Contestare recunoastere paternitate. Decizia 1073/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1144/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1073
Ședința publică din 22.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr. 419 din 16.09.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția Civilă și a sentinței civile nr. 11153/30.11.2006, pronunțată de Judecătoria Constanța, în contradictoriu cu intimata pârâtă - prin reprezentant legal Mirei.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru contestare recunoaștere paternitate.
La apelul nominal se prezintă avocații pentru recurentul reclamant, în baza împuternicirii nr. 33764/2009, eliberată de Baroul Constanța, respectiv pentru intimata pârâtă - prin reprezentant legal Mirei, în baza împuternicirii nr. 34380/2008, eliberată de Baroul Constanța (fila 18 din dosarul Curții de Apel Constanța ).
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, iar recurentul a depus la dosar, prin registratura instanței, note scrise însoțite de un raport expertiză judiciară efectuat de un laborator din Budapesta și un proces verbal de recoltare a probei.
Avocatul recurentului solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar; înmânează și părții adverse o copie a expertizei.
La solicitarea instanței, avocatul recurentului reclamant prezintă originalul expertizei depuse la dosar, iar Curtea, în urma verificării, constată că cele două înscrisuri - original și copie - sunt conforme.
Avocatul intimatei pârâte arată că nu are alte probe de solicitat și apreciază că proba cu acte, solicitată de recurent, este admisibilă în faza recursului, însă urmează a se aprecia asupra relevanței, în cauză, a expertizei. Arată, în plus, că nu i-a fost comunicat procesul verbal de recoltare a probei.
După deliberare, Curtea încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de recurentul reclamant și o administrează prin înscrisurile depuse la dosar.
Părțile arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea altor probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentului reclamant solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și a sentinței pronunțate de Judecătoria Constanța și trimiterea cauzei spre soluționare la Tribunalul București, în vederea completării probatoriului, respectiv efectuarea testului ADN.
Arată că ambele expertize extrajudiciare pe care le-a depus la dosar au stabilit că nu recurentul este tatăl minorei. Menționează că probele biologice au fost recoltate, pentru expertiza efectuată la, la un laborator din C, specializat.
Apreciază că atât instanța de fond cât și cea de apel au respins, în mod tendențios, cererea privind efectuarea testului ADN pe motiv că acesta ar putea dăuna minorei, însă, astfel cum a comunicat Institutul de Medicină Legală, prelevarea probelor nu este de natură a traumatiza copilul.
Consideră, de altfel, că este și în interesul minorei să afle cine este tatăl său biologic.
La solicitarea instanței, arată că nu știe exact dacă minora are cunoștință despre existența procesului de față, însă este posibil să fie așa, din moment ce a fost prezentată pentru recoltarea de probe.
Pentru toate aceste motive, astfel cum au fost pe larg expuse în recursul aflat la dosar, solicită admiterea acestuia, fără cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatei pârâte solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Arată că, deși recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e Procedură Civilă, criticile formulate nu vizează nelegalitatea, nefiind indicate textele de lege încălcate de instanța de apel și de cea care a soluționat pricina în fond, ci se invocă motive care ar putea fi încadrate în prevederile pct. 10 al art. 304 din Codul d e Procedură Civilă - în prezent abrogat.
Apreciază că, în speță, nu sunt întrunite cerințele art. 312 din Codul d e Procedură Civilă privind casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probe.
Susține că, până în prezent, reclamantul, care ține legătura cu minora, nu i-a spus acesteia că a intentat proces pentru contestarea paternității.
La rândul său, arată că nu o cunoaște personal pe minoră, contractul de asistență juridică fiind semnat de reprezentantul legal al acesteia.
Pe fond, consideră că instanța de fond și cea de apel au interpretat corect probele administrate în cauză și, din coroborarea acestora, au ajuns la concluzia că acțiunea este neîntemeiată.
În concluzie, solicită respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat, dovedite prin chitanța în cuantum de 800 lei, pe care depune la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
La data de 12.12.2005, reclamantul a contestat, în contradictoriu cu pârâta, recunoașterea de paternitate a minorei în cererea reconvențională formulată în cadrul acțiunii promovate de pârâtă în dosarul nr.9684/2005 al Judecătoriei Constanța, având ca obiect pensie de întreținere și care, prin încheierea pronunțată la data de 15.12.2005, s-a dispus disjungerea reconvenționalei și formarea dosarului prezent nr.13920/2005 al Judecătoriei Constanța.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a recunoscut paternitatea minorei, născută la data de 18.11.1994, după o perioadă mare de timp de la nașterea acesteia, dar în condițiile în care nu avea siguranța că minora este rezultatul conviețuirii sale cu pârâta, reclamantul a prestat întreținere minorei pe o perioadă mare de timp, până a aflat că în realitate, copilul s-a născut dintr-o altă relație.
În drept s-au invocat prevederile art.58, 86 și 94 din Codul familiei.
Pârâta a depus întâmpinare la dosar la data de 06.03.2006 prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, acțiunea reclamantului fiind formulată doar ca replică la solicitarea pe cale judecătorească a pensiei de întreținere pentru minoră, în condițiile în care, reclamantul păstrează legăturile personale cu minora, afirmând că are o afecțiune mai mare față de cea a mamei pentru copil, urmărind chiar obținerea încredințării copilului.
S-au administrat în cauză probele cu interogatoriul părților și cu declarații de martori și s-a încuviințat și expertiza solicitată de reclamant, medico-legală în stabilirea filiației, în vederea cercetării paternității - probă care nu s-a administrat, întrucât pârâta a refuzat să se prezinte împreună cu minora la Institutul de Medicină Legală Minovici - B, în vederea recoltării probelor biologice, cu motivarea că recoltarea probelor de sânge ar avea un efect negativ asupra stării psihice a copilului, ca și scopul expertizei: cercetarea paternității.
Urmare a precizării acțiunii reclamantului, în cauză a fost citată în calitate de pârâtă minora, prin reprezentantul legal.
Prin sentința civilă nr.11153/30.11.2006 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr.13920/2005, s-a respins acțiunea față de pârâta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără legitimare procesuală pasivă și s-a respins acțiunea față de minora reprezentată legal de, ca neîntemeiată, reclamantul fiind obligat și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a respinge acțiunea pe excepția susmenționată, instanța de judecată a reținut că acțiunea vizează starea civilă a copilului, în sensul contestării recunoașterii de paternitate, și nu starea civilă a mamei.
Pentru a respinge pe fond acțiunea față de minoră, instanța de judecată a avut în vedere prevederile art.58 alin.1 fam. care consacră dreptul de contestare a filiației, atunci când ea nu corespunde adevărului, iar din probele administrate s-a reținut că reclamantul nu a dovedit că recunoașterea voluntară de paternitate făcută anterior în privința minorei nu ar corespunde adevărului, iar faptul că nu s-a administrat expertiza medico-legală solicitată de reclamant pentru cercetarea filiației, întrucât pârâta mamă a refuzat să se prezinte cu minora pentru recoltarea probelor biologice, nu probează în mod necesar susținerile reclamantului, instanța analizând restul probatoriului administrat, care a dovedit existența legăturilor intime ale reclamantului cu mama minorei în perioada concepției.
Reclamantul - s-a concluzionat - nu și-a dovedit astfel susținerile, potrivit art.1169 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că, faptul că acesta a dezvoltat o legătură afectivă puternică cu minora, nu poate fi interpretat ca fiind rezultatul faptului că acesta este tatăl biologic al minorei, ci doar ca urmare a unei relații stabile avută cu mama minorei în perioada anilor 1996 - 2005.
Din probele cu martorii audiați în cauză, rezultă dimpotrivă, că tatăl copilului putea fi oricare din bărbații cu care mama era în legătură în perioada concepției minorei.
Instanța a omis să cerceteze și conduita pârâtei care a refuzat, în repetate moduri, să o prezinte pe minoră la. pentru recoltarea probelor biologice pentru efectuarea expertizei
În întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea apelului.
În apel a fost suplimentat probatoriul, în sensul că a administrat noi declarații de martori și o expertiză medico-legală pentru stabilirea datei de concepție a copilului, în raport de certificatul constatator al născutului nr.4409/09.01.2008 și s-a încuviințat și expertiza pentru cercetarea filiației prin proba
Din raportul de expertiză medico-legală pentru stabilirea perioadei de concepție depus la dosar, a rezultat că minora, născută la data de 08.11.1994 a fost concepută în jurul datei de 2 - 3 februarie 1994, avându-se în vedere durata gestației (39 săptămâni împlinite).
Expertiza - nu s-a efectuat însă, întrucât pârâta - mamă nu s-a prezentat la. cu minora pentru prelevarea de probe biologice în vederea efectuării acestei expertize.
Reclamantul a depus la dosar un test de paternitate efectuat în baza probelor biologice de la tată și minoră din 17.02.2008 efectuat de un laborator din Belgia, în traducere legalizată, care prezintă rezultatele în sensul că profilele au dovedit că nu este tatăl biologic al minorei, cu probabilitate mai mare de 99,995%.
Faptul că pârâta - mamă a refuzat să se prezinte cu minora la. pentru proba, motivat de trauma psihică ce s-ar determina minorei, nu poate fi interpretat ca având valoare de mărturisire, potrivit art.225 Cod de procedură civilă, decât dacă s-ar corobora cu celelalte probe administrate.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate cu invocarea prevederilor art.304 pct.9 Cod de procedură civilă - aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului s-a arătat că s-a făcut o greșită interpretare a probelor administrate în cauză, fiind ignorate declarațiile martorilor / și, care au afirmat că mama copilului a avut relații cu mai mulți bărbați în presupusa perioadă de concepție, astfel că nici unul din aceștia nu este exclus de la paternitatea copilului, iar cu privire la testul depus la dosar, administrat în - Belgia, instanța de apel nu a făcut nicio referire, deși acesta îl exclude de la paternitatea minorei, efectuat pe baza probelor prelevate de la reclamant și minoră, cu care acesta se află în relații foarte bune.
În plus, pe certificatul constatator al nașterii apar modificări la numărul de săptămâni de gestație a copilului - 32 sau 39 de săptămâni.
Instanța de apel nu a administrat în mod greșit, însă, proba solicitată cu expertiza, probă complexă care stabilea cu certitudine filiația copilului față de reclamant, în condițiile în care din restul probatoriului administrat, se nășteau îndoieli cu privire la paternitatea copilului în cauză.
Reținerea faptului că refuzul mamei de a se prezenta cu minora la. pentru prelevarea probelor biologice este justificată de trauma psihică ce s-ar crea copilului - s-a mai arătat - este greșită, întrucât copilul este citat ca parte în cauză, or mama ascunde copilului situația, aspect ce dovedește nesinceritatea acesteia.
Or, nu poate fi respinsă acțiunea reclamantului, care a solicitat administrarea expertizei, motivat de refuzul pârâtei-mame de administrare a acestei probe, și pentru care este sancționat reclamantul.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, spre a se administra expertiza solicitată.
Întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de strămutare a cauzei prin încheierea nr.5023/29.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, cauza fiind strămutată la Curtea de APEL BUCUREȘTI, Curtea de Apel Constanța prin încheierea nr.49/FM din data de 15.05.2009 pronunțată în dosarul nr- a scos cauza de pe rol și a înaintat cauza Curții de APEL BUCUREȘTI, unde a primit numărul de dosar - la Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
În recurs, reclamantul a depus un nou test de paternitate efectuat la Budapesta - Ungaria din 10.03.2009 tradus, având anexată dovada probelor biologice care s-au prelevat de la minoră și reclamant și proces-verbal de recoltare a probei mucoasei bucale - testul excluzând de la paternitatea copilului pe reclamant, probabilitatea acestuia de paternitate fiind apreciată de 0%.
Nu s-au administrat alte probe în recurs.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Curtea constată că instanța de apel, ca și prima instanță nu au luat măsurile necesare, în raport și de prevederile art.129 alin.5 Cod de procedură civilă, pentru a fi administrată proba esențială în cauză, complexă - expertiza medico-legală pentru cercetarea filiației - - care ar fi stabilit cu certitudine dacă reclamantul este sau nu tatăl minorei, deși a fost încuviințată de către cele două instanțe.
Or, restul probatoriului administrat în cauză era contradictoriu, astfel că se impunea efectuarea expertizei
Neadministrarea acestei expertize esențiale în cauză, solicitată de reclamant, nu poate justifica respingerea acțiunii sale, întrucât acesta nu și-ar fi dovedit susținerile prin administrarea probatoriul adecvat, în sensul art.1169 Cod civil, câtă vreme reclamantul nu are nicio culpă în neadministrarea probei susmenționate, esențială în stabilirea filiației în cauză.
Instanța de apel a persistat în aceeași greșeală ca și instanța de fond în neluarea măsurilor necesare pentru administrarea expertizei, ignorând depunerea de către reclamant a unui test de paternitate efectuat în - Belgia, care îl excludea de la filiația minorei.
Curtea constată că atât acest test depus în apel, cât și testul de excludere a paternității, efectuat la un Laborator din Budapesta, depus în recurs, impun cu necesitate administrarea expertizei medico-legale de cercetare a filiației părintești de tip la. DR. Minovici - B, care să stabilească în mod cert, filiația.
Faptul că pârâta refuză să se prezinte la. cu minora pentru efectuarea expertizei, nu poate fi justificat prin invocarea traumatizării psihice a minorei, care are capacitate de exercițiu restrânsă, fiind parte chemată în judecată și care trebuie să cunoască despre procesul său, fie informată cu privire la cauza dedusă judecății, aspect ce ține de latura echitabilă a procesului față de toate părțile sale, în sensul art.6 și la exercitarea deplină, efectivă a dreptului la apărare al minorei chemată în judecată, alături de mama sa.
Aceste aspecte, conturează chiar motivul de casare prevăzut de art.304 pct.5 cu raportare la art.105 alin.2 Cod de procedură civilă.
Pe fond, criticile reclamantului sunt pertinente, acesta justificând un interes legal în cauză potrivit art.58 alin.1 Codul familiei, care statuează: "Recunoașterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de orice persoană interesată".
Or, nu poate fi considerată o judecată echitabilă, respingerea acțiunii pe motiv că nu s-ar fi administrat de către reclamant probe corespunzătoare potrivit art.1169 Cod civil, fără a se lua măsuri de administrare a principalei probe solicitată de reclamant și încuviințată, justificat de refuzul mamei care nu-și informează copilul cu privire la propriul său proces, chemat în judecată în calitate de pârât.
Curtea identifică totodată și faptul că deopotrivă, expertiza este și în interesul superior al copilului, la clarificarea situației sale legale, a stabilirii identității sale, ce face parte integrantă din dreptul la viața privată și de familie statuat în art.8 din
Pentru considerentele reținute, potrivit art.312 Cod de procedură civilă, raportat la art.304 pct.5 și 9 și art.105 lin.2 - 129 alin.5 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza pentru rejudecarea apelului, spre a fi administrate probe corespunzătoare, în special expertiza, la Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr.419 din 16.09.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția Civilă și a sentinței civile nr.11153/30.11.2006, pronunțată de Judecătoria Constanța, în contradictoriu cu intimata pârâtă, prin reprezentant legal.
Casează decizia civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact.
2 ex./01.07.2009
-------------------------------------------
Tr.C -
-
Jud.C -
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica, Mariana Haralambe
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 401/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 1626/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
