Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 111/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 111/2009
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul și de pârâta împotriva deciziei civile nr. 93/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-, având ca obiect partaj bunuri comune.
Se constată că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură la data de 15.10.2009, concluzii scrise formulate de către recurentul reclamant.
dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 12 Octombrie și au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, față de lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 750/2008 a Judecătoriei Blaj s- admis în parte acțiunea civilă și acțiunea reconvențională formulată de reclamantul și de pârâta și, în consecință, constatat că în timpul căsătoriei, părțile au dobândit următoarele bunuri: apartament cu trei camere (inclusiv îmbunătățirile), garaj, mobilă de dormitor ". covor persan în dormitorul mare de 2,8/5,15 m, mobilă sufragerie, șase scaune cu,covor persan în sufragerie de 2,43/3,45 m, televizor "", televizor ", ladă frigorifică cu 5 sertare, mașină de spălat "INDESIT, calculator "" cu toate componentele, șase corpuri iluminat, patru vaze, șase bibelouri, mobilă bucătărie, aragaz cu 4 ochiuri, frigider "Arctic", mașină de spălat "A, televizor "" alb-negru, mochetă hol și în bucătărie, mobilă dormitor mic (canapea cu bibliotecă și dulap cu două uși), covor persan în dormitorul mic, picup, radiocasetofon, colțar pat și fotoliu, autoturism ", teren proprietate extratabulară în suprafață de 2,08(2,5) ha situat în de Câmpie, masă sculptată sufragerie, 7 draperii sculptate, măsuță artizanală și suma de 750 Euro, valoarea totală a bunurilor comune fiind de 135.634,7 lei și 750 Euro.
A constatat că la dobândirea bunurilor comune părțile au avut cote diferențiate de contribuție, reclamantul 70 %, pârâta 30%.
dispus sistarea comunității de bunuri prin formarea a două loturi, respectiv:LOTUL NR.1:
-apartament cu trei camere situat în B str. -, 19, 10în valoare de 120.000lei; garaj în valoare de 1.200 lei; șase scaune cu în valoare de 371,00 lei, televizor "" în valoare de 219,40 lei, șase corpuri iluminat în valoare de 140,20 lei; patru vaze în valoare de 34,00 lei; șase bibelouri în valoare de 40,00 lei; mobilă bucătărie în valoare de 726,00 lei; aragaz cu 4 ochiuri în valoare de 322,00 lei; frigider "Arctic", în valoare de 573,30 lei; mașină de spălat "A, în valoare de 87,10 lei; televizor "" alb-negru în valoare de 31,00 lei; mochetă hol și în bucătărie în valoare de 210,00 lei; mobilă dormitor mic (canapea cu bibliotecă și dulap cu două uși) în valoare de 915,6; covor persan în dormitorul mic în valoare de 193,20 lei; picup în valoare de 24,00 lei; radiocasetofon în valoare de 50,00 lei; colțar pat și fotoliu în valoare de 1.134,00 lei; autoturism ", în valoare de 200,00 lei; teren proprietate extratabulară în suprafață de 2,08(2,5) ha situat în de Câmpie, în valoare de 2.000,00 lei, masă sculptată sufragerie, în valoare de 50 lei; 7 draperii sculptate în valoare de 50 lei, măsuță artizanală în valoare de 50 lei, 525 Euro, valoarea totală a lotului fiind de 129.120,8 lei și 525 Euro și
LOTUL NR.2:
-mobilă de dormitor "", în valoare de 2.145 lei; covor persan în dormitorul mare de 2,8/5,15 m în valoare de 123,5 lei; mobilă sufragerie, în valoare de 1.667,20 lei; covor persan în sufragerie de 2,43/3,45 m, în valoare de 175,50 lei, televizor "SAMSUNG în valoare de 637,50 lei; ladă frigorifică cu 5 sertare, în valoare de 622,70 lei; mașină de spălat "INDESIT, în valoare de 825,00 lei; calculator "" cu toate componentele, în valoare de 817,50 lei, 225 Euro valoarea totală a lotului fiind de 6513,9 lei și 225 Euro.
A fost atribuit reclamantului pârât lotul nr. 1 iar pârâtei reclamante lotul nr. 2 și în consecință fost obligat reclamantul pârât să plătească pârâtei reclamante, sultă egalizatoare, în valoare de 34.176,51 lei și să-i predea bunurile ce intră în componența lotului nr. 2.
Restul cererilor formulate de părți au fost respinse și s-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile au fost căsătorite din anul 1989 până în ianuarie 2006, când prin sentința civilă nr.164/2006 a Judecătoriei Blajs -a dispus desfacerea căsătoriei prin divorț.
În această perioadă, astfel cu rezultă din copia Carnetului de Muncă și adeverințele cuprinzând salariul și alte drepturi salariale reclamantul a fost încadrat în muncă, realizând venituri mult peste medie iar la data pensionării a beneficiat de plăți compensatorii în sumă de 200 milioane lei ROL, în timp ce pârâta nu a lucrat decât sporadic, aproximativ 8 luni în toată perioada căsătoriei și s-a ocupat de munca în gospodărie și de creșterea copilului.
Prezumția de comunitate de bunuri fiind răsturnată, instanța a constatat contribuția majorată a reclamantului de 70 % la dobândirea bunurilor comune iar a pârâtei de 30 %, tocmai în virtutea veniturilor pe care reclamantul le-a obținut din salariu plus banii dați ca dar manual de către părinți săi, respectiv, suma de 70.000 ROL, astfel cum s-a dovedit cauzei.
Instanța de fond a respins susținerile reclamantului referitoare la contribuția pe care acesta a avut-o la achiziționarea masei de împărțit din banii avuți anterior căsătoriei și din veniturile obținute din desfășurarea diverselor activitățile - întocmirea de proiecte, fotografiere, raportat la înscrisurile depuse la dosar.
Au fost efectuate expertize care au stabilit valoarea bunurilor supuse partajării (inclusiv apartamentul).
Așa fiind, constatând contribuția net superioară a reclamantului în dobândirea bunurilor, instanța de fond a apreciat că atât acțiunea principală cât și cea reconvențională sunt parțial întemeiate, și au fost astfel admise, și pe cale de consecință s- stabilit cota diferențiată de contribuție la obținerea acestora, și anume: 70%, 30%.
Împotriva hotărârii au declarat apel în termen, motivat și legal timbrat, ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamantul critică în principal hotărârea sub aspectul cotei diferențiată reținută de instanța de fond arătând că deține cotă de contribuție de 92 % și nu de 70 % cum greșit reținut instanța de fond.
Mai arată că greșit au fost incluse în lotul său ca bunuri comune, măsuța sculptată, măsuța artizanală și șapte draperii deoarece acestea sunt bunuri dobândite de el înainte de căsătorie; că mașina de spălat, și televizorul, greșit s-au inclus în lotul său întrucât acestea sunt în posesia pârâtei; că terenul cumpărat la de Câmpie l- dobândit prin cumpărare în timpul căsătoriei însă din salarii compensatorii fără nici contribuție din partea pârâtei, la fel și mașina de spălat, și calculatorul, astfel că deși acestea sunt bunuri comune contribuția sa este exclusivă la dobândirea lor.
Pârâta în susținerea motivelor de apel critică în principal cota de contribuție diferențiată reținută de instanță și arată că soții au avut o contribuție egală la dobândirea masei bunurilor comune, fiind dovedit că a depus muncă în gospodărie și pentru creșterea copilului, că reclamantul prin acțiunea introductivă nu face referire la dobândirea bunurilor comune din salarii compensatorii, ci din sumele de bani care au fost obținute la nunțile organizate și că instanța de fond a omis a observa că părinții ei i-au ajutat cu tot felul de bunuri ( porci, găini și alte alimente ) și de asemenea apelanta personal pe lângă faptul că fost încadrată în muncă mergea și efectua lucrări agricole în gospodăria părinților reclamantului.
Se mai arată de către apelanta pârâtă că în mod greșit instanța de fond reținut că salariile compensatorii nu sunt bunuri comune ci bunurile persoanele, în condițiile în care conform susținerilor reclamantului au fost încasate în timpul căsătoriei iar televizorul, nu este bun comun deoarece acesta fost dobândit cu contribuția sa exclusivă.
Prin completarea motivelor de apel pârâta arată că în realitate contribuția la dobândirea bunurilor comune este de 50 % pentru fiecare parte, apartamentul fost cumpărat cu bani comuni așa cum rezultă din probe iar ia lucrat alături de reclamant la toate muncile agricole. Investițiile și bunurile mobile au fost dobândite în timpul căsătoriei prin contribuție egală.
Prin decizia civilă nr. 93/A din 13.04.2009 Tribunalul Albaa admis apelul declarat de pârâta și a schimbat în parte sentința atacată sub aspectul cotelor de contribuție bunurilor comune, constatând că la dobândirea bunurilor comune părțile au avut cote de contribuție egală.
S-a inclus în lotul fiecărei părți suma de 375 Euro.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 61.303,45 lei, cu titlu sultă și să predea acesteia și suma de 375 Euro.
Au fost menținute în rest celelalte dispoziții ale sentința atacată și s-a respins apelul declarat de reclamantul împotriva aceleiași sentinței civile, cu obligarea intimatului să plătească apelantei suma de 395,47 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
A fost obligat intimatul și la plata către stat, în baza art. 18 din OUG nr 51/2008, a sumei de 395,47 lei cu titlu ajutor public judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut de către instanța de apel următoarele:
Raportat la probatoriul administrat cauzei, reclamantul nu a reușit să răstoarne prezumția de comunitate instituită de art. 30 din Codul familiei argumentele aduse de acesta fiind contradictorii și nedovedite.
În mod greșit instanța de fond reținut cota diferențiată de contribuție de 70% reclamantului la dobândirea bunurilor comune deoarece pretinsa suma de 200.000.000 lei cu titlu plăți compensatorii primită la nivelul anului 2002, nu s- făcut dovada că fost investită în dobândirea bunurilor comune.
Lucrările la apartament prin care s-ar fi economisit din banii comuni deoarece au fost efectuate de către reclamant nu poate constitui în speță contribuție diferențiată atâta timp cât nu s- făcut dovada că pârâta nu ar fi avut nici contribuție în acest sens, mai ales că din probe rezultat că și aceasta desfășurat munci agricole în gospodăria părinților reclamantului și de asemenea muncit în propria gospodărie.
În ce privesc sumele de bani ce au fost plătite pentru achiziționarea apartamentului greșit instanța de fond a reținut contribuția proprie reclamantului la " mai mult de 30 % din preț " ca urmare a darului manual făcut de părinți în favoarea reclamantului, deoarece probatoriul administrat în acest sens nu conduce la astfel de concluzie. Deși reclamantul susținut că avut sumă de 30.000 lei depusă anterior căsătoriei pe două livrete CEC din înscrisul depus la fila 26 rezultă contrariul respectiv că aceste CEC- uri au fost deschise la data de 10.08.1989 respectiv la cinci zile după data încheierii căsătoriei fapt pentru care aceste sume de bani au fost venituri comune ale soților.
În concluzie, Tribunalul a apreciat că în mod greșit s- reținut cota de contribuție diferențiată reclamantului la dobândirea bunurilor comune, mai mult nici nu rezultă modul în care instanța ajuns să stabilească procentul de 70 % în favoarea reclamantului.
Referitor la critica reclamantului privind cotă sa de contribuție de 92% pe care instanța de fond ar fi trebuit să o rețină la dobândirea bunurilor comune, Tribunalul constată că pentru prima dată în apel acesta formulează astfel de cerere.
În ce privește modalitatea de partajare și modul în care au fost incluse bunurile în loturile părților instanța a reținut că în condițiile în care părțile nu au ajuns la înțelegere privind compunerea loturilor corect instanța în baza art 673 indice 5 Cod pr civilă procedat la formarea loturilor și egalizarea lor prin sultă.
Vor fi înlăturate criticile apelantului cu privire la dobândirea cu titlu de bunuri proprii terenului de la de Câmpie mașinii de spălat Indesit și calculatorului, ca nedovedite.
Referitor la apelul formulat de pârâta instanța a reținut ca fondate criticile vizând reținerea de către instanța de fond cotei de contribuție diferențiată pentru aceleași considerente expuse, urmând fi admis apelul acesteia și modificată hotărârea instanței de fond sub acest aspect.
În ce privesc restul criticilor formulate instanța le va înlătura ca nefondate deoarece caracterul de bun propriu al televizorului Samsung pretins de pârâtă nu se poate reține atâta timp cât în perioada dobândirii părțile erau căsătorite, astfel că acesta este bun comun cum corect reținut și instanța de fond.
Mai mult ambele părți, greșit au susținut contribuții diferențiate la dobândirea anumitor bunuri, în condițiile în care contribuția soților se stabilește prin raportare la întreaga masă bunurilor comune și nu la fiecare bun în parte.
Pentru considerentele expuse, instanța de apel a admis apelul pârâtei și a respins apelul reclamantului,
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de părți instanța de avut în vedere dispozițiile art. 274 Cod pr.civ.
Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs în termen, legal timbrate și motivate, ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în dezvoltarea motivelor de recurs aceleași motive ca în fața instanței de apel.
Recurentul reclamant arată în dezvoltarea motivelor de recurs că în mod greșit instanța de apel a admis apelul pârâtei și a constatat o contribuție egală a foștilor soți la dobândirea bunurilor comune, fiind dovedit cu probele administrate în cauză - înscrisuri, martori, că a avut o cotă de contribuție de 92 %, contribuție ce a constat din veniturile obținute în muncă, plăți compensatori, darul manual de la părinții săi, bani avuți înainte de căsătorie pe librete CEC și retrași de la.
Se mai critică hotărârea sub aspectul constatării greșite ca bunuri comune a următoarelor bunuri: măsuța sculptată, măsuța artizanală și șapte draperii, deoarece acestea sunt bunuri dobândite de el înainte de căsătorie; că mașina de spălat, și televizorul, greșit s-au inclus în lotul său întrucât acestea sunt în posesia pârâtei; că terenul cumpărat la de Câmpie l- dobândit prin cumpărare în timpul căsătoriei însă din salarii compensatorii fără nici contribuție din partea pârâtei, la fel și mașina de spălat, și calculatorul, astfel că deși acestea sunt bunuri comune contribuția sa este exclusivă la dobândirea lor.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr.civ.
Recurenta pârâtă în dezvoltarea motivelor de recurs susține că instanța de apel a omis a-l obligat pe reclamant la plata cheltuielilor de judecată pe care aceasta le-a efectuat în apel, deși le-a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar și că televizorul, nu este bun comun deoarece acesta fost dobândit cu contribuția sa exclusivă.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 7-9 Cod pr.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar atât de reclamant, cât și de pârâtă, s-a solicitat respingerea recursului formulat de cealaltă parte, motivându-se în esență, că motivele de recurs invocate sunt nefondate raportat la probele administrate cauzei.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate de fiecare recurent, precum și din oficiu, în limitele prev. de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că doar recursul reclamantului este fondat urmând a fi admis conform art.312 alin.1 și 2 Cod proc. civilă în limitele și pentru motivele ce se vor arăta în continuare iar recursul pârâtei urmează a fi respins, conform disp. art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă pentru considerentele ce se vor arăta:
În primul rând este de arătat că recursul este o cale extraordinară de atacat, care se judecă după regulile privind judecarea apelului - art. 316 Cod proc. civilă, cu precizarea că recursul nu are, potrivit actualelor reglementări procedurale, caracter devolutiv, și deci, nu are loc o nouă judecată în fond, ci numai un control al hotărârii atacate, în limita motivelor expres prevăzute de lege - art. 304, și fără a produce probe noi cu excepția înscrisurilor ( art. 315).
Sub acest aspect este de observat că ambii recurenți își întemeiază recursul pe cazul prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod proc. civilă, potrivit căruia modificarea hotărârii se poate cere în situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Deși invocă acest motiv de recurs, Curtea observă că recurenții se rezumă doar a indica acest temei de drept fără a-l dezvolta așa cum cere, sub sancțiunea nulității disp. art.302 alin.1 pct.3 Cod proc. civilă.
În concret, nici recurentul reclamant și nici recurenta pârâtă nu arată în motivele de recurs care sunt motivele contradictorii ori străine de natura pricinii. Ori, în atare situație nefiind un motiv de ordine publică și cum recursul conform actualelor norme de procedură civilă nu este devolutiv, instanța (art.304 Cod proc. civilă) nu-l poate analiza.
Cât privește teza I-a a cazului prev. de art.304 pct.7 Cod proc. civilă, examinând hotărârea atacată se constată că aceasta corespunde exigențelor art.261 pct.5 Cod proc. civilă, judecătorii instanței de apel au arătat care sunt motivele de fapt și de drept care au stat la baza soluției date au enunțat cele constatate și dovezile care au determinat-o, răspunzând la toate motivele de apel invocate de părți în susținerea cererilor de apel.
În al doilea rând, recurentul reclamant și recurenta pârâtă își întemeiază cererea de recurs pe cazul prev. de art.304 pct.8 Cod proc. civilă, potrivit căruiamodificarea hotărârii se poate cere când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Deși invocă acest motiv de recurs, Curtea observă că recurenții se rezumă doar a indica acest temei de drept fără a-l dezvolta așa cum cere, sub sancțiunea nulității disp. art.302 alin.1 pct.3 Cod proc. civilă, context în care și acest motiv de recurs este inadmisibil.
În fine, recurenții invocă în susținerea motivelor de recurs cazul prev. de art.304 pct.9 Cod proc. civilă, potrivit căruia modificarea hotărârii se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma acestui caz de recurs invocat de părți, Curtea de Apel constată că doar criticile recurentului reclamant sunt fondate în limitele și pentru cele ce se vor arăta.
În ce privește recursul formulat de reclamant:
1.O primă critică invocată de recurentul reclamant vizează aspectul de nelegalitate referitor la cota de contribuție a foștilor soți la achiziționarea bunurilor comune, susținând că greșit s- apreciat de către instanța de apel că soții au avut o cotă de contribuție egală la dobândirea masei partajabilă în contextul în care s-a dovedit cauzei că reclamatul a avut o cotă majoritară de 90 %.
Potrivit art. 30 alin. 3 Codul familiei bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților.
Prezumția de comunitate instituită de art. 30 Codul familiei, nu are caracter absolut, ci numai relativ, ceea ce înseamnă că legiuitorul a recunoscut soțului interesat posibilitatea combaterii ei prin orice mijloc de probă.
Potrivit art.5 alin. 1 din Decretul nr. 32/1954 dovada că un bun este propriu se va putea face între soți prin orice mijloc de dovadă.
Ca urmare, soțul interesat va putea dovedi în raport cu celălalt soț că anumite bunuri sunt proprii sau că avut o cotă de contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune, nu numai prin înscrisuri, dar chiar și prin martori și prezumții, fără nici o restricție, negăsindu-și aplicabilitatea în materie disp. art. 1191 al.1 cod civil.
Cu alte cuvinte, soții nu au un drept stabilit de la început asupra unei cote din bunurile comune, soțul interesat putând dovedi în raport cu celălalt soț că a avut o cotă de contribuție mai mare în achiziționarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
La încetarea stării de comunitate, împărțeala se realizează prin unicitate de cote stabilite pentru fiecare codevălmaș, în raport cu contribuția reală la dobândirea bunurilor luate în ansamblu; cu alte cuvinte cota de contribuție a fiecăruia la dobândirea bunurilor comune urmează a se stabilii asupra întregii comunității.
Din perspectiva acestor aspecte de drept, Curtea constată că în speță reclamantul a făcut dovada cu probele administrate că a avut o contribuție excedentară la dobândirea bunurilor comune apreciată de instanța de recurs la cota de 70 %, așa cum corect a apreciat și judecătorul de fond.
Curtea apreciază, raportat la ansamblul probator administrat cauzei că instanța de apel a omis a avea în vedere înscrisurile depuse la dosar de reclamant și care atestă o contribuție excedentară a acestuia la dobândirea bunurilor comune, fapt de a avut drept consecință greșita admitere a apelului pârâtei și a constatării că la dobândirea bunurilor comune părțile au avut cote de contribuție egală.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată, în principal, că bunurile ce intră în masa de împărțit au fost dobândite de soți în perioada 1990-2005, astfel cum rezultă din contractul de vânzare -cumpărare al apartamentului nr. 476/1991 și din raportul de expertiză tehnică merceologică efectuat în cauză de ec. ( 88 ds. jud. nr-, nr. vechi 525/2006).
În toată această perioadă reclamantul a fost angajat realizând venituri constante și substanțiale, fapt dovedit cu adeverința de venit nr. 309/1991 emisă de nr. 02509 și adeverința nr. CR.135 din 26.10.2006 emisă de aceeași unitate militară, nr. 02509 0 ( 30 și 101 ds. jud. nr-, nr. vechi 525/2006).
S-a dovedit cauzei că pârâta a fost încadrată în muncă în calitate de oT.-bucătar până la data de 01.04.1991, apoi a beneficiat de ajutor de șomaj până la data de 30.03.1992, pentru ca să se reintegreze în muncă la data de 11.03.2002, lucrând ca muncitor necalificat și realizând venituri până la data divorțului părților. Însă, astfel cum rezultă din carnetul de muncă depus la dosar veniturile pârâtei au fost cu mult mai mici decât ale reclamantului (7-10 ds. trib. nr- ).
Este adevărat că, pe toată perioada căsătorie pârâta s-a ocupat de munca în gospodărie, de creșterea și îngrijirea copilului rezultat din căsătoria părților, activități ce au dus la realizarea de economii prin reducerea cheltuielilor gospodărești, contribuție ce nu poate fi neglijată, cum corect a apreciat instanța de apel. Dar, în speță, raportat la veniturile obținute de reclamant aceste activități nu au fost de natură a egaliza câștigurile părților.
Nu este de neglijat a se preciza că în anul 1991 venitul net obținut de reclamant a fost de 105.759 lei ROL, iar al pârâtei de 30.708 lei ROL, pentru ca în anul 1992 reclamantul să realizeze un câștig salarial net în sumă de 315.194 lei ROL, iar pârâta la data de 01.04.1992 să înceteze activitate și să beneficieze de ajutor de șomaj în sumă 3498 lei ROL, astfel cum rezultă din adeverința depusă la dosar de reclamant și din cartea de muncă a pârâtei ( 101 ds. jud. nr-, nr. vechi 525/2006 și 7-10 ds. trib. nr- ).
Este de necontestat că recurentul reclamant a primit în anul 2002 cu titlu de plăți compensatorii suma de 200 milioane ROL, din care suma de 110 milioane ROL a fost transformată în valută, astfel cum recunoaște la interogatoriu reclamantul.
În ce privește restul sumei de 90 milioane lei ROL, raportat la probele dosarului, se apreciază că reclamantul a folosit- pentru achiziționarea bunurilor comune, respectiv, a terenului din localitatea de Câmpie, a mașinii de spălat
, și a calculatorului,.
La această concluzie s-a ajuns având în vedere data dobândirii acestor bunuri și veniturile realizate de pârâta în aceeași perioadă.
Astfel, terenul a fost achiziționat de soți în anul 2004 cu prețul de 20 milioane lei ROL, an în care pârâta a realizat un salariu lunar în medie de 2.850.000 lei ROL, iar celelalte două bunuri în valoare de 1.100 lei RON și, respectiv, 1090 lei RON, au fost dobândite în anul 2002 și, respectiv, 2003, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză tehnică merceologică, ori pârâta s-a reangajat în muncă în luna martie 2002, având în perioada martie 2002-2003 venituri salariale destul de mici - în luna martie 2002 salariu de 1.750.000 lei ROL, în luna iunie 2003 salariu de 2.625.000 lei ROL.
În ce privește susținerile recurentului reclamant referitoare la sumele de bani retrași de la, Curtea, raportat la înscrisurile depuse la dosar constată că nu le poate împărtășii.
Este de observat că, părțile s-au căsătorit la data de 5 august 1989 iar sumele de bani depuse cu titlu de cotizație la s-au depus în timpul căsătoriei părților, respectiv, în perioada ianuarie 1991- iunie 1991 ( 27 ds. jud. nr-, nr. vechi 525/2006). Sumele de bani fiind depuse în perioada căsătoriei se prezumă că banii erau comuni, atâta timp cât reclamantul nu a probat că aceste sume sunt bunuri proprii ( art. 31 din Codul familiei).
Curtea nu poate împărtășii nici susținerile recurentului reclamant referitoare la sumele de bani de pe libretele CEC, raportat la înscrisurile depuse la dosar chiar de către reclamant.
Astfel, este de observat că libretele CEC nr. 354.2677.- și nr. 354.- au fost deschise la data de 10.08.1989 ( 26 ds. fond jud. nr-, nr. vechi 525/2006), deci după căsătoria părților, iar libretele CEC nr. 319-217--, 319-217- -, 319-217- -, 319-217--, 319-217-- ( 98 - 100 ds. jud. nr-, nr. vechi 525/2006) au fost deschise și, respectiv, lichidate în timpul căsătoriei părților, context în care și în lipsa altor probe sumele de bani sunt bunuri comune.
În ce privește suma de bani de pe libretul CEC nr.319-203- - ( 96-97 ds. fond jud. nr-, nr. vechi 525/2006), Curtea constată că, în adevăr, suma a fost depusă anterior căsătoriei, respectiv la data de 26.11.1988, însă această singură probă este insuficientă pentru a reține contribuția excedentară de 90% a recurentului reclamant la dobândirea imobilului suspus partajului în lipsa altor probe.
În sprijinul acestei concluzii este de arătat că audiat cu ocazia interogatoriului reclamantul a precizat că avansul pentru apartament a fost achitat din fondul social de la, lichidat la data de 9 septembrie 1991, bani care așa cum s-a apreciat anterior au fost bani comuni ( 48 ds. jud. nr-, nr. vechi 525/2006).
Contrar susținerilor recurentului reclamant în mod legal instanța de apel a înlăturat declarația martorului, întrucât, pe de o parte, declarația martorului este contradictorie prin ea însăși, iar, pe de altă parte, este în contradicție cu cele declarate de reclamant la interogatoriu.
Astfel, martorul a declarat inițial că apartamentul a fost cumpărat în anul din 1991 cu banii reclamantului de pe CEC, ca apoi să declarate că știe că de Crăciunul anului 1991 venit mama reclamantului și le-a adus suma de 170.000 lei ROL, pentru apartament ( 113 ds. jud. nr-, nr. vechi 525/2006 ). Ori, în răspunsul la interogatoriu reclamantul a susținut că avansul pentru apartament a fost achitat din fondul social lichidat de pe, iar restul prețului s-a plătit în rate.
Cât privește susținerea recurentului reclamant referitoare la contribuția sa excedentară la dobândirea bunurilor comune constând în veniturile substanțiale obținute din activitatea de fotograf, Curtea constată că aceasta este contrazisă de probele administrate cauzei fiind dovedit că pârâta îl ajuta pe reclamant în această activitate, context în care sumele de bani astfel obținute sunt bunuri comune.
Din probele administrate cauzei - înscrisuri, martori, rezultă fără echivoc că bunurile supuse partajului au fost achiziționat de soți sub durata căsătoriei, reclamantul având o contribuție de 70 % iar pârâta de 30 %.
Ca atare, Curtea împărtășește critica recurentului pârât că în mod greșit s-a reținut de către instanța de apel, urmare a admiterii apelului pârâtei, o cotă de contribuție egală a soților la dobândirea masei de împărțit, contribuția reclamantului fiind în cotă de 70 % iar a pârâtei de 30 % în raport de contribuția reală a fiecăruia la dobândirea bunurilor luate în ansamblu.
2.Fondate sunt și celelalte critici invocate de recurentul reclamant sub aspectul constatării ca bunuri comune a următoarelor bunuri: măsuța sculptată, măsuța artizanală și șapte draperii și a includerii în lotul său mașinii de spălat, și televizorul,.
Astfel, s-a dovedit cu probele testimoniale administrate cauzei că măsuța sculptată, măsuța artizanală și șapte draperii sunt bunuri care au fost confecționate de reclamant anterior căsătorie și care, deci, sunt bunuri proprii ale reclamantului, conf. art. 31 lit. a) din Codul familie.
Nu este de neglijat a se preciza în sprijinul acestei concluzii că aceste bunuri nu au fost expertizate de către expertul tehnic ec., fiind făcută expres mențiunea în raportul de expertiză tehnică merceologică că aceste bunuri nu se expertizează fiind bunuri proprii ale reclamantului ( 88 ds. jud. nr-, nr. vechi 525/2006 ), raport de expertiză la care pârâta nu a făcut obiecțiuni sub acest aspect. Ori, prin această conduită pârâta a recunoscut implicit calitatea de bunuri proprii a bunurilor arătate de recurent.
În ce privește susținerile recurentului reclamant referitoare la includerea în lotul reclamantului a mașinii de spălat, și televizorul, Curtea le apreciază ca fondate.
Egalitatea și echitatea partajului nu poate fi realizată decât în condițiile stabilirii valorii de circulație a bunurilor indivize, la data efectuării împărțelii avându-se în vedere starea fizică a acestora la momentul împărțirii.
În speță, s-a dovedit că mașina de spălat, și televizorul, nu au fost expertizate întrucât sunt în posesia părinților pârâtei, fiind în stare de nefuncționare, conform celor declarate de pârâtă cu ocazia efectuării raportul de expertiză tehnică merceologică ( 88 ds. jud. nr-, nr. vechi 525/2006 ).Ori, în acest context, prin includerea acestor bunuri în lotul reclamantului s-ar înfrânge principiul echității partajului.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 2 Cod pr.civ. Curtea va admite ca fondat recursul recurentului reclamant și va modifica hotărârea atacată în sensul respingerii apelului pârâtei și a admiterii apelului formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 750 din 4.11.2008 pronunțată de Judecătoria Blaj pe care o schimbă, în parte, numai sub aspectul masei bunurilor comune, valorii loturilor, componenței loturilor și a valorii sultei.
Se va constata ca bunuri proprii ale reclamantului următoarele bunuri: o măsuță artizanală în valoare de 50 lei, o măsuță sculptată de sufragerie în valoare de 50 lei și șapte draperii în valoare de 50 lei, astfel că valoarea masei bunurilor comune este de 135.484,7 lei și se va exclude aceste bunuri din masa de împărțit și din lotul reclamantului.
Se va exclude din lotul nr. 1 atribuit reclamantului și se va include în lotul nr. 2 atribuit pârâtei, un televizor marca "" în valoare de 31 lei și o mașină de spălat "A " în valoare de 87,10 lei.
În consecință, se va constată că lotul nr. 1 atribuit reclamantului are o valoare de 128.852,7 lei și suma de 575 euro, iar lotul nr. 2 atribuit pârâtei are o valoare de 6632 lei și 225 euro.
În baza disp. art. 673/5 alin. 2 Cod pr.civ. va fi obligat reclamantul să plătească pârâtei o sultă de 34.043 lei.
În baza dispozițiilor at. 274 Cod pr.civ. se va înlătura obligarea reclamantului de la plata cheltuielilor de judecată în apel în favoarea pârâtei și a statului.
II.În ce privește recursul pârâtei:
1.O primă critică invocată de recurenta pârât se referă la omisiunea instanței de apel d a-l obligat pe reclamant la plata cheltuielilor de judecată pe care aceasta le-a efectuat în apel, deși le-a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar.
Față de soluția ce se va pronunța în cauză de admitere a recursului reclamantului și de modificare a deciziei atacate în sensul precizat mai sus, această critică se va mai analiza.
2. În ce privește critica referitoare la calitatea de bun propriu al televizorul, despre care se susține că în mod greșit a fost calificat ca bun comun deoarece acesta fost dobândit cu contribuția exclusivă a recurentei pârâte, Curtea o apreciază ca nefondată.
Este de necontestat în cauză că, televizorul, a fost cumpărat de pârâtă în anul 2005, când soții erau despărțiți în fapt. Însă, această împrejurare nu conferă bunului calitatea de bun propriu, întrucât fiind dobândit în timpul căsătorie este bun comun, iar cota de contribuție a fiecărei părți la dobândirea bunurilor comune se stabilește asupra întregii comunități, și nicidecum asupra fiecărui bun în parte, așa cum greșit solicită recurenta pârâtă.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Ca o consecință a acestei soluții și raportat la obiectul dosarului - partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, Curtea în baza disp. art. 276 Cod pr.civ. va obliga pe pârâta la plata sumei de 3.000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel și recurs, în favoarea recurentului reclamant.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 93/A din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția civilă în dosar nr-, și în consecință:
Modifică hotărârea atacată în sensul admiterii apelului formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 750 din 4.11.2008 pronunțată de Judecătoria Blaj pe care o schimbă, în parte, numai sub aspectul masei bunurilor comune, valorii loturilor, componenței loturilor și a valorii sultei și procedând la o noua judecată a cauzei,
Constată ca bunuri proprii ale reclamantului următoarele bunuri: o măsuță artizanală în valoare de 50 lei, o măsuță sculptată de sufragerie în valoare de 50 lei și șapte draperii în valoare de 50 lei, astfel că valoarea masei bunurilor comune este de 135.484,7 lei și exclude aceste bunuri din masa de împărțit și din lotul reclamantului.
Exclude din lotul nr. 1 atribuit reclamantului și include în lotul nr. 2 atribuit pârâtei, un televizor marca "" în valoare de 31 lei și o mașină de spălat "A " în valoare de 87,10 lei.
Constată că lotul nr. 1 atribuit reclamantului are o valoare de 128.852,7 lei și suma de 575 euro, iar lotul nr. 2 atribuit pârâtei are o valoare de 6632 lei și 225 euro.
Obligă pe reclamant să plătească pârâtei o sultă de 34.043 lei.
Respinge apelul declarat de pârâta împotriva aceleiași sentințe civile.
Înlătură obligarea reclamantului de la plata cheltuielilor de judecată în apel în favoarea pârâtei și a statului.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate.
Respinge recursul formulat de pârâtă împotriva aceleiași decizii civile.
Obligă pârâta la plata sumei de 3000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel și recurs, în favoarea recurentului reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. 2 ex/02.12.2009
apel,
fond
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Ordonanță președințială. Decizia 1163/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
