Divort. Decizia 1443/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1443
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costel Drăguț președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 3: Tania Țăpurin președinte secție
Grefier -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul - împotriva deciziei civile nr. 209 din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 8525 din 03 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta și autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL, CONSILIUL LOCAL, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât -, asistat de avocat, și intimata reclamantă, lipsind autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL, CONSILIUL LOCAL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: intimata reclamantă a depus întâmpinare.
Avocat, pentru reclamantul pârât, a precizat că a observat întâmpinarea depusă de intimata reclamantă.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru reclamantul pârât, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că nu a fost analizat situația de fapt a minorului. Acesta se află în grija tatălui, așa cum se poate constata și din faptul că recurentul a formulat cerere de vizitare doar pentru minora, pentru minor nemaiimpundu-se promovarea unei astfel de cereri. A susținut că în toată perioada cât minorul s-a aflat la tatăl recurent, intimata nu a fost la școala unde învață minorul, situată în localitatea de domiciliu a recurentului. Totodată, nu a participat la activitățile educative. A pus concluzii de admitere a recursului, modificarea hotărârilor și în principal încredințarea celor doi minori tatălui recurent, iar în subsidiar încredințarea minorului ce se află deja în grija tatălui, cu compensarea corespunzătoare a pensiei alimentare. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă a arătat că în perioada cursurilor școlare minorul a dorit să locuiască la tată, dorință pe care intimata i-a îndeplinit-o, însă acest aspect nu poate avea relevanță, dată fiind vârsta acestuia. A solicitat respingerea recursului ca nefondat și încredințarea celor doi minori spre creștere și educare mamei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 8525 din 03.11.2008 pronunțată de Judecătoria Tg.-J în dosarul nr- a fost admisă cererea de divorț cu precizarea ulterioară, formulată de reclamanta împotriva pârâtului, fiind respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant.
S-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți din culpa comună a soților, urmând ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei.
Au fost încredințați reclamantei spre creștere și educare minorii, născut la 13.10.2000 și, născută la 30.10.200, fiind obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor, de câte 320 lei lunar, începând cu data de 03.11.2008 și până la majoratul acestora.
Pentru a pronunța această sentință, a reținut instanța din probatoriul administrat, că raporturile dintre soți sunt grav vătămate, căsătoria nemaiputând continua din culpa ambilor, iar în privința minorilor a reținut că interesul acestora este să locuiască cu mama lor, soluția încredințării câte unui copil fiecăruia dintre părinți nefiind de dorit, cu atât mai mult cu cât aceștia sunt deja marcați de schimbarea mediului lor familial.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în privința încredințării minorilor.
Astfel, acesta apreciază sentința instanței de fond ca netemeinică și nelegală deoarece nu a luat în considerare probatoriul administrat, din care rezultă că prezintă condiții materiale superioare pârâtei, că minorii sunt mult mai atașați de el decât de mamă, aceasta neputând fi ajutată la îngrijirea copiilor de părinții săi.
Prin decizia civilă 209 din 11 iunie 2009 Tribunalului Gorjs -a respins apelul ca nefondat.
Tribunalul a reținut că dată fiind vârsta minorilor, de 8 și respectiv 9 ani, precum și împrejurarea că reclamanta a fost cea care i-a supravegheat în permanență, existând afecțiune între copii și mamă, interesul minorilor este să locuiască împreună cu aceasta, cu atât mai mult cu cât prezintă garanțiile materiale și morale bunei lor creșteri și educări.
La încredințarea minorilor nu poate fi determinant criteriul posibilităților materiale ale părinților, importanță având puterea de supraveghere și îndrumare a copiilor exercitată de către părinte, ori din probatoriul administrat rezultă că din acest punct de vedere reclamanta este cea care s-a ocupat în permanență de copii, în prezent ea fiind ajutată de o terță persoană care îi este vecină, și totodată angajată ca asistent maternal, deci la rândul ei și aceasta prezintă garanțiile morale necesare educării minorilor.
Veniturile superioare realizate de pârât față de reclamantă se reflectă în pensia de întreținere stabilită în sarcina pârâtului și în favoarea minorilor, deoarece conform art.42 alin.3 din Codul familiei, art.86 alin.3 Codul familiei și art.94 Codul familiei, părintele căruia nu i s-a încredințat minorul este obligat să contribuie în funcție de mijloacele sale la întreținerea acestuia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, motivând că instanța de apel a pronunțat în mod greșit o hotărâre fără a verifica starea de fapt și interesul suprem al minorilor. S-a arătat că prin acțiune reclamanta a solicitat numai încredințarea minorei, fiind de acord ca minorul să rămână la tată și abia ulterior a fost precizată acțiunea în sensul de a se încredința reclamantei ambii minori.
Recurentul a invederat că minorii sunt, practic, separați de la data părăsirii domiciliului comun de către reclamantă, că este în interesul minorului să fie încredințat tatălui pentru a avea cu acesta o viață de familie, că este atașat sufletește de tată, mai cu seamă că de la data pronunțării sentinței reclamanta nu l-a mai vizitat pe minor, care este înscris la școală în localitatea de domiciliu a pârâtului.
S-a făcut referire la posibilitățile părților de a-i supraveghea pe minori și la faptul că minorul dorește să crească în familia cu care s-a obișnuit.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 2 alin. 3 din legea 272/2004, în cauzele soluționate de instanțele judecătorești cu privire la copii trebuie să prevaleze principiul interesului superior al copilului, același principiu rezultând și din dispozițiile art. 42 fam. și cele ale art. 31 alin. 2 din legea 272/2004.
Întrucât legea nu definește exact noțiunea de "interes al copilului" instanța are în vedere un ansamblu de factori care compun viața de familie și anume condițiile morale și materiale oferite de fiecare părinte, gradul de atașament al părinților față de copii și al copiilor față de părinți, posibilitățile de supraveghere pe care le au părinții, astfel încât să se asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu părinții.
O deosebită importanță în aprecierea interesului copilului este menținerea unei stabilități în viața acestuia, a unui mediul familial cât mai apropriat de cel cu care copilul a fost obișnuit anterior despărțirii părinților, pentru ca impactul produs de destrămarea familiei biparentale să fie cât mai bine suportat de copil și să nu aibă consecințe negative asupra evoluției sale viitoare.
Atunci când ambii părinți oferă aproximativ aceleași condiții materiale, când atașamentul lor față de copil este evident, instanța trebuie să dispună încredințarea minorului către părintele cu care copilul se simte mai în siguranță, cu care are o relație mai deschisă, mai apropiată și care îi creează sentimentul de continuitate în viața de familie.
În speță, se reține că reclamanta și pârâtul s-au despărțit în fapt în primăvara anului 2008, reclamanta a promovat acțiunea în luna iunie 2008, solicitând ca minorul să fie încredințat tatălui, de care este atașat sufletește, apreciind că tatăl prezintă garanții materiale și morale pentru o bună creștere și educare a minorului. În același timp, s-a solicitat ca minora să fie încredințată mamei. La data promovării acțiunii, minorul se afla la tată, deoarece la data părăsirii domiciliului comun reclamanta a plecat doar cu fetița.
Pe parcursul derulării procesului de divorț, copii au locuit și la mamă și la tată, existând un acord al părților în a lăsa copii să meargă la celălalt părinte, ceea ce dovedește că părțile sunt părinți responsabili, care pun mai presus de propriile sentimente interesul copiilor de a crește aproape de părinții lor și de a avea o relație firească, normală, cu ambii părinți.
Instanța a audiat minorii, reținând că în timp ce fetița a dorit să fie încredințată mamei, băiatul a arătat că dorește să rămână la tatăl său.
Deși opinia minorilor nu este obligatorie pentru instanță iar separarea minorilor nu este de dorit, atunci când ambii părinți au posibilitățile materiale de a -i crește, Curtea apreciază că este în interesul minorului să fie încredințat tatălui, deoarece de la despărțirea în fapt a părinților acesta locuiește cu tatăl și bunicii paterni, în fostul domiciliu comun al soților, unde este obișnuit, este înscris la școala din localitate și a continua conviețuirea cu familia cu care s-a obișnuit este importantă pentru copil.
Schimbarea mediului de viață prin plecarea într-o altă localitate, într-un domiciliu nou ar fi de natură să aducă un dezechilibru în viața minorului, în condițiile în care nu își dorește să plece de lângă tată, mai ales că din luna iunie 2008 și până în prezent minorul a mai mers la domiciliul actual al mamei, însă nu a rămas acolo, chiar dacă este puternic atașat de mamă și de sora sa.
De altfel, deși sentința primei instanțe prin care s-a dispus încredințarea minorului către mamă a fost pronunțată la 3 noiembrie 2008, minorul a continuat să locuiască la tată, în decursul unei perioade de un an dorința acestuia fiind neschimbată.
Apreciind că o hotărâre de încredințare a minorului către mamă nu este în interesul copilului și s-ar executa cu greutate, fiind de natură să strice relațiile bune în care părțile sunt în prezent, determinându-i pe părinți să ia hotărâri cu consecințe negative asupra vieții copiilor, Curtea constată că dispozițiile art. 42 fam. și ale art. 2 din legea 272/2004 au fost greșit aplicate de instanțele de fond.
Fiind incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct.9 se va admite recursul, se va modifica decizia, în sensul că se va admite apelul declarat de pârât împotriva sentinței.
Potrivit art. 296 se va schimba în parte sentința în sensul că se va admite în parte cererea reconvențională și se va încredința minorul către tatăl pârât. Se vor compensa obligațiile de întreținere ale reclamantei și pârâtului față de cei doi minori și se vor menține restul dispozițiilor sentinței privind desfacerea căsătoriei, reluarea numelui purtat de reclamantă și încredințarea minorei către mamă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul - împotriva deciziei civile nr. 209 din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 8525 din 03 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta și autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL, CONSILIUL LOCAL.
Modifică decizia civilă nr. 209 din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-.
Admite apelul civil declarat de apelantul pârât - împotriva sentinței civile nr.8525 din 03.11.2008 pronunțată de Judecătoria Tg.-J în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința civilă nr.8525 din 03.11.2008 pronunțată de Judecătoria Tg.-J în dosarul nr-, în sensul că admite în parte cererea reconvențională formulată de pârât.
Încredințează pârâtului recurent spre creștere și educare pe minorul, născut la data de 13 octombrie 2000.
Compensează obligațiile de întreținere ale reclamantei și pârâtului față de cei doi minori.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./tehnored. GI
2ex/11.12.2009/ Jud. apel, / Judecător fond
Președinte:Costel DrăguțJudecători:Costel Drăguț, Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin
| ← Divort. Decizia 1006/2009. Curtea de Apel Craiova | Plasament. Decizia 1255/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
