Validare poprire. Încheierea 442/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ÎNCHEIERE NR. 442/
Ședința publică din data de 7 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta intervenientă "" T, cu sediul în-, județul T, împotriva deciziei civile nr. 86/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu sediul în T,-, - 2,. B,. 5, județul T, intimata debitoare ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 58, cu sediul în-, bloc 3,. A, parter, județul T și intimatul terț poprit, domiciliat în T,-, bloc 18,. A,. 5, județul T, având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat în termen, timbrat și motivat. Totodată, arată că recurenta intervenientă invocă excepția necompetenței materiale a Secției Civile din cadrul Curții de APEL CONSTANȚA, sens în care a depus la dosar, prin fax, (fila 9) adresa nr. 17425/4.12.2009, după care:
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea adresată Judecătoriei Tulcea și înregistrată la data de 15.01.2001 reclamantul-organ de executare, în contradictoriu cu pârâta-debitoare Asociația de Proprietari nr. 58 și cu pârâtul- terț poprit, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună validarea popririi în mâna terțului poprit a sumei de 1.400 lei.
Reclamantul-organ de executare, în motivarea cererii, a arătat că, înființarea popririi s-a făcut în baza dispozițiilor art. 453-454 Cod procedură civilă, în dosarul acestuia de executare nr. 42/2008, în care creditoarea "", în baza titlului executoriu sentința civilă nr. 2020/08.11.2007 a Tribunalului Tulcea, în dosarul nr- a solicitat executarea silită pentru recuperarea sumei de 188.644,11 lei reprezentând debit și cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 837 din 17 martie 2009 Judecătoria Tulcea - Secția civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul-organ de executare, în contradictoriu cu intervenienta-forțată "", pârâta debitoare Asociația de Poprietari nr. 58 și cu pârâtul terț poprit.
A admis în parte cererea intervenientei-forțată "", a validat poprirea înființată de reclamantul-organ de executare în mâinile pârâtului terț poprit până la concurența sumei de 631,89 lei, sumă ce va fi consemnată pe numele intervenientei forțată creditoare "", la dispoziția și pe seama executorului judecătoresc, a respins cererea formulată de intervenienta forțată creditoare "", de obligare a pârâtului terț poprit la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată și a luat act că reclamantul-organ de executare nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții la data de 7.04.2009 a declarat apel intervenienta-forțată "", invocând ca temei legal dispozițiile art. 282 și următoarele, raportat la art. 57 alin. 1, raportat la art. 460 alin. 1, 2 art. 3717, art. 274 și art. 275 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 86/13.05.2009 Tribunalul Tulcea - secția civilă, comercială și contencios administrativ a respins, ca nefondat, apelul civil declarat de intervenienta "" SA.
Soluția pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost atacată cu recurs de intervenienta "", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Față de obiectul dedus judecății la instanța de fond, respectiv validare poprire, constată că din eroare s-a înregistrat cauza pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA - Secția de contencios administrativ și fiscal, aceasta fiind de competența secției civile a aceleiași instanțe.
Cauza a fost trimisă secției civile a Curții de APEL CONSTANȚA pentru competentă soluționare, fiind înregistrată sub nr-.
În ședința de judecată din data de 7 decembrie 2009, la cererea recurentei, s-a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a secției civile din cadrul Curții de APEL CONSTANȚA, în sensul că natura juridică a cauzei este comercială și nu civilă.
Asupra excepției invocate, curtea a reținut următoarele:
Conform art. 452 Cod procedură civilă, poprirea este o formă de executare silită mobiliară prin care, sumele de bani sau alte bunuri mobile încorporate urmăribile datorate debitorului de oat reia persoană, sunt inițial indisponibilizate urmând apoi să fie consemnate la dispoziția executorului judecătoresc ce va proceda - la împlinirea termenului legal -, la eliberarea sumelor către creditorul urmăritor.
Validarea popririi prevăzute de art. 460 Cod procedură civilă este o instituție prin care, în condițiile lipsei unei legături juridice directe dintre creditorul urmăritor și terțul poprit (între ei neexistând raporturi obligaționale), persoana ce are calitatea de debitor al debitorului principal va fi obligată direct la plata unei sume către creditorul urmăritor.
din punct de vedere al terțului poprit, instituția validării popririi apare ca o sancțiune aplicabilă datorită situației că "nu își îndeplinește obligațiile ce-i revin prin efectul popririi" (art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă).
Se creează astfel posibilitatea creditorului de a sesizainstanța de executarede a solicita validarea popririi, cerere în care, procedând la o veritabilă judecată a raporturilor dintre părți debitor-creditor, creditor-terț poprit, instanța fie va desființa poprirea, fie va obliga terțul poprit să plătească creditorului în limita creanței suma datorată debitorului.
Dintre cele trei condiții reținute corect de Tribunalul Tulcea, cea privind înființarea popririi conform art. 454 Cod procedură civilă presupune o situație permisă cu caractersine qua non: să existe o executare silită declanșată.
Această executare silită dă și conținutul noțiunii de instanță de executare prevăzută de art. 460 alin. final Cod procedură civilă.
Conform art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel; se stabilește în acest mod competența materială a judecătoriei dea soluționa în primă instanță toate litigiile în care competența este determinată prin criteriul "instanța de executare" (art. 3732alin. 3, art. 3841alin. 2, art. 400 alin. 2, art. 572, art. 5802, dar și multe altele).
În concordanță cu dispozițiile art. 1 pct. 1 și art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă, fixându-se competența generală a judecătoriei ca "instanță de executare", se impune și condiția ca, prin lege (înțelegându-se prin aceasta, acte normative cu caracter special sau dispoziții derogatorii ale Codului d e procedură civilă) să nu fi determinat o competență derogatorie.
Va reieși deci că judecătoria este "instanța de executare"indiferent de natura creanței a cărei realizare se face silit(civilă, comercială rezultând din acțiuni civile alăturate unei acțiuni penale ) ori de câte ori, în mod expres, nu este precizată competența unei alte instanțe.
Raționamentul este confirmat și de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. XV/2007, care în determinarea înțelesului noțiunii de "instanță de executare" din art. 400 alin. 1 Cod procedură civilă, a stabilit că revine întotdeauna judecătoriei competența de a soluționa o contestație la executare (dacă vizează altceva decât lămurirea înțelesului întinderii sau aplicării titlului executoriu).
Tot curtea a stabilit că, în ceea ce privește competența de soluționare a tuturor acestor contestații în căile de atac, aceasta se determină după regulile general aplicabile cuprinse în art. 2 pct. 2 și 3, art. 3 pct. 2 și 3 și art. 4 pct. 1 din Codul d e procedură civilă.
De fapt, cu privire la instanța competentă să soluționeze căile de atac în contestațiile la executare nu există practică neunitară, divergențele de opinie apărând în ceea ce privește secția din cadrul instanței de control judiciar la care trebuie să se înregistreze asemenea pricini.
Sub acest aspect, nu poate fi vorba despre o interpretare și aplicare diferită a legii, deoarece, cu excepția Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile celorlalte instanțe - acolo unde există secții specializate - nu au o competență proprie prevăzută în texte de lege, susceptibile de interpretări diferite.
Astfel, competența de soluționare a căii de atac se verifică în raport cu nivelul instanței, împărțirea pe secții fiind o chestiune de organizare judecătorească.
Cu toate acestea, în considerarea principiului specializării, este firesc ca, atunci când contestația la executare propriu-zisă sau contestația la titlu vizează un titlu emis în materie comercială, acestea să se îndrepte la secția comercială - dacă aceasta există - a instanței competente.
Sub acest aspect, nu poate fi primit punctul de vedere exprimat în unele hotărâri, conform căruia, atunci când este vorba despre o contestație la executare propriu-zisă, natura litigiului rămâne fără relevanță.
Aceasta cu atât mai mult cu cât există posibilitatea ca, într-o atare contestație, să se invoce și apărări de fond, a căror natură comercială să fie indiscutabilă.
Va reieși astfel că, în soluționarea căilor de atac împotriva hotărârii pronunțate în contestația la executare, determinarea secției instanței competente la care se încadrează calea de atac se va face întotdeauna în funcție de natura creanței care se execută.
Regula descrisă se aplică - pentru identitate de rațiune - și în materia căilor de atac referitor la o hotărâre pronunțată în materia validării popririi: apelul și/sau recursul (hotărârea fiind una de "obligare", este supusă, din punct de vedere al art. 282 Cod procedură civilă, criteriului evaluării în bani) se judecă de instanța determinată conform naturii creanței pentru care s-a pornit executarea silită.
Din punct de vedere, curtea reține că "" T are calitate de creditor al Asociației de Proprietari nr. 58 T în baza sentinței civile nr. 837/17.03.2009 a Judecătoriei Tulcea pentru suma de 1.400 lei.
La baza emiterii titlului executor, obținut în urma procedurii somației de plată, a stat un contract de prestări servicii și situația dovedită de reclamantă că pârâta nu a achitat mai multe facturi referitoare la serviciile de furnizare a apei potabile și preluare a apelor uzate și meteorice.
Având ca obiect de activitate serviciile de genul celor descrise, "", săvârșind o faptă de comerț precum cea conținută de art. 3 pct. 5 Cod comercial și fiind comerciant în sensul art. 7 Cod comercial, este supus jurisdicției comerciale, chiar și în cazul în care actele săvârșite sunt comerciale doar pentru ea (art. 56 Cod comercial) astfel cum este și cazul unui contract cu o asociație de proprietari.
Ori, constatându-se natura comercială a creanței pentru care s-a declanșat urmărirea silită este evident că hotărârile pronunțate deinstanța de executareîn urma diferitelor proceduri cu care ar fi fost învestită în cursul executării silite sunt supuse principiului specializării pe materii în privința căilor de atac.
De aceea, considerând că secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal este competentă a soluționa pricina (chiar dacă aceasta nu ar privi o cale de atac ordinară), va fi scoasă cauza de pe rol și va fi înaintată acestei secții spre soluționare.
Nu mai puțin, având în vedere, competența de atribuire a acestei secții a Curții de Apel (determinată într-o manieră asemănătoare și la instanța de apel, Tribunalul Tulcea ) pentru litigiile privind materiile comercială și de contencios administrativ ar fi incidente - dată fiind natura juridică a raporturilor dintre părțile raportului execuțional - și prevederile art. 2 alin. 1 lit. "b" respectiv "c" (tezele finale) raportate la art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Constată natura comercială a cauzei privind recursul civil declarat de recurenta intervenientă "" T, cu sediul în-, județul T, împotriva deciziei civile nr. 86/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu sediul în T,-, - 2,. B,. 5, județul T, intimata debitoare ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 58, cu sediul în-, bloc 3,. A, parter, județul T și intimatul terț poprit, domiciliat în T,-, bloc 18,. A,. 5, județul
Dispune înaintarea dosarului la Secția comercială a Curții de APEL CONSTANȚA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.înch.jud. -
gref.
2 ex./ 5.01.2010.
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
CĂTRE,
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ MARITIMĂ ȘI FLUVIALA, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Curtea de APEL CONSTANȚA prin încheierea nr. 442/C din 7.12.2009 a constatat natura comercială a cauzei privind recursul declarat de recurenta intervenientă "" T, cu sediul în-, județul T, împotriva deciziei civile nr. 86/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu sediul în T,-, - 2,. B,. 5, județul T, intimata debitoare ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 58, cu sediul în-, bloc 3,. A, parter, județul T și intimatul terț poprit, domiciliat în T,-, bloc 18,. A,. 5, județul T și a dispus înaintarea dosarului la secția comercială a Curții de APEL CONSTANȚA.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
- -
2 ex.
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea, Daniela Petrovici
