Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 665/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 665
Ședința publică din data de 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta cu domiciliul ales la Cabinet av. din B, Sf.Vineri nr.5,.2,.8, sector 3, împotriva deciziei civile nr. 397 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în comuna nr.32, județ P și intimatele Autoritatea tutelară Primăria Sectorului 5 B,cu sediul în B,--31, sector 5, Primăria Comunei, județ P și Primăria Municipiului, cu sediul în P,--4, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă personal și asistată de avocat din cadrul Baroului B conform împuternicirii avocațiale 24665 din 3.09.2009, intimatul pârât personal și asistat de avocat - potrivit împuternicirii avocațiale nr. 6171 din 8.09.2009, lipsind intimatele - autoritățile tutelare Primăria Sectorului 5 B, Primăria Comunei, Primăria Municipiului
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs este timbrată cu suma de 3,0 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr. -/6.10.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente, prin apărători în susținerea și combaterea recursului.
Avocat pentru recurenta reclamantă având cuvântul, arată că hotărârea tribunalului este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii potrivit dispozițiilor art. 304, pct.7 și 9 Cod pr.civilă.
Astfel, arată recurenta reclamantă prin apărător, în mod greșit instanța de apel a respins apelul formulat de aceasta, menținând hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus ca intimatul pârât să aibă legături personale cu minorul la domiciliul tatălui pârât, la o distanță de 80 de km. de B, în condițiile în care minorul nu are decât vârsta de 3 ani, are u program clar stabilit de masă și somn,care nu-i permite călătorii atât de îndepărtate și obositoare, astfel că nu s-a ținut cont de interesul superior al copilului.
Mai arată recurenta reclamantă că minorul s-a născut din relația de concubinaj cu pârâtul, relațiile dintre aceștia nu sunt tensionate și ar fi în interesul copilului dacă programul de vizitare s-ar desfășura în domiciliul reclamantei.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și modificarea sentinței în sensul ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul în domiciliul reclamantei, de două ori pe lună, în primul și al treilea sfârșit de săptămână, sâmbăta de la ora 10,00, până duminică la ora 14,00 în prezența reclamantei. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul pârât, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice.
Arată intimatul pârât, prin apărător, că în mod corect au stabilit instanțele ca intimatul pârât să aibă legături personale cu minorul în domiciliul acestuia, deoarece relațiile dintre părți sunt extrem de tensionate și au fost formulate plângeri la poliție.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului VBs ub nr. 5886/2008 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul -, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună încredințarea către ea a minorului - născut la data de 17.05.2006, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că din relația pe care a avut-o pârâtul și care s-a încheiat, a rezultat minorul - de a cărui creștere se ocupă în exclusivitate, pârâtul necontribuind la creșterea și educarea acestuia.
Pârâtul a formulat întâmpinare-cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și să se dispună încredințarea minorului către el, cu obligarea reclamantei pârâte la plata unei pensii lunare de întreținere.
În motivarea cererii pârâtul reclamant a arătat că a convenit cu reclamanta ca minorul să rămână în grija ei iar el să păstreze legăturile personale cu acesta, lucru care din păcate nu s-a întâmplat, fiind împiedicat să ia legătura și să-și vadă copilul.
Reclamanta pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată întrucât pârâtul reclamant nu s-a ocupat niciodată de creșterea și îngrijirea copilului, iar prin comportamentul lui pune în pericol dezvoltarea fizică și intelectuală a minorului.
Prin sentința civilă nr.6037/2008 Judecătoria Sectorului 5 Baa dmis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina, în a cărei rază teritorială domiciliază pârâtul.
La această instanță cauza a fost înregistrată sub nr-.
Pârâtul reclamant a formulat cerere prin care a solicitat ca în subsidiar să se dispună un program de vizitare al minorului de două ori pe lună, de sărbători, în concediul său legal de odihnă precum și în zilele de naștere și a numelui în anii impari la domiciliul său
Prin sentința civilă nr. 311/2009 a Judecătoriei Câmpinas -a admis acțiunea formulată, s-a admis cererea reconvențională precizată formulată de pârât și s-a dispus încredințarea spre creștere și educare a minorul -, născut la data de 17.05.2006, mamei reclamante.
S-a dispus obligarea reclamantei pârâte să permită pârâtului reclamant să aibă legături personale cu minorul în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbăta de la ora 10.00 până duminica la orele 18.00, o săptămână de Paști și de C, 3 săptămâni în perioada concediului de odihnă și în ziua de naștere - 17 mai și a numelui - 8 noiembrie, în anii impari, la domiciliul tatălui pârât.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Din relațiile reclamantei cu pârâtul a rezultat minorul - născut la data de 17.05.2006 și care locuiește cu mama sa încă de la naștere, fiind ajutată de bunicii materni, că minorul este bine îngrijit, asigurându-i-se condiții corespunzătoare de creștere și educare din partea mamei, împrejurări ce rezultă fără echivoc din declarațiile martorilor (28) și (29), precum și din cuprinsul anchetei sociale efectuate la domiciliul reclamantei (47).
În aceste condiții, este evident faptul că în interesul superior al minorului este încredințarea lui spre creștere și educare mamei reclamante, motiv pentru care acțiunea va fi admisă în temeiul art.65 rap.la art.42 alin.1 din codul familiei.
Potrivit art.43 cod familiei, care se aplică și în cazul de față, părintele căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională, iar exercitarea acestui drept, precum și comunicarea dintre părinte și copil trebuie să aibă loc în mod firesc, fără constrângeri care s-ar putea ivi în prezența celuilalt părinte, în situația existenței unor relații tensionate între părinți.
În cazul de față, instanța de fond a apreciat că modalitatea corespunzătoare de stabilire a relațiilor personale ale tatălui cu minorul este aceea solicitată de el, respectiv la domiciliul lui, aceasta asigurând exercitarea dreptului tatălui de a avea legături personale cu minorul în condiții normale, fără prezența reclamantei și a părinților acesteia, cu care pârâtul se află în relații tensionate.
copilului minor numai la domiciliul părintelui căruia i-a fost încredințat spre creștere și educare este justificată doar atunci când din cauza unor boli sau afecțiuni grave de care suferă minorul deplasare la domiciliul celuilalt părinte nu este posibilă ceea ce nu este cazul în speta de față.
Împrejurarea că minorul a locuit întotdeauna cu mama lui, nu este de natură a îngrădi relațiile firești care trebuie să existe între tată și copil, tocmai această modalitate de vizitare fiind în interesul amândurora, în sensul cunoașterii lor reciproce și apropierii efective dintre ei.
În ceea ce privește susținerile pe fondul cauzei, în sensul că există o hotărâre judecătorească, respectiv nr.5995/2008, în care s-a stabilit programul de vizitare al minorului, nu are nici o înrâurire asupra acestei cauze, întrucât a fost vorba de ordonanță președințială cu caracter vremelnic și care nu are putere de lucru judecat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta, criticând sentința de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis cererea reconvențională, apreciind că modalitatea corespunzătoare de stabilire a relațiilor personale ale tatălui cu copilul este cea solicitată de el, respectiv la domiciliul din com..
S-a precizat că instanța de fond a ignorat interesul superior al minorului, faptul că intimatul nu a locuit niciodată stabil cu apelanta și copilului, vârsta fragedă a minorului, faptul că acesta nu a fost lipsit o singură zi de prezența mamei, că a permite intimatului să ia minorul ar însemna ca acesta să fie chinuit cu un drum destul de, respectiv B-, intimatul nedovedind faptul că este în măsură sa se ocupe de creșterea și îngrijirea minorului, domiciliul pârâtului fiind situat la țară, imobilul neavând apă caldă iar încălzirea făcându-se cu lemne de foc.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 397 din 27 mai 2009, a respins ca nefondat apelul reclamantei, reținând în esență că potrivit dispozițiilor art. 43 alin. 3 familiei, părintele căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Una dintre modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul este reprezentat de luarea acestuia în domiciliu celuilalt părinte, în cauză a intimatului.
Tribunalul a apreciat că această măsură este de natură a permite menținerea unor legături strânse, firești, între minor si tatăl acestuia, cu efectul asigurării unei dezvoltări fizice si psihice normale a acestora.
În acest sens, tribunalul a apreciat că instanța de fond a realizat o corectă analiză a materialului probatoriu administrat în cauză, chiar din susținerile reclamantei din cuprinsul cererii de chemare în judecată reieșind că între ea și intimat există relații tensionate, nefiind deci benefic pentru minor să asiste la eventuale discuții sau certuri dintre părinții săi.
Prin vizitarea minorului la domiciliul apelantei sau doar în prezența acesteia intimatul-reclamant ar fi imposibilitate să de a dezvolta o comunicare firească cu minorul.
În ceea ce privește vârsta copului, respectiv de 3 ani, instanța a apreciat că programul de vizitare stabilit de instanța de fond nu este de natură a contraveni nevoilor de hrană, de odihnă sau de ordin medical ale acestuia.
Totodată, deplasarea minorului de la domiciliul mamei la cel al tatălui nu ar fi de natură să producă acestuia vreun prejudiciu vizibil.
Faptul că minorul nu a fost lipsit nici o zi de prezența mamei nu este de natură să conducă la ideea că părăsirea de către acesta a domiciliului pentru perioade scurte de timp ar aduce prejudicii dezvoltării sale firești.
Față de considerentele expuse, apreciind că în mod legal și temeinic prima instanță a procedat la stabilirea modalității în care intimatul să aibă legături personale cu minorul, tribunalul, în baza art. 296.proc.civ. a respins ca nefondat apelul, obligând apelanta la plata cheltuielilor de judecată către intimat în cuantum de 300 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamanta, criticând decizia Tribunalului Prahova pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, în conformitate cu dispozițiile art.304 pct. 7,9 Cod pr.civilă.
Astfel, susține recurenta reclamantă, primul motiv de recurs se referă la faptul că hotărârea pronunțată de tribunal este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, potrivit disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Al doilea motiv invocat de recurenta reclamantă se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii - art.304 pct.7 Cod pr.civilă.
Astfel, în mod greșit instanța de apel a respins apelul formulat de reclamantă și a menținut sentința instanței de fond, prin care s-a dispus ca intimatul pârât să aibă legături personale cu minorul la domiciliul tatălui pârât, apreciind, pe de o parte, că ar exista relații tensionate între reclamantă și pârât, nefiind benefic pentru minor să asiste la eventuale discuții sau certuri între părinții săi, iar pe de altă parte că prin vizitarea minorului la domiciliul acesteia sau doar prezența sa, intimatul pârât ar fi în imposibilitate de a dezvolta o comunicare firească cu minorul.
Ori, nici din susținerile și apărările intimatului pârât și nici din probatoriul administrat în cauză, nu a rezultat că recurenta ar fi obstrucționat în vreun fel ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul în perioada stabilită de instanțe.
Mai susține recurenta reclamantă că în acest moment programul de vizitare propus de intimatul pârât și încuviințat de instanțe, este în detrimentul interesului superior al minorului, intimatul pârât nu a locuit niciodată în mod stabil împreună cu reclamanta și minorul, nu a avut minorul în îngrijire exclusivă în absența mamei, copilul are vârsta fragedă de 3 ani, care nu permite acestuia să petreacă în locuința tatălui două zile, cu atât mai mult 3 săptămâni, și începând cu toamna acestuia an, copilul va fi înscris la grădiniță, iar la sfârșit de săptămână va avea activități sportive care se derulează după un anumit program clar stabilit.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și în parte a sentinței în sensul ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul în domiciliul recurentei reclamante sau într-un spațiu public, în primul și al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, sâmbăta de la ora 10,00 la ora 14,00 în prezența reclamantei.
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile formulate, precum și de dipozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de apel a reținut în mod just incidența în cauză a disp. art. 43 fam., în sensul că părintele căruia nu i-a fost încredințat minorul are dreptul de a avea legături personale cu acesta,la stabilirea modalității în care acestea urmează a se desfășura urmând a fi avut în vedere interesul superior al minorului. Acest criteriu a fost avut în vedere și de instanța de apel atunci când a apreciat că o modalitate normală de desfășurare a legăturilor personale dintre intimatul-pârât-reclamant și minor,în condițiile în care ambele părți au recunoscut existența între ele a unor relații tensionate, este luarea acestuia în domiciliul intimatului-pârât-reclamant, faptul că minorul are vârsta de 3 ani,în condițiile în care nu s-a făcut dovada c-ar avea vreo afecțiune medicală,că acesta a fost îngrijit de la naștere de către mamă și că urmează a fi înscris la grădiniță și are un program zilnic bine stabilit nefiind de natură justifica afectarea relațiilor firești părinte-copil.
Din considerentele susmenționate,constatând că în cauză nu subzistă motivul de casare prev. de art. 304 pct.9 proc.civ.în baza art. 312 proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei nr. 397/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Văzând și disp. art. 274 proc.civ.,reținând culpa procesuală a recurentei-reclamante în promovarea recursului,Curtea va dispune obligarea acesteia la plata
sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-pârât, reprezentând onorariu apărător ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta cu domiciliul ales la Cabinet av. din B, Sf.Vineri nr.5,.2,.8, sector 3, împotriva deciziei civile nr. 397 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în comuna nr.32, județ P și intimatele Autoritatea tutelară Primăria Sectorului 5 B,cu sediul în B,--31, sector 5, Primăria Comunei, județ P și Primăria Municipiului, cu sediul în P,--4, județ
Obligă recurenta-reclamantă la suma de 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. MP/BA
7 ex./20.10.2009
f- Jud.Câmpina
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 1002/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
