Superficie. Decizia 678/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 678
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 3: Tania Țăpurin
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 207 din 17 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 64 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul August, având ca obiect superficie.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant și intimatul pârât August.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că a fost depusă întâmpinare.
Recurentul reclamant a depus dovada achitării taxei de timbru și concluzii scrise. I-a fost comunicată întâmpinarea.
Instanța, constatând că, nemaifiind cereri de formulat, cauza este în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului.
Intimatul pârât August a solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 26.04.2007 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul August, ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat să-și ridice construcțiile amplasate pe terenul său în suprafață de 1.000. intravilan și anume o construcție compusă din 2 camere, cu șopron în față și un saivan pentru oi, sau în caz de refuz să fie autorizat să demoleze aceste construcții pe cheltuiala pârâtului și să fie obligat la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că a dobândit prin moștenire de la autorul terenul de 1.000. situat în intravilanul comuna, sat, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.3/15.01.2004 și că anterior decesului și dezbaterii succesiunii, s-au judecat în dosarul nr.3573/2002 al Judecătoriei Băilești, dosar în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 576/2003 și în care a fost admisă în parte acțiunea de partaj bunuri coachiziție formulată de către August, căruia i-au fost atribuite în lot construcțiile menționate, construcții ce se află amplasate pe terenul proprietatea sa.
Reclamantul a mai menționat că pârâtul este fiul său.
La data de 29 iunie 2007 pârâtul August a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamant.
În motivarea cererii a arătat că este proprietarul imobilului compus din casă cu 2 camere din chirpici, 2 șoproane și gard de beton cu porți metalice, în baza sentinței civile nr. 576/3.06.2003, construcții situate pe un teren de 1.000., cu care este înscris la rol.
De asemenea, a arătat că reclamantul este tatăl său și este de rea credință, introducând numeroase acțiuni împotriva sa, pentru a-l împiedica să ducă o viață liniștită și un trai decent alături de familia sa.
La data de 15 octombrie 2007 reclamantul a formulat precizare de acțiune, solicitând ca în baza probelor ce se vor administra și hotărârii ce se va pronunța,să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 1.000., situată în intravilanul comuna, sat și să-și ridice construcțiile amplasate pe terenul ce îl revendică și anume: o construcție compusă din 2 camere cu șopron în față și un saivan pentru oi, sau în caz de refuz să fie autorizat să demoleze aceste construcții pe cheltuiala pârâtului și să fie obligat la cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii a arătat că pârâtul îi ocupă fără drept suprafața de 1.000. situată în intravilanul com. sat, pe care l-a dobândit în baza certificatului de moștenitor, autentificat sub nr. 3/15.01.2004, eliberat în urma dezbaterii succesiunii defunctului.
Reclamantul a evaluat terenul la suma de 200 lei și a timbrat la această valoare.
La data de 15 octombrie 2007 pârâtul a formulat cerere reconvențională, solicitând să se constate dreptul său de superficie asupra suprafeței de teren revendicată de reclamant, întrucât pe această suprafață se află casa ce i-a fost atribuită în cadrul unui proces de partaj.
Prin sentința civilă nr. 64 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul -, a fost respinsă acțiunea așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul, împotriva pârâtului August.
A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârât.
S- constatat dreptul de superficie al pârâtului asupra suprafeței de teren de 1.000., situat în intravilanul com. sat.
obligat reclamantul la 300 lei cheltuieli de judecată către pârât.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente
Prin sentința civilă nr. 576/2003 pronunțată de Judecătoria Băilești, sentință rămasă definitivă si irevocabilă prin respingerea recursului, a fost admisă în parte acțiunea de partaj formulată de reclamanții si August împotriva pârâților, si, a fost omologat raportul de expertiză în varianta I si s-a atribuit în lotul reclamantului August o casă cu două camere din chirpici, 2 șoproane, un gard de beton cu porți metalice, un saivan de oi, un șopron pentru utilaje, un tractor U 650, un disc si 2 sobe de teracotă.
La data de 27.12.2003 a decedat, dată la care s-a deschis succesiunea acestuia, iar ca moștenitori au rămas -fiu si - soție supraviețuitoare.
S-a reținut că, din certificatul de moștenitor nr. 3/15.01.2004 emis în urma dezbaterii succesiunii autorului, rezultă că succesiunea acestuia a fost acceptată numai de, soția supraviețuitoare renunțând la succesiune prin declarație autentificată si că masa succesorală se compune din 1000. teren, situat în intravilanul comunei, sat si cota de dintr-o casă din chirpici cu trei camere si pivniță, acoperită cu țiglă, o anexă din chirpici cu trei încăperi, acoperită cu țiglă, iar în prelungire o cameră, pătul si magazie, acoperite cu țiglă.
Pe terenul în suprafață de 1000. este situată casa ce i-a fost atribuită pârâtului August prin sentința civilă 576/2003.
A mai reținut că, la interogatoriu reclamantul a declarat că imobilul ce i-a fost atribuit fiului său prin hotărâre judecătorească, a fost construit în urmă cu 30 de ani, de el, împreună cu soția, în prezent decedată.
Instanța a reținut că asupra terenului pe care este edificată construcția, pârâtul are un drept se superficie, care constă în dreptul de proprietate pe care îl are o persoană denumită superficiar asupra construcțiilor, plantațiilor si altor lucrări care se află pe un teren ce aparține altei persoane, precum si în dreptul de folosință al altei persoane asupra acelui teren.
Dreptul de superficie constituie o derogare de la dispozițiile art. 489.civ. potrivit cărora proprietatea terenului cuprinde proprietatea a tot ce se află pe suprafața lui precum si de la art. 482.civ. potrivit căruia proprietatea asupra unui lucru, dă dreptul asupra a tot ce se unește ca accesoriu la acest lucru.
A mai reținut instanța că, practica judiciară a admis că, în situația în care se dovedește că proprietatea unei construcții aparține unei alte persoane decât proprietarul terenului pe care s-a ridicat, această persoană are un drept de superficie, care, prin natura lui constituie un drept real.
A concluzionat că pârâtul August are un drept de superficie asupra terenului în suprafață de 1000. situat în intravilanul comunei, sat, pe care sunt situate construcțiile ce i-au fost atribuite în urma partajului.
In termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, calea de atac fiind calificată de instanță ca apel, criticând sentința ca netemeinică si nelegală pentru următoarele considerente
- construcțiile nu au fost edificate de către pârât pentru a se pune problema de bună sau de rea credință, ci ele au fost atribuite pârâtului în cadrul unui proces având ca obiect partaj coachizite bunuri mobile si construcții, proces în care a figurat ca pârât si tatăl reclamantului, construcțiile fiind identificate de expert în posesia pârâtului
- chiar dacă a fost pus în posesia construcției în mod legal, această punere în posesie s-a făcut fără acordul reclamantului, materializat printr-un contract în calitate de proprietar al terenului fond dominant, constituindu-se astfel o sarcină asupra terenului, fără acordul său si fără plata unei indemnizații corespunzătoare
- instanța a admis cererea reconvențională, fără ca aceasta să fie timbrată corespunzător
- instituirea dreptului de superficie în favoarea proprietarului construcției asupra terenului aferent proprietatea reclamantului s-a făcut cu aplicarea greșită a legii
- această construcție se află amplasată pe o suprafață de teren mult mai mică decât 1000., respective 68-70. dar instanta a instituit această sarcină pe întreaga parcelă, cauzându- astfel gave prejudicii
Intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, motivând că 576/2003 îi atestă calitatea de proprietar al construcțiilor, iar în virtutea art. 482.civ. are un drept de superficie asupra terenului.
La dosar s-au depus proces verbal de executare din dosarul 40/E/2004 BEJ, 576/2003, delegații si chitanțe avocațiale.
Prin decizia civilă nr.207 din 17 aprilie 2007, pronunțată în dosar nr.-, Tribunalul Dolja respins apelul ca nefondat, obligând apelantul reclamant la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a motivat următoarele:
Dreptul de superficie poate fi definit ca acel drept ce constă în dreptul de proprietate pe care-l are o persoană denumită superficiar, asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări care se află pe o suprafață de teren ce aparține unei alte persoane, teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosință.
Acest drept de superficie reprezintă un dezmembrământ al dreptului de proprietate pentru că atributul folosinței trece la superficiar si există atâta timp cât există construcția, plantația si poate fi constituit prin convenția părților, prin legat, prin uzucapiune sau prin lege.
In speță, calitatea intimatului de proprietar asupra construcțiilor este de netăgăduit, prin sentința civilă 576/2003 a Judecătoriei, având ca obiect partaj, intimatul primind în lotul său 2 camere din chirpici, 2 șoproane, un gard din beton cu porți metalice, un saivan de oi, un șopron pentru utilaje, certificatul de moștenitor întocmit ulterior la dezbaterea succesiunii defunctului, act ce nu îi este opozabil intimatului, neavând aptitudinea de a înlătura efectele unei hotărâri intrate în puterea lucrului judecat.
Respectiva hotărâre a recunoscut că intimatul are dreptul la o cotă parte din construcțiile următoare: 2 camere din chirpici, 2 șoproane, un gard din beton cu porți metalice, un saivan de oi, ca moștenitor al mamei sale, ce a edificat bunurile împreună cu, si totodată îi confirmă acestuia calitatea de coindivizar asupra unui șopron pentru utilaje edificat de intimat împreună cu aceleași persoane.
Terenul pe care s-au edificat aceste construcții a fost atribuit în proprietate lui coindivizar asupra construcțiilor, prin reconstituire în baza Lg. 18/1991, conform titlului de proprietate nr. 398-15007/1994, fiind primit de acesta cu titlu de moștenire si transmis, mai apoi, pe cale succesorală, reclamantului, așa cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 3/2004 emis de BNP.
Prin urmare, starea de coproprietate asupra construcțiilor a luat naștere cu mult înainte ca reclamantul să devină proprietarul terenului.
Dreptul de superficie s-a constituit prin acordul proprietarului terenului de la acea epocă, iar momentul constituirii acestuia coincide cu cel la care cei menționați anterior au dobândit de la autorul dreptul de a construi pe terenul în litigiu.
Acest drept de superficie subzistă si în prezent în favoarea proprietarului actual al construcțiilor si se impune ca sarcină reclamantului apelant, ce a dobândit ulterior terenul criticile reclamantului privind lipsa acordului său la constituirea acestui drept de superficie fiind nefondate.
Decesul proprietarului terenului nu atrage stingerea dreptului de superficie constituit convențional, deoarece fiind un drept perpetuu, evident că acesta există până la desființarea construcției de către superficiar.
Referitor la criticile ce vizează timbrajul cererii reconvenționale, instanța retine că sunt nefondate, cerințele Lg. 146/1997 fiind respectate, la dosarul de fond fiind depuse dovezi în acest sens.
Critica privind întinderea dreptului de folosință recunoscut intimatului nu poate fi primită, nefiind probat că suprafața de teren afectată de construcții în realitate ar fi mai mică, sarcină ce incumbă apelantului conform dispozițiilor art. 129 alin. 1.proc.civ." părțile au îndatorirea să-si probeze pretențiile si apărările", cu toate că în faza apelului era posibilă completarea probatoriului conform dispozițiilor art. 295 alin. 2.proc.civ.
Concluzionând, se constată că, în mod corect prima instantă a respins actiunea reclamantului cu cele două petite, deoarece nu se poate lăsa reclamantului in deplina proprietate si linistita posesie terenul pe care sunt situate constructiile, de vreme ce intimatul, in calitate de proprietar al constructiilor anterior mentionate, are un drept de superficie asupra acestui teren, folosinta, ca atribut al dreptului de proprietate, trecând la intimat, pe durata existentei constructiilor.
Solicitarea de demolare a constructiilor este lipsită de fundament juridic, intimatul neputând fi asimilat de rea credintă, pentru a-i fi aplicabile dispozitiile art. 494.civ.
Apelantul reclamant nu poate să critice în apel neacordarea unei indemnizații pentru terenul afectat de superficie, în condițiile în care nu a formulat la prima instanță o cerere cu acest obiect, nici măcar apărări, or, efectele apelului nu se pot răsfrânge decât asupra a ceea ce s-a judecat în primă instanță, dispozițiile art. 294.pr.civ. nefiind susceptibile de o altă interpretare.
Împotriva celor două hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul, motivând în esență următoarele: nu s-a avut în vedere că terenul în suprafață de 1000 mp. este proprietatea sa și se află în posesia pârâtului; s-a admis cererea reconvențională formulată de pârât, deși nu a fost timbrată corespunzător; s-a admis cererea reconvențională și s-a instituit dreptul de superficie asupra întregii suprafețe de teren de 1000 mp. deși numai o suprafață de cca.68-70 mp. este ocupată de construcții.
Intimatul a depus întâmpinare, motivând în esență că hotărârile atacate sunt legale, neexistând deci motive de nelegalitate care să impună modificarea hotărârilor atacate.
Recursul se va respinge pentru următoarele considerente:
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de recurentul reclamant, se constată că în cauză nu subzistă niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute expres și limitativ de art.304 pct.1- 9 pr.civ. pentru promovarea recursului.
Astfel, în ceea ce privește dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului în litigiu și posesia exercitată de pârât asupra acestui teren, este o împrejurare care nu se contestă, acestea fiind și condițiile de admisibilitate pentru instituirea unui drept de superficie.
Ca atare, sub acest aspect, susținerile recurentului reclamant sunt irelevante.
În ceea ce privește timbrajul cererii reconvenționale formulată de pârât, critica este neîntemeiată, la dosarul cauzei existând dovada plății taxei de timbru corespunzătoare obiectului cererii pârâtului (fila 43 dosar fond).
Ca atare, și sub acest aspect recursul nu este fondat.
Cu referire la cea de-a treia critică - întinderea în fapt a suprafeței de teren ocupată de construcții - Tribunalul a reținut că nu s-a făcut dovada că suprafața afectată de construcții ar fi mai mică, așa cum susține reclamantul.
Această critică formulată de reclamant și în recurs, vizează aspecte de netemeinicie a hotărârilor, de apreciere și interpretare a probelor administrate în cauză sub acest aspect.
Cum art.304 pr.civ. impune numai existența motivelor de nelegalitate pentru casarea sau modificarea hotărârilor, iar critica recurentului constituie motiv de netemeinicie a hotărârilor, vizând situații de fapt - suprafața în fapt ocupată de construcții - această critică nu poate face obiectul examinării în recurs.
Față de considerentele expuse, constatând că, față de criticile formulate de recurentul reclamant, nu există motive de nelegalitate a hotărârilor atacate, și, neexistând nici motive de nelegalitate de ordine publică, în baza art.312 alin.1 pr.civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 207 din 17 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 64 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul August.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
11.09.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin
