Divort. Decizia 1006/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1006
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 87 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă, personal și asistată de avocat și intimatul reclamant, personal și asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, a pus concluzii de admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea deciziei civile recurate în sensul respingerii apelului formulat de reclamant și menținerii sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Apreciază că decizia civilă pronunțată de instanța de apel este nelegală, întrucât este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor normei de drept care statuează că divorțul se pronunță avându-se în vedere culpa soților, dar niciodată atunci când culpa aparține în exclusivitate reclamantului, așa cum rezultă din probele administrate în cauză. Reclamantul nu poate invoca în favoarea sa propria turpitudine; cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul reclamant, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că în mod corect instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 37 alin. 2 din Codul Familiei, respectiv ca raporturile dintre soți să fie grav și iremediabil vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, această vătămarea a raporturilor de familie fiind urmarea unei culpe comune atât a reclamantului, cât și a pârâtei; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Calafat la data de 16 octombrie 2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se desfacă, căsătoria încheiată la 20.06.1977, iar pârâta să-și reia numele avut anterior încheierii căsătoriei.
În fapt, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la 20.06.1977, din căsătorie nu au rezultat copii minori, iar în timpul căsătoriei, pârâta nu și-a îndeplinit îndatoririle gospodărești, a avut un comportament necorespunzător față de reclamant, adresându-i injurii și cuvinte jignitoare, astfel că în martie 2008 s-a produs despărțirea în fapt, ca urmare a tensionării relațiilor dintre părți.
A susținut că perioada Mad espărțirii în fapt, precum și comportamentul pârâtei, fac ca relația dintre ei să fie grav și iremediabil vătămată.
În drept, s-au invocat prevederile art. 37 alin.2 Codul familiei.
S-a depus la dosar certificatul de căsătorie, iar în dovedirea motivelor de divorț s-au audiat martorii, și.
La 20.11.2008, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat să se respingă acțiunea de divorț.
În motivarea cererii a susținut că reclamantul este vinovat de destrămarea relațiilor de familie, întrucât de 4 ani întreține relații extraconjugale cu, iar după despărțirea în fapt a stabilit relații de concubinaj cu aceeași femeie.
A mai susținut că, la 25.03.2008 pârâta i-a întrebat pe cei doi dacă au o relație așa cum se vorbește, moment în care reclamantul a devenit nervos, a insultat-o pe pârâtă și s-a mutat cu concubina.
Că, potrivit art. 38 Codul familiei, căsătoria poate fi desfăcută prin divorț atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Prin sentința civilă nr.2608/04.12.2008 pronunțată de Judecătoria Calafat,
s-a respins acțiunea civilă de divorț formulată de reclamantul împotriva pârâtei și a fost obligat reclamantul la 700 lei cheltuieli de judecată, către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la 20.06.1977, căsătoria fiind trecută în registrul stării civile de la Primăria M la nr. 33 și că din căsătorie au rezultat copii care în prezent sunt majori.
S-a mai reținut că de mai mult timp, cei doi soți au avut relații de prietenie cu familia din M, împreună cu care cultivau legume și că în urmă cu 4 ani, reclamantul a stabilit relații extraconjugale cu, relații despre care se cunoștea în toată localitatea.
Martora, mama pârâtei, a susținut că în urmă cu 3 ani l-a surprins pe reclamant cu acea femeie și după acest incident reclamantul a rugat-o să nu îi spună pârâtei despre cele ce văzuse, martora susținând că nu a încunoștințat-o pe pârâtă despre relația extraconjugală a soțului său, de teamă să nu destrame familia.
Că, în perioada căsătoriei, pârâta mergea împreună cu reclamantul și familia prietenă la muncile agricole, iar de menaj se ocupa mama reclamantului până când aceasta din urmă a decedat. După decesul mamei reclamantului, pârâta s-a ocupat în totalitate de gospodărie dar și de muncile agricole, recoltele obținute erau valorificate pe piața liberă de către reclamant și femeia cu care în prezent este în concubinaj, în diferite piețe ale țării, iar pârâta rămânea acasă și se îngrijea de gospodărie și de solar.
Instanța de fond a mai reținut că în primăvara anului 2008 soții s-au despărțit în fapt, apreciind că vinovat pentru destrămarea relațiilor de familie este în exclusivitate reclamantul.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, arătând că instanța de fond a interpretat eronat probele administrate și a solicitat proba testimonială și cu acte.
La termenul din 3.02.2009 a fost încuviințată proba testimonială, fiind audiați martorii, propus de apelant și u C, propusă de intimată.
Prin decizia civilă nr.87 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta.
A fost modificată în totalitate sentința, în sensul că pe fond s-a admis acțiunea.
S-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți la 20 iunie 1977 și trecută în registrul de stare civilă al Consiliului Local al comunei M, județul D la nr.33 din 20 iunie 1977, din vina ambilor soți.
S-a dispus ca pârâta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de "".
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru decide astfel, tribunalul a avut în vedere ansamblul probator administrat în cauză, din care rezultă că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, iar reluarea conviețuirii este imposibilă.
A apreciat instanța de apel că vina pârâtei constă în dezinteresul manifestat de aceasta față de treburile gospodărești, după moartea soacrei sale, atmosfera tensionată creată de soția pârâtă în relațiile cu soțul său, bolnav de diabet și probleme cardiace.
Culpa reclamantului a constat în relația cu o prietenă de familie și în consecință, lipsa de diligență a ambilor soți în reluarea conviețuirii.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, susținând că este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 38 Cod familie, a dispozițiilor normei de drept care statuează că divorțul se pronunță, având în vedere culpa soților.
Că, potrivit principiilor generale de drept, reclamantul nu poate invoca în favoarea sa propria turpitudine, or, din probele administrate rezultă în mod evident culpa reclamantului în separarea soților, constând în relația conjugală angajată de reclamant cu prietena de familie.
Că, instanța de apel, fără corespondent în probatoriul administrat, motivează decizia pronunțată pe culpa comună, culpa pârâtei fiind motivată pe prezumții, că hotărârea instanței de apel este nelegală, fiind motivată pe dispozițiile art. 36 Codul familiei, deci pe norme privitoare la comunitatea de bunuri.
În drept, pârâta își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
În cauză, reclamantul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 38 alin. 1 Cod familiei, căsătoria poate fi desfăcută prin divorț, când datorită unor motive temeinice raporturile sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă,
Acest caz de divorț are ca fundament culpa soților însă, în principiu, nimeni nu se poate prevala de propria turpitudine, pentru promovarea unei acțiuni în justiție.
Instanța de apel a înfrânt însă acest principiu de drept, prin interpretarea greșită a probatoriului administrat, din care rezultă culpa exclusivă a reclamantului în deteriorarea relațiilor de familie. Astfel, reclamantul a întreținut o relație extraconjugală cu o prietenă de familie, relație cunoscută și de apropiați ai casei, care a culminat cu plecarea reclamantului din domiciliul conjugal și mutarea acestuia cu concubina.
În mod eronat instanța de apel a avut în vedere la stabilirea culpei soților declarația martorului, văr primar cu reclamantul, care a relatat că pârâta nu se ocupa de menajul casei și aducea injurii reclamantului, care avea afecțiuni cardiace și de diabet.
Această declarație este însă singulară și urmează a fi înlăturată, întrucât martorul are domiciliul în C, venea rar în localitatea, pentru a percepe personal relațiile dintre cei doi soți și este rudă cu reclamantul.
Față de considerentele mai sus - expuse, se apreciază că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 38 Codul familiei și în felul acesta în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, situație ce atrage potrivit art. 312 alin. 1 și 3 Cod pr. civilă admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului formulat apelantul reclamant și menținerii sentinței civile ca legală și temeinică.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, urmează a obliga intimatul reclamant la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, în favoarea recurentei pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 87 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Modifică decizia civilă, în sensul că respinge apelul formulat de către apelantul reclamant.
Menține sentința civilă.
Obligă intimatul reclamant la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentei pârâte, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
27.10.2009
Jud..
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava, Mihaela Loredana
| ← Divort. Decizia 444/2010. Curtea de Apel Cluj | Divort. Decizia 1443/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
