru apartamentul achiziționat pe numele pârâtei-reclamante.
S-a depus la dosar de apelant actul de referință din 27.11.2008 semnat de șeful de scară.
Intimata a depus la dosar o adeverință cu nr. 84/06.03.209 emisă de Sporul - Societate Cooperativă, din care rezultă că a beneficiat de un contract de împrumut de la CEC, cu nr. 5387/1991, în valoare de 117.484 lei, valoarea ratelor a fost suportată de aceasta, fiindu-i oprite pe statul de plată începând cu ianuarie 1992 și până în ianuarie 1994.
Prin decizia nr. 114 pronunțată la 1 aprilie 2009, Tribunalul Buzăua respins apelul ca nefondat, reținând că din actele dosarului rezultă că părțile s-au căsătorit în data de 13.11.1992 și s-a dispus desfacerea căsătoriei în data de 07.12.2007. Anterior căsătoriei cu apelantul, intimata a avut în proprietate un apartament proprietate personală, pe care l-a înstrăinat conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 6957, în data de 30.03.1994, cu suma de 500.000 lei.
S-a mai reținut că din contractul de vânzare-cumpărare nr. 11676 rezultă că intimata a cumpărat de la B, un apartament cu 2 camere, cu credit de la CEC, în anul 1991. Așa cum rezultă din adeverința atașată la dosar, ratele au fost achitate de către intimată, care la data respectivă nu era căsătorită, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că apartamentul a fost bunul propriu al acesteia.
Tribunalul a apreciat că apelantul, prin probele administrate, nu a demonstrat că a contribuit cu vreo sumă de bani la achiziționarea acestui apartament, astfel că instanța a reținut în mod corect că suma obținută din vânzarea apartamentului a fost folosită pentru dobândirea imobilului casă de locuit din comuna, pe care părțile l-au cumpărat în luna septembrie 1994.
De asemenea, s-a apreciat că a fost reținută corect cota de contribuție a apelantului la dobândirea bunurilor, având în vedere că intimata a fost cea care a obținut venituri substanțiale; apelantul nu a contribuit la cheltuielile gospodărești și dobândirea bunurilor mobile decât cu sume minime.
Totodată, instanța a apel a apreciat că susținerea apelantului că părțile au întreținut anterior de căsătorie relații de concubinaj, nu are relevanță în cauză, deoarece acesta, prin probele administrate la instanța de fond, nu a demonstrat că a contribuit la achitarea ratelor ce au fost plătite de intimată în perioada 1992-1994 și nici că a avut vreo contribuție la dobândirea acestui apartament.
Astfel, tribunalul a conchis că a rezultat fără putință de tăgadă că banii obținuți din vânzarea apartamentului au fost folosiți în dobândirea imobilului din comuna, în acest sens fiind chitanța sub semnătură privată din 27.02.1994 - fila 46 din dosarul de fond și contractul de vânzare-cumpărare nr. 16672/01.09.1994.
Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Buzăua declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
Astfel, recurentul arată că decizia atacată este lovită de nulitatea prevăzută de dispozițiile art.304 pct.7 cod pr.civilă, constând în aceea că decizia de respingere a apelului se sprijină pe motive contradictorii cu probele reținute, în sensul că tribunalul, respingând apelul cu privire la contribuția părților la achiziționarea apartamentului vândut, motivează soluția prin aceea că ratele au fost achitate de intimată, conform adeverinței atașate la dosar.
Menționează că acest argument este în contradicție cu conținutul adresei CEC, precum și al contractului de împrumut nr.5387/1991 din care rezultă fără putință de tăgadă că ratele de restituire a împrumutului au fost eșalonate din anul 1991 până în anul 1994, în timp ce părțile s-au căsătorit în anul 1992, astfel cum a reținut Tribunalul Buzău, fiind evident faptul că ratele achitate din anul 1991 până la data de 13.11.1992 sunt bun propriu al intimatei, iar cele achitate după data de 13.11.1992 până la 30.03.1994 sunt bun comun potrivit dispozițiilor codului familiei.
De asemenea, recurentul reclamant consideră că instanța a ignorat, din acest punct de vedere, declarația extrajudiciară a administratorului cărții de imobil care a arătat, atât data începerii relațiilor de concubinaj, cât și a celei căsătoriei, împrejurări care determină contradictorialitatea dintre soluția dată și argumentele reținute de Tribunalul Buzău.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se valorifica probele administrate în ceea ce privește contribuția părților la achiziționarea bunurilor comune.
La data de 19.06.2009, intimata pârâtă a depus la dosar note de concluzii prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant, ca nefondat, menținerea deciziei pronunțate de Tribunalul Buzău, ca legală și temeinică cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, prin prisma deciziei pronunțate de Tribunalul Buzău, apreciază că aceasta din urmă este legală și temeinică pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Astfel, din toate probele administrate în cauză respectiv contractul de vânzare cumpărare nr.11776/3.12.1991 depus la dosar de către intimată, precum și din certificatul de căsătorie din care rezultă că părțile s-au căsătorit la 13.11.1992, rezultă că anterior căsătoriei intimata a dobândit acest apartament pe care ulterior l-au înstrăinat ambii soți, la 30.03.1994, cu prețul obținut achiziționând un alt imobil casă de locuit și terenul aferent ce face obiectul partajului.
În aceste condiții, Curtea reține că în mod corect tribunalul a apreciat o cotă diferențiată, pentru recurent de 25% și 75 % pentru intimată, având în vedere și proveniența acelui apartament, împrejurarea că a fost atribuit intimatei din fondul locativ de stat, în calitate de titular, achitat parțial cu avans, iar restul prețului cu plata în rate, tot intimata fiind aceea care a figurat ca titulară a contractului de închiriere al acelui apartament.
Declarația extrajudiciară a administratorului cărții de imobil de care se prevalează recurentul pentru dovada începerii relațiilor de concubinaj cât și a celei de căsătorie, nu se coroborează cu restul probatoriilor administrate în cauză, este infirmată de actele depuse de intimată, respectiv contractul de vânzare cumpărare al apartamentului ce a aparținut intimatei, contractul de închiriere ce figurează pe numele acesteia, contractul pentru plata în rate a locuinței, de asemenea pe numele intimatei, acte ce au fost avute în vedere în mod corect de către ambele instanțe ce au pronunțat încheierea de admitere în principiu, sentința și respectiv decizia de partajare a bunurilor comune.
Totodată, din analiza patrimoniului comun ce aparține celor doi soți privit în universalitatea sa, patrimoniu reținut la masa partajabilă, prin încheierea de admitere în principiu din 10.10.2008, în mod corect s-a apreciat o cotă diferențiată de 25% pentru recurent și 75% pentru intimată, având în vedere, pe lângă probele ce au fost evidențiate mai sus, cu care s-au făcut dovezi în acest sens, rezultând că celelalte bunuri comune sunt nesemnificative ca valoare și întrebuințare, bunul cel mai valoros reprezentându-l imobil casă de locuit, anexe gospodărești și terenul aferent, dobândit în parte din prețul provenit din vânzarea apartamentului ce a aparținut intimatei pârâte.
În contextul celor arătate mai sus, toate criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate, acestea nu au fost dovedite în nici un mod, nu își găsesc corespondent în probatoriile administrate și drept consecință, nefiind incidente nulitățile prevăzute de art.304 pct.7 cod pr. civilă, Curtea în baza dispozițiilor art.312 alin.1 cod pr.civilă urmează a respinge recursul ca nefondat, iar conform dispozițiilor art.274 cod pr.civilă urmează a obliga recurentul să plătească intimatei 1000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul, domiciliat în comuna, Cod poștal -, Județ împotriva deciziei civile nr. 114 pronunțată la 1 aprilie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în comuna, Cod poștal -, Județ B, ca nefondat.
Obligă recurentul reclamant la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- - - - - -
Grefier,
Red.tehnored.AP/CC
4.ex./07.12.2009
apel- Tr.
apel.
fond- Jud.
fond.
operator date cu caracter persoanl
notificare nr.3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
