Divort. Decizia 269/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - divorț -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 269
Ședința publică din 30 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Oana
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta recurentă domiciliată în comuna, nr. 502, județul B, împotriva deciziei civile nr. 206 din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns pârâta recurentă asistată de avocat, reclamantul intimat asistat de avocat, lipsă fiind intimata Primăria comunei.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, curtea acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru pârâta recurentă, precizează că primele instanțe au făcut o greșită aplicare în cauză a dispozițiilor art. 38 Codul familiei și ale art. 617 alin. 1 Cod procedură civilă dispunând desfacerea căsătoriei în condițiile în care pârâta, nu a formulat în cauză cerere reconvențională, iar în perioada scrută de timp de la data pronunțării sentinței judecătoriei și până la data introducerii prezentei acțiuni, nu i se poate reține o culpă gravă care să poată duce la desfacerea căsătoriei. În această perioadă au fost despărțiți în fapt ca urmare a părăsirii de către reclamant a domiciliului comun. Față de cererea de formulată de recurentă, pentru încuviințarea purtării numelui, în situația în care s-a dispune desfacerea căsătoriei, arată că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a art. 40 Codul familiei reținând că nu există motive temeinice pentru a se încuviința păstrarea numelui dobândit prin căsătorie. Chiar dacă pârâta recurentă nu este o persoană publică, revenirea la numele avut anterior căsătoriei, este de natură a-i aduce un real prejudiciu moral, în condițiile în care au 9 copii împreună și pârâta recurentă dorește să poarte același nume cu ei. Referitor la cuantumul pensiilor de întreținere stabilite în favoarea celor doi copii minori, acestea sunt prea mici față de nevoile copiilor și față de veniturile pe care le realizează reclamantul intimat, având în vedere că el este un bun meseriaș și realizează venituri mari. Solicită admiterea recursului, schimbarea sentinței Judecătoriei Rădăuți, cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru reclamantul intimat susține că s-a făcut dovada că există grave neînțelegeri și ambele părți sunt vinovate, fapt ce a dus la despărțirea în fapt a acestora. Precizează că în mod corect instanța de apel a dispus revenirea la numele avut anterior căsătoriei. Față de cuantumul pensiilor stabilite în favoarea minorilor, susține că la data fixării acestora veniturile pe care le realiza erau mari, iar în prezent, el a pierdut serviciul pe care-l avea din cauza recurentei, și nu mai are aceleași posibilități materiale. Solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 24.07.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună desfacerea căsătoriei încheiată între ei la data de 27.04.1981, pârâta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "", minorii rezultați din căsătorie, și să-i fie încredințați lui spre creștere și educare, iar pârâta să fie obligată la plata unei pensii de întreținere în favoarea acestora, în funcție de venitul minim pe economie.
În motivare, a arătat că părțile sunt despărțite în fapt de mai multe luni, el fiind nevoit să părăsească domiciliul conjugal din cauza atmosferei tensionate, datorată, în special pârâtei care îl acuză că ar avea o relație extraconjugală, a devenit agresivă, nu-i face menajul, îi face reproșuri și, practic, l-a alungat din casă. A mai arătat reclamantul că își recunoaște și culpa lui în destrămarea relațiilor de familie și au ajuns practic să nu se mai suporte reciproc.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii de divorț, învederând faptul că motivele invocate de reclamant au fost deja analizate de instanță într-un alt dosar, - al Judecătoriei Rădăuți, proces care a fost soluționat prin respingerea acțiunii reclamantului, astfel încât este dată în cauză autoritatea de lucru judecat. Ulterior datei de 20.06.2008, situația a rămas neschimbată, în sensul că sunt în continuare despărțiți în fapt, reclamantul fiind cel care a părăsit domiciliul conjugal din cauza relației cu o altă femeie. Deși a suferit din cauza comportamentului soțului ei, are puterea de a ierta și a trece poate aspectele dureroase din căsnicie și de a relua traiul în comun cu soțul ei.
Prin sentința civilă nr.4980din 04.12.2008, Judecătoria a admis acțiunea și a desfăcut căsătoria din culpa comună a ambilor soți, a încredințat minorii pârâtei, a obligat reclamantul la plata unei pensii de întreținere de 85 lei, lunar pentru fiecare minor și a dispus ca pârâta să păstreze numele dobândit prin căsătorie.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că soții s-au căsătorit în anul 1981, căsătorie din care au rezultat mai mulți copii, doi fiind, în prezent, minori. Între părți au apărut de mai mult timp neînțelegeri care s-au acutizat în perioada ultimului an, concretizându-se în certuri, jigniri, amenințări, acuzații de infidelitate. Pe fondul acestor neînțelegeri, reclamantul a promovat acțiunea de divorț însă, prin sentința civilă nr. 2932/2008 a Judecătoriei Rădăuți, pronunțată la 20.06.2008, acțiunea a fost respinsă, instanța reținând culpa exclusivă a reclamantului în destrămarea relațiilor de familie.
Instanța de fond a analizat, prin urmare doar motivele invocate de reclamant ulterioare datei de 20.06.2008, iar neînțelegerile soților au fost confirmate de depozițiile martorilor și.
S-a reținut că vina în destrămarea relațiilor de familie aparține ambelor părți, reclamantul fiind vinovat prin faptul întreținerii unei relații extraconjugale ce a afectat puternic căsătoria iar pârâta prin aceea că a manifestat intransigență, a reacționat la situația creată prin agresivitate verbală, fizică și a implicat în mod nejustificat și copiii în efortul de a menține căsnicia, chiar forțat. În ceea ce privește minorii, instanța a apreciat că este în interesul acestora să fie încredințați pârâtei iar reclamantul a fost obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea acestora, reportat la venitul său lunar de 545 lei.
Împotriva sentinței civile mai sus arătate, au formulat apel părțile.
Reclamantul a solicitat ca pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei întrucât nu este o persoană publică cunoscută cu acest nume și nu există nici un temei legal în păstrarea numelui, el nefiind de acord cu acest lucru.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că nu s-a dovedit existența culpei sale în destrămarea relațiilor de familie ci doar a reclamantului, care întreține relații extraconjugale. A criticat soluția primei instanțe și sub aspectul cuantumului pensiilor de întreținere, pensii care sunt mult prea mici față de nevoile copiilor și de veniturile reale pe care le obține reclamantul.
Prin decizia civilă nr.206 din 12.05.2009, Tribunalul Suceavaa admis apelurile și a schimbat în parte sentința atacată. Pârâta apelantă revine la numele avut anterior căsătoriei, respectiv "" iar reclamantul apelant a fost obligat să plătească în favoarea minorilor și o pensie de întreținere de 300 lei lunar, câte 150 lei pentru fiecare minor, începând cu data de 24.07.2008 și până la majoratul acestora. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 40 al. 2 teza a II-a Codul familiei, în speță neexistând motive temeinice și nici acordul reclamantului pentru ca pârâta să-și păstreze numele dobândit prin căsătorie. În ceea ce privește culpa concretă a pârâtei în destrămarea relațiilor de căsătorie, Tribunalul a reținut că aceasta este bine stabilită și aptă de a conduce la destrămarea căsătoriei. Menținerea unei căsnicii pur formale, lipsită de afecțiune doar pentru că aceasta durat peste 27 de ani este o soluție dăunătoare ambelor părți.
Referitor la apelul pârâtei, acesta a fost admis întrucât reclamantul a fost de acord să plătească pentru fiecare minor o pensie de întreținere mai mare decât cea stabilită de prima instanță.
Împotriva deciziei civile mai sus arătate, a formulat recurs, în termen legal, pârâta.
În motivarea recursului s-au arătat următoarele:
Instanțele au făcut o greșită aplicare în cauză a art. 38 Codul familiei și a art. 617 al. 1 Cod procedură civilă, în condițiile în care s-au reiterat aspecte anterioare care intraseră în puterea lucrului judecat. Oricum, motivele invocate pentru reținerea culpei pârâtei nu sunt apte de a duce la desfacerea căsătoriei.
Pârâta a precizat că își dorește sincer să-și mențină căsnicia și apreciază că acest lucru este posibil.
În ceea ce privește păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, pârâta a arătat că în practica judecătorească, motivul ca mama să poarte același nume cu copiii a fost considerat suficient pentru admiterea unei asemenea cereri, în lipsa acordului soților.
Referitor la cuantumul pensiilor de întreținere pârâta a precizat că nevoile minorilor sunt mari iar reclamantul realizează venituri substanțiale, fiind un bun meseriaș.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, în conformitate cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Cu privire la primul motiv de recurs invocat, Curtea reține că ambele instanțe au avut în vedere numai împrejurări ulterioare datei pronunțării sentinței civile nr.2932 din 20.06.2008 a Judecătoriei Rădăuți. Relevante în acest sens sunt declarațiile martorilor ( 29), ( 30) și ( 37),c are fac trimitere la incidente ulterioare momentului mai sus menționat. Curtea nu va analiza conținutul probatoriului întrucât motivele de interpretare a probelor administrate nu fac parte din cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Referitor la al doilea motiv de recurs, curtea constată că și acesta este neîntemeiat, în condițiile în care doar doi din cei șapte copii ai părților sunt minori iar pârâta nu a indicat, astfel cum reține și instanțe de apel, un interes moral care ar fi vătămat prin revenirea acesteia la numele avut anterior căsătoriei.
Cu privire la cuantumul pensiei de întreținere stabilite de Tribunal, Curtea apreciază că în lipsa unor dovezi din care să rezulte că reclamantul obține un venit permanent lunar mai mare decât suma de 545 lei, instanța de apel a procedat corect atunci când a avut în vedere acordul reclamantului de a achita o pensie în cuantum mai mare decât cel la care a ajuns prima instanță.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta recurentă domiciliată în comuna, nr. 502, județul B, împotriva deciziei civile nr. 206 din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/16.10.2009
Președinte:Ciută OanaJudecători:Ciută Oana, Andrieș Catrinel, Timofte Cristina
| ← Divort. Decizia 6/2009. Curtea de Apel Suceava | Stabilire paternitate. Decizia 526/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
