Divort. Decizia 1002/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr. 5372,-
DECIZIA NR. 1002
Ședința publică din data de 8 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Marilena Panait
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul G, domiciliat în P, B-dul B, nr.2.B,.15.B,.14, cod poștal -, județul P, împotriva deciziei civile nr.595 din 23 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,în contradictoriu cu intimata, domiciliată în P,-,.6,.C,.41, cod poștal -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorul G personal și intimata - reprezentată de avocat din cadrul Baroului P potrivit împuternicirii avocațiale din 6.08.2009.
Procedura îndeplinită.
Contestația este timbrată cu suma de 10 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr.-/18.08.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, ce au fost anulate și atașate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că nu s-a depus de către contestator certificat de grefă de la Înalta Curte de Casație și Justiție din care să rezulte că s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea cererii de strămutare.
Contestatorul G având cuvântul susține că nu a putut obține un certificat de grefă de la Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece i s-a respins această cerere. Totodată, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat pentru intimată arată că nu mai dorește să formuleze alte cereri.
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și combaterea contestației în anulare.
Contestatorul G, având cuvântul, solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată. Arată contestatorul că, prin cererea formulată nu aduce nimic nou deciziei atacate, nu este o situație nouă, solicită doar să se analizeze probele administrate, să nu se ignore memoriul depus în recurs.
Mai arată contestatorul că, intimata nu a depus întâmpinare în termenul procedural astfel cum cer dispozițiile Codului d e procedură civilă, nici chiar în ziua ședinței.
În privința cererii de recuzare, arată contestatorul că nu a fost argumentată temeinic încheierea prin care i s-a respins această cerere, potrivit art. 24 și art.27 Cod pr.civilă.
Solicită admiterea contestației în anulare. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata -, având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare formulată de contestator, deoarece nu este motivată în drept pe dispozițiile art.318 Cod pr.civilă, nu rezultă condițiile de admisibilitate pe care se întemeiază, iar greșelile materiale de care face vorbire contestatorul nu sunt greșeli materiale în sensul art.318 Cod pr.civilă, Curtea de Apel Ploiești, prin decizia pronunțată a răspuns tuturor criticilor formulate de către recurent.
Solicită respingerea contestației în anulare. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei sub nr- reclamanta - a chemat în judecată pe pârâtul G, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 18.06.1959 din culpa pârâtului, partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, precum și să își reia numele dobândit anterior căsătoriei, acela de.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 18.06.1959, iar din căsătorie au rezultat copii 3 copii, în prezent majori.
A mai arătat reclamanta că relațiile de căsătorie sunt grav afectate, având în vedere că sunt despărțiți în fapt din data de 24.03.2008, când pârâtul a părăsit domiciliul conjugal, luându-și toate bunurile personale, inclusiv piese de mobilier, mutându-se împreună cu concubina sa cu care are o relație de peste 15 ani.
La termenul de judecată din data de 23.06.2008 reclamanta a precizat că înțelege sa renunțe la judecarea capătului de cerere privitor la partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat admiterea probei cu înscrisuri și un martor.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta -, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că din anul 2001 soții au încetat orice fel de raporturi normale dintre ei, astfel că, deși au continuat să locuiască în aceeași casă, fiecare dintre ei a înțeles să ducă o viață separată.
În dovedirea acțiunii sale, reclamantul a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
Prin încheierea pronunțată la data de 23.06.2008, în temeiul art. 164.proc.civ. instanța a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.
Prin sentința civilă nr. 7288/12.08.2008, Judecătoria Ploieștia admis acțiunile conexe formulate de părți și a declarat desfăcută căsătoria încheiată între ei la data de 18.06.1959, și înregistrată în registrul de stare civilă sub nr. 718/18.06.1959 din culpa comună a soților, iar după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, reclamanta-pârâtă își va relua numele avut anterior căsătoriei, acela de.
Pentru a pronunța aceasta sentința instanța de fond a reținut ca părțile s-au căsătorit la data 18.06.1959, iar din relația lor au rezultat 3 copii, toți în prezent majori si a constatat că între părți există de foarte mult timp o stare profund tensionată, plină de discuții și de neînțelegeri, iar în tot acest timp soții au refuzat să se adreseze instanței pentru desfacerea căsătoriei, complăcându-se în a trăi într-un compromis total, pentru a salva "aparențele".
A reținut prima instanța că amândoi soții sunt vinovați de deteriorarea atât de profundă a relațiilor de căsătorie și că niciunul dintre ei nu a făcut vreun efort serios pentru salvarea ei, fiecare a urmărit propriul interes, pentru supraviețuirea individuală, și nicidecum unul comun.
Împotriva sentinței civile anterior menționata declarat apel paratul reclamant, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând in esența faptul ca instanța de fond a încălcat dispozițiile ar. 192 pct.4 cod pr. civila, deoarece a încuviințat audierea martorei cu care este in relații de dușmănie, că modalitatea în care a fost enunțată această depoziție, nu corespunde celor afirmate în fața completului de judecată, că au fost încălcate și dispozițiile art. 198 alin.1 cod pr. civilă, întrucât președintele completului de judecată nu consemnat integral cele declarate de martorii audiați în cauză.
De asemenea, apelantul arătat că anumite aspecte învederate de martorii audiați la propunerea intimate nu sunt reale, că în mod discriminatoriu fost menționată calitatea părților din prezenta cauză, respectiv de reclamantă și pârât, deși cele două acțiuni ale părților au fost conexate, că o serie de consemnări cuprinse în încheierile de ședința sunt greșite, iar pe fondul cauzei apelantul a arătat că greșit au fost interpretate de instanța de fond probatoriile administrate în sensul că prima instanța le-a dat interpretări cu totul injuste, contrare conținutului lor și a înlăturat susținerile pe care apelantul le-a făcut în fața instanței.
Astfel, apelantul a criticat faptul că instanța de fond a dispus desfacerea căsătoriei din culpa comună a soților, în realitate numai intimata făcându-se vinovată de deteriorarea relațiilor de căsătorie.
Susținerile pe care le-a făcut apelantul spre finalul motivelor de apel, vizau modalitatea în care au fost respectate dispozițiile procedurale cu privire la pronunțarea hotărârii în ședința publică, precum și imposibilitatea studierii dosarului în arhiva Judecătoriei Ploiești între termenele de judecată.
La data de 06.02.2009 intimata - depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 118/13 februarie 2009, Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul declarat reținând că, reclamantul nu a făcut dovada unei interpretări greșite probelor de către instanța de fond sau existența unor mijloace de apărare pe care aceasta să nu le fi luat în considerare la pronunțarea hotărârii.
Motivele de apel referitoare la administrarea probei cu martori, precum și cele referitoare la redactarea unei hotărâri judecătorești și soluționarea unui dosar, sunt aprecieri eronate față de regulile procedurale.
Alte critici,cum ar fi imposibilitatea studiului dosarului în arhiva instanței, vizau aspecte de ordin administrativ, care nu au putut constitui obiect al analizei instanței de control judiciar.
Fondul cauzei dedusă judecății s-a referit la culpa pe care o poartă soții în destrămarea relațiilor de căsătorie, apreciată în mod corect de prima instanța ca fiind comună acestora. Astfel, în considerarea depozițiilor tuturor martorilor audiați în cauză la propunerea părților, tribunalul a constatat că este imputabilă ambilor soți cauza dezbinării și nu doar intimatei, cum a susținut apelantul în mod nefondat. Prima instanța în mod just a reținut că fiecare dintre soți a urmărit propriul interes și nu unul comun, situație de fapt constatată și de tribunal, întrucât a rezultat din probatoriul administrat că au fost încălcate toate obligațiile personale dintre soți, respectiv aceea de sprijin moral reciproc, de a conviețui împreună, precum și aceea a respectării îndatoririlor conjugale.
Acestea au fost considerentele pentru care tribunalul a constatat că nu este afectata legalitatea si temeinicia hotărârii instanței de fond, pe care a menținut-o,în baza disp. art. 296. proc. civ. respingând ca nefondat apelul.
Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs în termen legal pârâtul-reclamant G criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că nejustificat și de natură a provoca suspiciuni legitime este faptul că, în motivarea deciziei atacate, respectiv a constatării tribunalului potrivit căreia" apelul este nefondat" considerentele care au stat la baza acestei concluzii greșite sunt extrem de succint prezentate.
A mai apreciat recurentul că în mod surprinzător, susținerile sale detailate și pe deplin argumentate cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 192 și 198 Cod procedură civilă de către instanța de fond sunt considerate de tribunal ca fiind " aprecieri eronate față de regulile procedurale".
A mai arătat recurentul că a prezentat cu argumente logice și clare neadevărurile și născocirile cuprinse în declarația martorei, ca și acele deosebiri flagrante dintre ceea ce a declarat în ședința publică din data de 12 august 2008 și ceea ce a apărut ulterior la dosar în declarația scrisă.
Recurentul-pârât-reclamant Gam ai precizat că fără vreo motivare sau un singur argument, tribunalul a ignorat explicațiile și probele sale cuprinse la pct. 6 și 7 apel privind caracterul părtinitor și discriminator în care s-au alcătuit cele două dosare conexate. În mod absolut greșit, Tribunalul Prahovaa înlăturat toate elementele pe care le-a prezentat, argumentat, la pct. 9 apel. Mai mult, în decizia atacată se face aprecierea incorectă care sfidează realitatea, potrivit căreia, calvarul suferit legat de imposibilitatea studierii dosarului " vizează aspecte de ordin administrativ, care nu pot constitui obiect al analizei instanței de control judiciar". Dar, susține recurentul că a prezentat date și probe concrete privind deținerea dosarului în toată acea perioadă la instanța de fond, nu la arhivă, unde avea să fie predat la 10 octombrie 2008, neputându-se astfel reproșa ceva lucrătorilor de la arhivă.
Totodată a mai precizat recurentul că file dosarului ar fi fost cusute și numerotate în dezordine.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 595 din 23 iunie 2009, a respins ca nefondat recursul formulat, reținând că ambele instanțe au dat o justă interpretare probelor administrate în cauză, probe din care rezultă, fără putință de tăgadă că ambii soți sunt vinovați de destrămarea căsătoriei, fiecare a avut gradul său de vinovăție, nerespectând obligațiile personale dintre soți, privind respectul reciproc, sprijinul moral și material cuvenit, obligații esențiale în păstrarea unei căsnicii.
Împotriva deciziei nr. 595/23 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, a formulat contestație în anulare G, susținând în esență că aceasta este rezultatul unor greșeli materiale, în sensul disp.art.318 Cod pr.civilă, că prima greșeală constă în aceea că, din chiar începutul deciziei instanța de recurs prezintă un scenariu imaginar al cadrului procesual, consemnându-se că ar fi afirmat o serie de lucruri când în realitate nu a vorbit în fața instanței decât cel mult un minut și J, că instanța de recurs a preluat din motivarea instanței de apel, rupând această motivare din context, ceea ce denotă că nu s-au cunoscut înscrisurile depuse la dosar, făcând referire la modul în care au decurs dezbaterile, că aceeași decizie nu răspunde la niciunul din motivele recursului, în sensul că probele produse de contestator nu au fost combătute concret și motivat,
A mai arătat contestatorul că nemenționarea de către instanță a depunerii din partea intimatei a întâmpinării și memoriului nu reprezintă o simplă omisiune ci un fapt voit, memoriul fiind singurul material probator al intimatei față și de inconsistența acțiunii de divorț, că nu s-au analizat probele administrate de contestator și precizate la punctul 8 din motivele de recurs, după cum nu s-a făcut referire nici la sesizările sale de la punctul 5 din motive.
Contestatorul a arătat că aprecierile celor trei instanțe sunt terifiante, lipsite de orice bază, contrare materialelor din dosar, a realității însăși, fiind creații personale ale membrilor instanțelor, expresie a dorințelor acestora de a ajunge la soluția pe care au pronunțat-o, greșeala materială de neimaginat a Curții de apel fiind aceea de a nu fi acționat pentru aplicarea prevederilor art.308 pct.2, 304 pct.5, art.312 pct 3 Cod pr.civilă, cu referire la obligația intimatei de a depune întâmpinare cu 5 zile înaintea termenului de judecată.
Examinând decizia atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că contestația în anulare de față este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel:
În conformitate cu disp.art.318 Cod pr.civilă hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate, pe lângă situațiile prevăzute de ar.317 Cod pr.civilă, când dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând sau admițând numai în parte recursul, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Pe acest temei juridic și-a întemeiat contestația recurentul pârât și din analiza deciziei nu se poate reține vreo eroare materială pe care o fi săvârșit-o instanța de recurs.
De asemenea, nu se poate reține faptul că instanța de recurs nu a răspuns motivelor de recurs formulate de contestator, instanța nefiind ținută de modalitatea în care aceste motive au fost formulate.
Instanța de recurs a făcut o sinteză a motivelor de recurs prezentate pe mai multe pagini, încercând să facă o încadrare a acestora în dispozițiile art.304 Cod pr.civilă și le-a analizat în totalitate, astfel că și sub acest aspect contestația în anulare este nefondată.
Ceea ce în fapt îl nemulțumește pe contestator este soluția pronunțată, modul în care s-a derulat procesul, dar acestea nu pot constitui motive de admiterea contestației în anulare, pentru că nu sunt întrunite disp.art.318 Cod pr.civilă.
Față de considerentele arătate,contestația în anulare de față urmează a fi respinsă ca nefondată, și drept urmare, în conformitate cu disp.art.274 Cod pr.civilă, urmează să fie obligat contestatorul să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu pentru apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul G, domiciliat în P, B-dul B, nr.2.B,.15.B,.14, județul P, împotriva deciziei civile nr.595 din 23 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,în contradictoriu cu intimata, domiciliată în P,-,.6,.C,.41, județul
Obligă contestatorul la 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Marilena Panait
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. EM/BA
4 ex./9.12.2009
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Marilena Panait
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 665/2009. Curtea de... | Plasament. Decizia 528/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
