Divort. Decizia 1106/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1106/R-MF
Ședința publică din 11 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.166/A/ din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: intimatul-reclamant, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.67082/2009, eliberată de Baroul București, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 23 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 19 martie 2009, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constată că recurenta-pârâtă nu s-a conformat dispozițiilor încheierii de ședință din data de 14 mai 2009, în sensul de a face dovada că s-a înscris în fals cu privire la ancheta socială întocmită la instanța de fond, motiv pentru care decade această parte din probă.
Apărătorul intimatului-reclamant, avocat arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat solicită respingerea recursului și menținerea ca legal și temeinică a soluției instanței de apel, cu cheltuieli de judecată.
După strigarea cauzei și rămânerea în pronunțare se prezintă apărătorul recurentei-pârâte, avocat, care depune un borderou cu două înscrisuri, respectiv adresa nr.4878/2009, eliberată de Consiliul Județean V și un memoriu despre care se pretinde că ar fi întocmit de către proprietarii casei în care recurenta locuiește în prezent. Solicită admiterea recursului și modificarea deciziei, în privința încredințării minorului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 7 august 2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței, ca în baza probelor ce le va administra să dispună desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtei, să-i fie încredințat spre creștere și educare acestuia minora - născută la data de 6 noiembrie 2003 cu obligarea la plata unei pensii de întreținere corespunzătoare, revenirea la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "", cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar, reclamantul a arătat că în situația în care minora va fi încredințată pârâtei, acesta a solicitat să aibă legături personale cu minora în al doilea și al patrulea week-end de vineri ora 16,00 până duminică ora 18,00 la domiciliul său, în vacanța de iarnă și primăvară în prima săptămână la domiciliul reclamantului, în vacanța de vară în perioada 15 iunie - 01 august la domiciliul reclamantului, iar de sărbătorile legale ale și Crăciunului, în prima zi la domiciliul acestuia.
A motivat reclamantul că s-a căsătorit cu pârâta la 18 septembrie 2003, iar din conviețuirea cu aceasta a rezultat minora.
Datorită unor neînțelegeri acutizate cât și geloziei excesive, relațiile dintre părți s-au degradat, realizându-se chiar despărțirea în fapt a acestora.
Au fost depuse la dosar înscrisuri, au fost audiați martori și s-au efectuat anchete sociale în domiciliile părților.
Prin sentința civilă nr.96/2008 s-a admis acțiunea formulată de reclamant în privința tuturor capetelor de cerere principale, așa cum au fost formulate.
În baza art.274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata sumei de 339 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî așa, judecătoria Piteștia reținut că relațiile dintre soți au fost grav vătămate, că nu mai este cu putință continuarea conviețuirii iar vinovată de aceasta este pârâta.
S-a reținut din probele administrate că încă de la începutul căsătoriei aceasta era lipsită de afecțiune, nu efectua menajul, manifesta gelozie excesivă pe fondul căreia devenea violentă.
Împotriva sentinței civile nr.96/2008 a Judecătoriei Pitești, a formulat apel pârâta, criticând doar măsura încredințării către tată a minorei și obligarea corespunzătoare a acesteia la plata pensiei de întreținere.
Dezvoltând criticile aduse sentinței apelanta a arătat că actualul mod de creștere și educare a minorei este total necorespunzător și în defavoarea acesteia.
Actualul loc în care se află în prezent minora nu a fost avut în vedere de către instanța de judecată și astfel, în raport de noile condiții apărute se impune modificarea în apel a măsurii dispuse.
În sprijinul cererilor formulate apelanta a solicitat proba cu anchetă socială, interogatoriul intimatului și audierea martorei.
Din partea intimatului reclamant s-a solicitat proba cu martorul.
Probele au fost încuviințate de către instanța de apel.
Deși s-au întreprins demersuri în vederea audierii martorilor, tribunalul a constatat imposibilitatea administrării lor, în condițiile în care nu s-a solicitat înlocuirea martorilor încuviințați. Singurele probe administrate de către instanța de apel a fost aceea a anchetelor sociale în domiciliile (reședința) părților.
Prin decizia nr. 166/A/ din 19 decembrie 2008, Tribunalul Argeșa respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Critica referitoare la condițiile necorespunzătoare în care este îngrijită minora a fost respinsă.
Referatul de anchetă socială realizat de către autoritatea tutelară de pe lângă Primăria a scos în evidență că intimatul reclamant dispune de condiții materiale optime de creștere și educare a minorei, acesta locuind alături de părinții săi, în domiciliul acestora, într-o casă compusă din 3 camere, bucătărie, baie, bine mobilate.
Dimpotrivă, ancheta socială efectuată în reședința apelantei pârâte nu a fost de natură să conducă la concluzia că ar putea schimba esențial condițiile de viață ale minorei.
Spațiul rezervat de vărul de grad III al apelantei, nu poate fi de natură să ofere minorei un plus de condiții cu atât mai mult cu cât în legătură cu acesta nu este încheiat vreun contract de închiriere. Nici din reanalizarea probelor administrate de către instanța de fond, nu a rezultat că măsura dispusă în privința încredințării minorei ar fi fost greșită.
În raport de motivul de apel invocat de către apelanta pârâtă precum și din ansamblul probelor administrate, neprezentarea intimatului reclamant la interogatoriu nu poate fi asimilată cu o recunoaștere a aspectelor de fapt invocate în conținutul acestuia.
Din coroborarea ansamblului probelor administrate la instanța de fond dar și în apel, tribunalul a constatat că nu au apărut cerințe ale modificării măsurilor dispuse în privința minorei.
Împotriva deciziei a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, fără a se indica temeiul de drept.
În motivarea recursului se susține că recurenta, în apel, a beneficiat doar de un martor, deoarece cealaltă martoră a fost plecată în Italia și nu i s-a propus înlocuirea acesteia pe când intimatul a beneficiat de trei martori.
În altă ordine de idei se susține că ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantului este un fals, fapt sesizat în presa centrală.
Referitor la minoră, recurenta susține că are condiții materiale și morale de creștere și educare a acesteia, chiar dacă în care locuiește nu este proprietatea acesteia, arătând că renunță la pensia alimentară.
Recurenta susține că dorește un program de vizită în week-end-urile libere, sărbătorile legale și ori de câte ori minora vrea să rămână.
În altă ordine de idei, recurenta susține că nu a avut posibilitatea să o viziteze pe minoră decât o singură dată într-un an, nefiindu-i permisă vizita de către soacra acesteia și cumnata acesteia.
Recurenta susține că este singura care se ocupa de gospodărie și de creșterea minorei, nefiind reală presupusa gelozie a acesteia față de soț.
În ședința publică din 19.03.2009, instanța a acordat un termen mai în vederea împăcării părților, iar în ședința publică din 14 mai 2009, recurenta, prin apărător arată că nu s-a realizat un contract de închiriere între aceasta și persoanele la care locuiește în prezent, deoarece sunt rude, iar împotriva anchetei sociale efectuate la domiciliul intimatului, nu a formulat plângere penală.
Prin întâmpinarea de la filele 14-16 dosar, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, precizând că nu există un grad de rudenie între recurentă și proprietarii imobilului în care aceasta locuiește.
În recurs au fost depuse actele de la filele 17 - 25 dosar.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod procedură civilă și pentru următoarele considerente:
În primul rând, precizăm faptul că majoritatea criticilor nu vizează decizia recurată, ci sunt reluate apărările făcute de către pârâtă la acțiunea introdusă de către reclamant.
Referitor la prima critică vizând martorii audiați în apel, se constată că prin încheierea din 26.09.2008 (fila 22 dosar), apelanta pârâtă prin apărător solicită, printre altele, proba cu doi martori, intimatul opunându-se, însă solicitând și acesta proba cu un martor, în situația admiterii probei solicitate de către apelantă. Instanța a admis proba cu un martor, respectiv pentru apelantă și un martor pentru intimat, martorii fiind citați.
În ședința publică din 7.11.2008, apelanta arată că martora acesteia, respectiv este plecată din țară, urmând a face dovada în acest sens, solicitând înlocuirea acesteia cu martora, intimatul opunându-se înlocuirii, instanța acordând termen pentru ca apelanta să facă dovada celor susținute în cadrul cererii de înlocuire a martorei.
În ședința publică din 19.12.2008, apelanta susține același lucru referitor la martora, lăsând la aprecierea instanței dacă se mai impune audierea acesteia, instanța constatând imposibilitatea audierii martorilor și faptul că nu s-a solicitat înlocuirea acestora.
Se constată astfel, că în apel nu au fost audiați martorii propuși de către apelantă și intimat, încât critica referitoare la martorii audiați în apel este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Critica vizând falsul din ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantului este, de asemenea, neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, având în vedere faptul că recurenta nu a formulat plângere penală împotriva referatului de anchetă socială, așa cum aceasta a precizat în ședința publică din 14.05.2009.
Capătul de cerere vizând programul de vizită al minorului va fi respins ca inadmisibil, fiind formulat pentru prima dată în recurs.
Celelalte critici vizând netemeinicia deciziei recurate sunt inadmisibile, vizând o stare de fapt și urmând a fi respinse ca atare, având în vedere că dispozițiile art.304 pct.11 Cod procedură civilă, abrogat prin art.I pct.112 din OUG nr.138/2000.
În baza art.274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, domiciliată în Pitești,- (Cart., jud. A, la familia G), împotriva deciziei civile nr.166/A/ din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în comuna, Sat, județ
Obligă pe recurentă la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Grefier,
Red.
/2 ex./07.07.2009
Jud.apel Gh.;;
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
| ← Divort. Decizia 1014/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Divort. Decizia 1231/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
