Divort. Decizia 1014/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1014
Ședința publică din data de 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Radu Adriana Maria
JUDECĂTOR 2: Pană Constanța
JUDECĂTOR 3: Panait
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta domiciliată în B, str. -.23 AB,.6,.28, județul B, împotriva deciziei civile nr. 241 din 5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în B, -amelia,.C,.57, județul
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanței nr. -/5.11.2009 și timbre judiciare de 0,30 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă asistată de avocat, din cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațiale emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 439 din 5 noiembrie 2009, lipsind intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către recurenta-reclamantă o cerere, înregistrată sub nr. 18963 din 27 noiembrie 2009, prin care solicită admiterea recursului și timbrează cererea de recurs cu timbru judiciar de 0,15 lei.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părții, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că instanța de apel a reținut eronat solicitarea sa că renunță la cererea de divorț, deși în fața instanței a arătat că renunță la cererea de apel, astfel că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.304 pct.5,6,8 Cod pr.civilă.
În concluzie solicită admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței instanței de fond. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 06.02.2009 sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părți și trecută în registrul stării civile sub nr. 471 din 9 august 1997, să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de, să-i fie încredințată spre creștere și educare minora, născută la data de 05.07.2001, să fie obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere în procent de 25% din venitul lunar net realizat de acesta, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, s-a căsătorit cu pârâtul la data de 9 august 1997, locuind la părinții acesteia în În timpul căsătoriei, la data de 5 iulie 2001 s-a născut minora.
A învederat că, relațiile dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei fiind vădit imposibilă. Deși la început s-au înțeles foarte bine, în timp, relațiile s-au deteriorat la această stare de fapt contribuind lipsa de comunicare. dintre părți a apărut și prin dispariția sentimentelor firești care leagă un cuplu, nemaiexistând relații bazate pe afecțiune, prietenie și înțelegere. În timp, această stare generală s-a agravat ajungându-se la certuri care au culminat cu părăsirea domiciliului comun de către pârât, în momentul de față locuind la părinții săi. Astfel, din 15 ianuarie anul curent, soții nu mai locuiesc împreună. Din discuțiile purtate cu pârâtul înțeles că acesta este de acord cu desfacerea căsătoriei.
A solicitat să-i fie încredințată spre creștere și educare minora, îndeplinind toate condițiile materiale și morale pentru a-i asigura acesteia o dezvoltare armonioasă.
Pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care arătat că, în principal, este de acord cu cererea de divorț, urmând ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să declare desfăcută căsătoria lor, reținându-se culpa ambilor soți. Relația a fost întreruptă din inițiativa reclamantei, în urma unor discuții neprincipiale, fiind obligat datorită tensiunilor din casă, pentru a nu face rău copilului, prin perpetuarea lor, să părăsească domiciliul comun ales. A învederat că și soția sa se face vinovată în egală măsură, pe de o parte, pentru că nu a avut răbdarea necesară pentru a trece de momentele critice, pe de altă parte, pentru că a luat hotărâri deliberat, fără a-și da seama de implicațiile prezente și viitoare în evoluția copilului lor.
A menționat că este deschis unei împăcări, dar dacă reclamanta insistă în cerere nu se opune ei, deoarece înțelege prin aceasta atitudine să dea dovada de maturitate, seriozitate și responsabilitate ce le datorează reclamantei.
Privind reluarea numelui anterior, stabilirea pensiei de întreținere și încredințarea minorei, a subliniat că este de acord, apreciind că este în interesul minorei să locuiască mai departe în același mediu cu care a fost obișnuită de la naștere, alături de mama și bunicii materni.
Pe cale de cerere reconvențională, a solicitat încuviințarea de a avea legături personale cu minora, în prima și a treia săptămână din luna de sâmbătă de la ora 10,00 până duminica ora 17,00 prin luarea în domiciliul său, precum și săptămână în vacanța de iarnă, o săptămână fie în vacanța -semestrială, fie în cea de primăvară, și o lună în cea de vară. A precizat că minora este atașată de el în egală măsură, ca și de mama sa.
Prin sentința civilă nr. 2528 pronunțată la data de 6.04.2009 de Judecătoria Buzău s-a admis acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă în contradictoriu cu pârâtul-reclamant.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă.
S-a declarat desfăcută căsătoria părților, încheiată la data de 09.08.1997 și trecută sub nr. 471/09.08.1997 în registrul stării civile al Primăriei Municipiului B, din culpă comună.
S-a dispus ca reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de "".
A fost încredințată minora -, născută la data de 05.07.2001, spre creștere și educare reclamantei-pârâte.
A fost obligat pârâtul-reclamant la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei - născută la data de 05.07.2001, în cuantum de 458 lei lunar (1/4 din venitul mediu net încasat de pârâtul-reclamant), începând cu data 06.02.2009 și până la majoratul acesteia.
S-a încuviințat ca pârâtul-reclamant să aibă legături personale cu minora la domiciliul reclamantei-pârâte, oricând va dori, cu respectarea programului școlar al fetiței.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii, pe baza probatoriilor administrate că, relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, de natură a face imposibilă continuarea căsătoriei vinovați de destrămarea relațiilor de familie fiind ambii soți.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, care fără a formula motive de apel a precizat în cerere că s-a împăcat cu pârâtul, reluând conviețuirea și astfel solicită stingerea acțiunii de divorț.
Tribunalul Buzău, prin decizia civilă nr.241 din 5 octombrie 2009, în baza art.296 Cod proc.civ, a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată și a dispus stingerea acțiunii de divorț formulată de reclamanta-pârâtă în contradictoriu cu pârâtul-reclamant, prin împăcarea părților, față de susținerile din cererea de apel.
Împotriva deciziei susmenționate a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, susținând că instanța de apel a reținut în mod eronat susținerile apelantei, deoarece la termenul de judecată din 5 octombrie 2009, avocata sa a solicitat să se ia act că renunță la cererea de apel și să se mențină sentința instanței de fond, și nu că renunță la cererea de divorț.
Criticile recurentei se întemeiază pe dispozițiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea s-a dat cu încălcarea forme lor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art.105 alin.2 Cod procedură civilă, în sensul că instanța nu a luat act de renunțarea la apel.
Faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat pe solicitarea apelantei la renunțarea la cererea de apel luându-se act de renunțarea la cererea de divorț, deși acest lucru fusese solicitat prin mandatar în mod expres, a produs recurentei o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea deciziei atacate.
Instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut fiind incidente dispozițiile art.304 alin.6 teza II-a Cod procedură civilă, prin menținerea cererii de apel, admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței în loc să se ia act de renunțarea la judecata apelului și menținerea soluției instanței de fond.
O altă critică se întemeiază pe dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, potrivit cărora instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, în sensul că instanța de apel a fost investită cu o cerere de apel la care ulterior s-a renunțat, și fără să dea o interpretare corectă actului de renunțare a pronunțat o hotărâre judecătorească prin care s-a dat eficiență unei cereri care nu mai era susținută.
Se solicită pentru motivele invocate admiterea apelului modificarea deciziei din apel și menținerea sentinței instanței de fond.
Curtea examinând decizia atacată prin prisma criticilor invocate actelor și lucrărilor dosarului dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința instanței de fond a fost admisă acțiunea reclamantei, și în parte cererea reconvențională formulată de pârât, desfăcându-se căsătoria încheiată între părți din culpă comună, cu consecințele ce derivă din aceasta, respectiv încredințarea minorei rezultată din căsătoria părților, obligarea pârâtului la pensie lunară de întreținere, și legăturile personale ale acestuia cu copilul oricând va dori cu respectarea programului școlar al fetiței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, solicitând să se ia act că s-a împăcat cu pârâtul, cerere admisă de instanța de apel luându-se act de împăcarea soților.
La termenul de judecată din data de 5 octombrie 2009, apărătorul reclamantei a solicitat însă să se ia act de renunțare la judecarea cererii apelantei - cerere pe care instanța de apel a ignorat-
Astfel prin procura specială (aflată la fila 11 dosar apel) reclamanta a împuternicit-o pe avocata sa, printre altele, să retragă apelul procură căreia instanța de apel nu ia dat eficiență juridică necesară.
Este știut că renunțarea la judecată poate fi făcută și de mandatar, dar în temeiul unei procuri speciale, ceea ce s-a întâmplat și în cauza de față.
Cum apelanta - reclamantă a împuternicit în mod expres pe apărătorul său să renunțe la judecată, instanța de apel în baza dispozițiilor art.246 Cod procedură civilă trebuia să ia act de renunțarea acesteia și nu să admită apelul și să acțiunea civilă de divorț, prin împăcarea părților.
Rezultă așadar că recursul reclamantei este fondat și urmează să fie admis în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, iar în baza art.304 pct.5,8 va modifica în tot decizia din apel în sensul că va lua act de renunțarea apelantei la judecarea apelului.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta domiciliată în B, str. -.23 AB,.6,.28, județul B, împotriva deciziei civile nr. 241 din 5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în B, -amelia,.C,.57, județul B și în consecință:
Modifică în tot decizia sus-menționată, în sensul că ia act de renunțarea apelantei-reclamante la judecarea apelului.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - C -, -
fiind în concediu fără
plată, se semnează de
președintele instanței
judecător G
Grefier,
Red.CP
Tehnored.CN
4 expl./18.12.2009
nr- Judec.
nr- Trib.
;
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Radu Adriana MariaJudecători:Radu Adriana Maria, Pană Constanța, Panait
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 319/2009.... | Divort. Decizia 1106/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
