Uzucapiune. Decizia 977/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR--27.08.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 977/
Ședința publică din 4 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și de intervenienții, și împotriva deciziei civile nr. 238/14.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați și, în calitate de moștenitor la pârâtei decedate, pentru uzucapiune, anulare certificat de moștenitor și sistare indiviziune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă doamna avocat, în reprezentarea recurenților, și doamna avocat, pentru pârâții intimați și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen legal și este timbrat cu 9,50 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâților intimați depune la dosar copia CF 152 și chitanțele nr. - și nr. -, în valoare de 1.000 lei, respectiv 700 lei, reprezentând onorariu de avocat.
părților arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta reclamanților și a intervenienților recurenți solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate pe larg în cererea de recurs, pe care le susține și oral în fața instanței; arată că instanțele nu s-au pronunțat pe fond asupra tuturor capetelor de cerere, iar cererea privind uzucapiunea a fost respinsă în mod nelegal și neîntemeiat; depune la dosar Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare; arată că recurenții nu au vocație succesorală, iar în ceea ce privește uzucapiunea, nu a fost dovedită posesia.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin sentința civilă nr. 888/13.02.2008, pronunțată în dosarul nr. 10551/2006, Judecătoria Arada respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții, și împotriva pârâtelor. și, pentru constatare uzucapiune, anulare certificat de moștenitor, sistare indiviziune și rectificare carte funciară.
A respins pe fond și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții -, și împotriva pârâtelor - și, pentru constatarea uzucapiunii, anulare certificat de moștenitor, sistare indiviziune și rectificare carte funciară.
A obligat reclamanții și intervenienții, în solidar, la plata față de pârâte a sumei de 3.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin acțiune, reclamanții au solicitat instanței să constate că au dobândit prin uzucapiune suprafața de 700 mp. și suprafața de 800 mp. din suprafața totală de 2880 mp. înscrisă în CF 197 cu nr. top. 128 și să dispună efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară.
Prin precizare de acțiune, reclamanții au solicitat să se dispună partajarea imobilului înscris în CF 197, nr. top. 128, în suprafață de 2880 mp, în trei parcele, în suprafață de 700 mp, care să-i fie atribuită reclamantului, a doua parcelă de 800 mp, care să le fie atribuită lui și, și oat reia parcelă în suprafață de 1380 mp, care să fie atribuită actualilor proprietari tabulari, și.
Printr-o altă completare de acțiune, reclamanții au solicitat instanței anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 526/01.11.2006 și a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 527/01.11.2006, privind parcelele în suprafață de 700 mp și de 800 mp, care fac obiectul acțiunii; să dispună rectificarea înscrierii din CF 197, nr. top. 128, prin radierea dreptului de proprietate în cote de câte înscris în favoarea celor două pârâte.
La data de 25.04.2007, numiții - și - au formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care au solicitat anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 526/01.11.2006 și a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 527/ 01.11.2006 cu privire la parcela în suprafață de 636 mp. partajarea imobilului înscris în CF 197, nr. top. 128, în suprafață de 2880 mp, prin formarea unei parcele noi în suprafață de 636 mp, reprezentând grădina pe care o folosesc; să se constate că au dobândit dreptul de proprietate, cu titlu de uzucapiune, asupra acestei parcele; să dispună rectificarea CF 197, prin radierea dreptului de proprietate al celor două pârâte și înscrierea dreptului lor de proprietate.
În ședința publică din 19.09.2007, numiții și au formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care au solicitat anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 526/01.11.2996 și a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 527/01.11.2006, cu privire la o parcelă în suprafață de 777 mp. partajarea imobilului înscris în CF 197, nr. top. 128, în suprafață de 2880 mp, prin formarea unei parcele noi în suprafață de 777 mp, reprezentând grădina pe care o folosesc, să constate că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra acestei parcele și rectificarea prin radierea dreptului de proprietate al celor două pârâte și întabularea dreptului lor de proprietate.
Potrivit art. 88 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor conform legii. Din interpretarea textului de mai sus rezultă că doar persoanele care au vocație succesorală în temeiul legii sau în temeiul voinței testatorului pot solicita anularea certificatului de moștenitor sau a celui de calitate de moștenitor.
În consecință, a reținut prima instanță, reclamanții și intervenienții, care nu sunt rude cu vocație succesorală legală față de defuncții, născută, și, nefiind nici beneficiarii unui testament din partea acestora, nu au calitate procesuală activă pentru a solicita anularea certificatelor de moștenitor întocmite în favoarea pârâtelor, astfel că a admis excepția lipsei legitimării lor active și dispus respingerea acțiunii și a cererilor de intervenție având ca obiect anularea certificatelor de moștenitor.
Prima instanță a reținut că imobilul în litigiu nu a fost abandonat de proprietarii tabulari, născută, a decedat în 1925, iar soțul ei, în 1932, fiul lor, născut în 1921, rămas orfan, situație în care în mod evident nu se putea întreține singur, cu atât mai mult să aibă grijă de un imobil. a devenit major în 1939; următoarele date despre acesta vizează căsătoria lui ce a avut loc în A în anul 1951 și afirmația martorei cu privire la faptul că proprietarii imobilului în litigiu înainte de cooperativizare erau și; a decedat în A, în 1985, având ultimul domiciliu în
Celălalt coproprietar, a locuit în com..
Nici unul dintre reclamanți și intervenienți nu a susținut exercitarea unei posesii utile realizate prin joncțiunea posesiilor, începută în perioada dintre cele două războaie mondiale.
și au exercitat atributele proprietății asupra terenului în litigiu până la preluarea faptică a acestuia de către stat. Momentul respectiv nu a fost determinat cu exactitate, însă în condițiile în care terenul figurează în categoria de folosință arabil în evidențele statului, și este de notorietate că preluarea terenurilor în proprietatea statului în perioada 1945 - 1989 în scopul formării proprietății de stat și a eliminării proprietății particulare, cu precădere a celei funciare, prima instanță a constatat că terenul a fost preluat de stat în mod ilegal, fără a fi operată nici o mențiune în CF nr. 197. Faptul că terenul nu a mai fost folosit în cele din urmă în cadrul CAP, fiind încadrat în categoria intravilan, a condus la extinderea de către antecesorii reclamantului și ai intervenienților, precum și de către reclamanții a folosinței asupra unor parcele de teren din cea cu nr. top. 128.
În aceste condiții, ținând cont și de faptul că moștenitorii celor doi coproprietari au ajuns să locuiască în A și având în vedere perioada lungă de timp în care au fost lipsiți de folosința bunului lor de către stat, nu se poate reține culpa acestora în neexercitarea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Astfel, a reținut prima instanță, chiar dacă ocuparea terenurilor de către reclamanți și intervenienți, respectiv persoanele de la care aceștia au dobândit imobilele în prelungirea cărora se află grădinile, nu s-a realizat cu intenția încălcării dreptului de proprietate al pârâtelor sau antecesorilor acestora, atâta timp cât terenul nu a fost abandonat, ci a fost preluat de către stat fără nici un titlu legal, care apoi l-a abandonat faptic, situație ce oricum nu ar fi oferit antecesorilor pârâtelor posibilitatea de a recupera imobilul, nu este întrunită condiția esențială a prescripției achizitive și anume abandonarea imobilului de către pârâte.
În plus, dacă în privința intervenienților nu au existat contestări ale dreptului de a folosi grădinile aflate în prelungirea imobilelor lor, situația este diferită în cazul reclamanților. Posesia lor a fost contestată atât de către vecinul lor, dar și de către unitatea administrativ teritorială - Comuna, de care a aparținut satul până la transformarea localității în comună.
Reclamanții au avut cunoștință și de faptul că moștenitoarele foștilor proprietari tabulari doresc să redobândească terenul în litigiu, împrejurare pe care au ascuns-o instanței.
De asemenea, impozitul aferent terenului nu a fost achitat în fiecare an, iar plata diferea la intervale de timp.
Posesia reclamanților și a intervenienților nu întrunește prin urmare cerințele unei posesii utile, în sensul de a fi continuă și publică, a reținut prima instanță.
Ținând cont de caracterul strict accesoriu al cererilor de dezmembrare a imobilului și de rectificare a cărții funciare, prima instanță, în baza principiului accesorium sequitur principale (accesoriul urmează soarta principalului), nefiind întrunite cerințele prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996 republicată, a respins și aceste cereri.
Împotriva sentinței civile nr. 888/13.02.2008 a Judecătoriei Arad au declarat apel reclamanții, și și intervenienții -, -, și, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 238/14.05.2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Arad.
Respingând apelul și menținând astfel soluția primei instanțe, tribunalul a reținut la rândul său că terenul cu privire la care reclamanții și intervenienții au invocat uzucapiunea nu a fost abandonat în vreun fel de proprietarii tabulari, respectiv de moștenitorii lor. Dimpotrivă, numiții și s-au manifestat ca proprietari asupra terenului în litigiu până la momentul preluării lui de către stat.
S-ar putea reproșa pârâtelor faptul că nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, pe baza legilor fondului funciar, dar, după cum a arătat și pârâta la interogatoriu, aceasta nu a mai fost în măsură să identifice terenul după numărul topografic sau al cărților funciare, dat fiind timpul îndelungat scurs de la momentul preluării ilegale de către stat și al faptului că proprietarii tabulari și moștenitorii lor direcți decedaseră între timp.
Pe de altă parte, posesia exercitată de reclamanti și intervenienți asupra imobilului în litigiu nu întrunește cerințele posesiei utile, sub aspectul continuității și publicității, nefiind astfel îndeplinite cerințele art. 28 din Decretul- Lege nr.115/1938 raportat la art. 1847 Cod civil.
În apel, reprezentanta apelanților a depus la dosar o declarație autentică emanând de la numita M,care a susținut că are cunoștință despre faptul că a vândut terenul în litigiu proprietarilor imobilelor cu număr administrativ 62,64,66 și 67 din. Instanța de apel nu a luat în considerare declarația extrajudiciară a acestei persoane, având în vedere că partea interesată nu a propus- spre a fi audiată ca martor în cadrul procesului civil, în condiții de contradictorialitate și nemijlocire.
Tribunalul a menținut excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și intervenienților, având în vedere dispozițiile art. 88 din Legea 36/1995, din interpretarea cărora rezultă că doar persoanele care au vocație succesorală, în temeiul legii, sau în temeiul voinței testatorului, pot solicita anularea certificatului de moștenitor, sau a celui de calitate de moștenitor.
Împotriva deciziei civile nr. 238/14.05.2009 a Tribunalului Arad au declarat recurs în termen legal reclamanții, și și intervenienții -, -, și
În motivarea recursului, invocând art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, au arătat că ambele instanțe, prin interpretarea greșită a art. 88 din Legea nr. 36/1995, au susținut excepția lipsei calității lor procesuale active în privința anulării certificatului de moștenitor, întrucât acest text legal prevede că toți cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea unui certificat de moștenitor pot solicita anularea acestuia; prin urmare, deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra fondului acestei cereri, au susținut recurenții, se impune, în baza art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește uzucapiunea, au arătat că existența unor restanțe la plata impozitului nu poate înlătura faptul posesiei continue asupra, care sunt împrejmuite de un gard.
Au mai susținut că în mod nelegal a înlăturat instanța de apel declarația extrajudiciară a martorei care cunoaște faptul că terenul în litigiu a fost vândut de fiecăruia dintre proprietarii caselor cu nr. 62, 64, 66 și 67.
De asemenea, au susținut că nu prezintă relevanță în cauză faptul că posesia le-a fost contestată de și de Primăria, deoarece acțiunea lor nu este îndreptată împotriva acestora.
Au susținut că nu prezintă relevanță nici dacă terenul a fost abandonat sau nu de către moștenitoarele proprietarilor tabulari.
Relevanță prezintă faptul că nici pârâtele și nici părinții lor nu au folosit niciodată terenul în litigiu.
De asemenea, au susținut că prin probele depuse la dosar au dovedit faptul că terenul nu a fost cooperativizat.
Pârâții și, acesta din urmă în calitate de moștenitor al pârâtei decedate, au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, cu motivarea că reclamanții și intervenienții nu au calitatea procesuală activă necesară pentru a contesta certificatul de moștenitor, conform art. 88 al. 1 din Legea nr. 36/1995, iar în privința uzucapiunii nu sunt îndeplinite condițiile legale.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În mod corect au reținut ambele instanțe că posesia reclamanților și a intervenienților asupra terenurilor în litigiu nu întrunește cerințele unei posesii utile sub aspectul continuității și publicității, pentru a putea uzucapa în condițiile art. 28 din DL nr. 115/1938 și art. 1847 Cod civil.
Nu s-a făcut dovada faptului că terenul înscris în CF nr. 197 nu ar mai fi fost folosit de proprietarii tabulari sau de moștenitorii acestora, ci de antecesorii reclamanților și intervenienților.
Dimpotrivă, în mod corect s-a reținut că terenul a fost folosit de adevărații proprietari până la preluarea de către stat prin cooperativizare, fiind teren arabil.
De altfel, reclamanții și intervenienții nu au solicitat, dar nici nu au făcut dovada joncțiunii posesiilor pentru a-și justifica pretențiile asupra terenurilor în litigiu.
Pe de altă parte, dreptul lor de a folosi aceste terenuri a fost contestat de către numitul și de către Comuna, de care a aparținut inițial satul; prin urmare, le-a fost contestată calitatea de proprietari.
Nu prezintă relevanță dacă instanța de apel a luat sau nu în considerare declarația extrajudiciară a martorei M, care a declarat că terenul în litigiu le-ar fi fost vândut antecesorilor reclamanților și intervenienților, atâta vreme cât în susținerea acțiunii și a cererilor de intervenție nu s-a invocat acest aspect, ci dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Întrucât acțiunea în uzucapiune și cererile de intervenție cu același obiect au fost respinse ca neîntemeiate, reclamanții și intervenienții nu justifică interesul și deci calitatea procesuală activă pentru a solicita anularea certificatelor de moștenitor în conformitate cu art. 88 din Legea nr. 36/1995.
În consecință, în mod corect s-a reținut lipsa calității procesuale active pentru acest capăt de cerere și nu se impune rejudecarea.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanții, și și de intervenienții -, -, și împotriva deciziei civile nr. 238/14.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În baza art. 274 alin. 1 și art. 277 Cod procedură civilă ca obliga recurenții, în solidar, la plata în favoarea intimatei a sumei de 700 lei și în favoarea intimatului a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, și și de intervenienții -, -, și împotriva deciziei civile nr. 238/14.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Obligă recurenții, în solidar, la plata în favoarea intimatei a sumei de 700 lei și în favoarea intimatului a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red. - 27.11.2009
Tehnored. - 30.11.2009; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Arad
Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul Arad
Judecători:;
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
