Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 5/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - adopție -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 5
Ședința camerei de consiliu din 30 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Oana
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror - - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în comuna, sat, județul S, împotriva sentinței civile nr. 77 din 7 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns avocat, pentru reclamantul, consilier juridic, pentru Direcția generală de asistență socială și protecția copilului S, lipsă fiind recurentul și pârâții intimați și OG.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar a fost depusă întâmpinare de către Direcția generală de asistență socială și protecția copilului De asemenea, a fost depusă o cerere din partea pârâților intimați și OG, prin care aceștia precizează că sunt de acord cu desfacerea adopției.
Instanța, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamantul recurent, precizează că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării depusă la dosar de Direcția generală de asistență socială și protecția copilului Depune la dosar copia certificatului de căsătorie nr. 2 din 23 iulie 2009 eliberat de Primăria comunei. Susține că motivul nulității îl reprezintă faptul că adopția încuviințată prin decizia Tribunalului a avut alt scop decât cel prevăzut de lege, respectiv acela de a menține relații de căsătorie dintre adoptator și mama adoptatului. Mai arată că între adoptat și adoptator nu a existat și nu există o minimă afecțiune care să permită astfel o adopție, astfel neurmărindu-se nici un moment ocrotirea interesului superior al minorului, probele administrate în cauză dovedind acest lucru. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii în anularea adopției, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru Direcția generală de asistență socială și protecția copilului S, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii tribunalului ca fiind legală și temeinică.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că recurentul și-a exprimat consimțământul la adopție și solicită respingerea recursului ce nefondat.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 27.04.2009 și înregistrată sub nr-, reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Direcția generală de asistență socială și protecția copilului S, și OG a solicitat instanței constatarea nulității adopției încuviințate prin sentința civilă nr. 16 din 06 decembrie 2005 Tribunalului Suceava.
În motivarea cererii a arătat că, prin sentința civilă nr. 16 din 06.12.2005 a Tribunalului Suceavas -a încuviințat adopția minorului, născut la data de 07 august 1992 în localitatea, jud. S, această adopție realizându-se în alt scop decât cel prevăzut de lege, iar consimțământul nu a fost valabil exprimat fiind dat în considerarea promisiunii făcute de mama minorului, pârâta din cauză, care a condiționat continuarea căsătoriei de adopția acestui minor. Reclamantul a arătat că între el și minor nu a existat nici o afecțiune niciodată, iar prin consimțământul acordat pentru adopție nu s-a urmărit altceva decât menținerea căsătoriei.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 56 al. 1, 57, 54 și art. 11 al. 2 din Legea nr. 273/2004.
Prin întâmpinarea formulată, Direcția generală de asistență socială și protecția copilului Sas olicitat respingerea acțiunii deoarece nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 11 al. 2 din Legea nr. 273/2004.
Pârâta OG, prezentă în instanță, a arătat că este de acord cu acțiunea formulată de reclamant.,
Minorul, prezent în instanță, a arătat că este de acord cu acțiunea formulată de reclamant.
Prin sentința civilă nr. 77 din 7 iulie 2009, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondată acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 16/06.12.2005 a Tribunalului Suceavas -a încuviințat adopția minorului, născut la 07.08.1992 în municipiul B, de către reclamantul și s-a dispus ca adoptatul să poarte numele de familie al adoptatorului, acela de "", scopul principal al acestei adopții fiind acela de a-i oferi minorului posibilitatea de a se bucura de ocrotirea părintească, de a fi crescut și educat în familia adoptatorului, în condițiile în care reclamantul adoptator a susținut prin cererea de chemare în judecată că este afectiv legat de minor și că are o relație cu acesta ca între tată și fiu. Față de aceste relatări ale reclamantului, instanța nu poate avea certitudinea că la o perioadă de circa 4 ani de la încuviințarea adopției sentimentele afective ale acestuia față de minor au dispărut sau că nu ar fi existat niciodată. În speță, tribunalul a constatat că nu a fost dovedită susținerea reclamantului, conform căreia continuarea căsătoriei sale ar fi fost condiționată de încuviințarea adopției minorului, iar consimțământul dat de către acesta la adopția copilului nu ar fi fost valabil exprimat, astfel că nu se poate reține ca dovedită încălcarea condițiilor de fond sau de formă prevăzute de lege la încuviințarea adopției.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul care a reiterat susținerile din acțiune privind lipsa consimțământului său, valabil exprimat la data încuviințării adopției, soția sa condiționând continuarea căsătoriei părților de realizarea acestei adopții. Cum scopul acestei adopții nu a fost ocrotirea interesului superior al minorului, relațiile dintre reclamant și minor nefiind afective și durabile, în condițiile în care relațiile de căsătorie s-au destrămat, s-a reiterat solicitarea de a se constata nulitatea adopției.
Analizând motivele de recurs, care se încadrează la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța le constată neîntemeiate.
Potrivit art. 11 alin. 2 din Legea nr. 273/2004 nu este valabil consimțământul dat în considerarea promisiunii sau efectuării unei prestații, indiferent de natura acesteia, fie ea anterioară sau ulterioară. Art. 56 al. l din Legea 273/2004, dispune că "adopția este nulă dacă a fost încheiată în alt scop decât cel al ocrotirii interesului superior al copilului sau cu încălcarea oricăror condiții de fond sau de formă prevăzute de lege".
Din examinarea susținerilor părților, instanța reține că singura promisiune invocată a fi fost făcută, se referă la continuarea relațiilor de căsătorie dintre reclamantul recurent și pârâta OG, relații ce aveau un caracter licit și moral. O astfel de promisiune nu ar fi putut fi apreciată ca reprezentând o contraprestație, în sensul dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 273/2004, pentru a lipsi de valabilitate consimțământul reclamantului adoptator. Mai mult decât atât, existența unei astfel de promisiuni nu a fost confirmată de pârâtă și nici dovedită în alt mod de către reclamantul recurent.
Față de aceste aspecte, instanța nu poate reține incidența dispozițiilor art. 11 și 56 din Legea nr. 273/2004, privind lipsa consimțământului recurentului la adopție.
Desfacerea căsătoriei dintre recurent și intimată nu poate avea, în mod necesar, consecințe în ceea ce privește adopția minorului ce a fost realizată în timpul căsătoriei. De altfel, motivele de nulitate se apreciază în raport de momentul încheierii actului juridic, respectiv momentul realizării adopției, fiind lipsită de relevanță juridică dinamica ulterioară acestui moment a relațiilor dintre adoptat și adoptator, respectiv dintre acesta din urmă și mama minorului.
Trebuie observat că, prin acordul părților la admiterea acțiunii și desființarea retroactivă a adopției, respectiv al reclamantului și al pârâților și OG, se tinde la desființarea adopției încuviințate de instanță, prin înlăturarea rolului instanței de judecată în verificarea efectivă a condițiilor de validitate a adopției. Reclamantul invocă, de altfel, în prezenta cauză o situație de fapt diferită de cea arătată la data solicitării încuviințării adopției, susținând că între el și minor nu au existat și nu există relații de afecțiune specifice relațiilor de familie, astfel că nu este în interesul minorului menținerea rudeniei civile stabilite anterior. Admiterea acțiunii de față ar fi de natură a înfrânge principiul conform căruia "nimeni nu este ascultat când își invocă propria necinste"(nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
Constatând că reclamantul recurent nu a făcut dovada existenței nici unui motiv de natură a atrage nulitate adopției minorului, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul domiciliat în comuna, sat, județul S, împotriva sentinței civile nr. 77 din 7 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2 ex./30.10.2009
Președinte:Ciută OanaJudecători:Ciută Oana, Andrieș Catrinel, Timofte Cristina
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 392/2009. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
