Divort. Decizia 1196/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1196/R-MF
Ședința publică din 25 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul civil declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.6/ din data de 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Dezbaterile asupra recursului civil de față au avut loc în ședința publică din 18 iunie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când, în urma deliberării s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 11.02.2008 pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată la data de 28 iulie 1992, din vina ambilor soți, să fie încredințat pârâtei spre creștere și educare minorul, născut la data de 13.11.1993, cu obligarea reclamantului la plata unei pensii lunare în favoarea minorului în cuantum de 1.000 lei, pârâta să revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de,". Totodată, a solicitat să-i fie încuviințate legături personale cu minorul, în următoarea modalitate: primul și al treilea sfârșit de săptămână, de vineri până duminică la domiciliul reclamantului, a doua zi de Paște, a doua zi de C, o săptămână în fiecare vacanță de iarnă - primăvară și o lună în vacanța de vară.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 28 iulie 1992, iar din căsătorie a rezultat minorul, născut la data de 13 noiembrie 1993.
Părțile au solicitat instanței desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți, printr-o hotărâre fără motivare.
Prin sentința civilă nr.4441/11.07.2008 pronunțată de Judecătoria Piteștia fost admisă acțiunea formulată de reclamant, s-a desfăcut căsătoria înregistrată sub nr.846/28 iulie 1992 în Registrul stării civile al Primăriei municipiului Pitești, din vina ambilor soți, a fost încredințat pârâtei spre creștere și educare minorul, născut la data de 13 noiembrie 1993, a fost obligat reclamantul la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 1000 lei lunar, de la data pronunțării hotărârii până la majoratul minorului.
Prin aceeași sentință s-a dispus ca pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "" și s-au încuviințat reclamantului legături personale cu minorul, în modalitatea menționată în dispozitiv, fiind compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 28 iulie 1992, iar din căsătorie a rezultat minorul -, născut la data de 13.11.1993.
Văzând solicitarea ambilor soți, dar și depozițiile martorilor audiați în cauză, s-a dispus desfacerea căsătoriei înregistrate sub nr. 846/28 iulie 1992 în Registrul Stării Civile al Primăriei Municipiului Pitești, din vina ambilor soți, printr-o hotărâre fără motivare.
Având în vedere interesul minorului, învoiala părților în ceea ce privește încredințarea minorului, depozițiile martorilor audiați în cauză, dorința minorului exprimată cu ocazia audierii în Camera de consiliu, instanța de fond a încredințat pârâtei spre creștere și educare pe minorul -, născut la data de 13.11.1993.
Instanța a obligat reclamantul la plata pensiei de întreținere în cuantum de 1.000 lei lunar, în favoarea minorului, de la data pronunțării hotărârii până la majoratul acestuia, ținând seama de condițiile concrete avute în vedere la data pronunțării hotărârii, referitoare la nevoile celui care urmează a primi întreținerea, caracterul temporar al stabilirii cuantumului sumei ce urmează a fi plătită cu titlu de pensie de întreținere, precum și posibilitatea modificării măsurii în funcție de schimbarea condițiilor supuse analizei la momentul pronunțării.
Modalitatea de încuviințare a legăturilor personale cu minorul a fost stabilită având în vedere natura provizorie de stabilire acestor legături, care depinde de condițiile concrete ale mediului în care minorului îi este asigurată creșterea și educarea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul stabilirii sumei de 1000 lei cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorului, sumă considerată foarte mică raportat la venitul mare pe care îl obține intimatul-reclamant, dar și la nevoile de întreținere pe care minorul le are.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.6/ din 15 ianuarie 2009, a respins ca nefondat apelul, reținând că instanța de fond a stabilit cuantumul pensiei de întreținere la suma de 1000 lei în favoarea minorului -, încredințat apelantei-pârâte.
S-a reținut că motivul de apel se circumscrie cuantumului redus, astfel cum a susținut pârâta, față de venitul mare pe care îl obține intimatul-reclamant, dar și față de nevoile de întreținere pe care minorul le are.
Dispozițiile art.94 alin.3 din Codul familiei se referă la cota procentuală ce trebuie avută în vedere de instanța de judecată atunci când stabilește pensia de întreținere pentru un copil. Faptul că textul de lege menționat se referă la limita maximă, respectiv "până la o pătrime din câștigul din muncă", induce ideea că instanța de judecată este liberă să aprecieze, în funcție de criteriul câștigului din muncă, dar și al nevoilor celui ce cere întreținerea, la momentul solicitării, asupra sumei necesar a fi alocată cu acest titlu, nefiind obligatoriu să stabilească maximul de .
Tribunalul a reținut că instanța de fond a avut în vedere adeverința de venituri a intimatului-reclamant (7, dosar fond), prin urmare a stabilit pensia de întreținere la o cotă redusă față de maxim, constatând că nevoile minorului la momentul pronunțării soluției atacate pot fi satisfăcute cu suma de 1000 lei și ca, ulterior, în funcție de schimbările ce vor apărea, cuantumul va putea fi modificat.
Stabilind o atare sumă, instanța de fond a urmărit să preîntâmpine situația în care intimatul-reclamant să contribuie atât la întreținerea minorului cât și a pârâtei, să înlăture o situație inechitabilă pentru acesta, de a fi unicul întreținător al minorului, în condițiile în care pârâta, la instanța de fond, nu a făcut dovada veniturilor sale, dar și să asigure minorului o sumă considerabilă care să îi permită acestuia o creștere și educare corespunzătoare.
S-a reținut că în stabilirea cuantumului întreținerii trebuie să se țină seama de mijloacele ambilor părinți, deoarece aceștia sunt debitorii obligației de întreținere.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziei a formulat recurs pârâta, pe care a criticat-o pentru nelegalitate, susținând că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se susține, în esență, că tribunalul a considerat că apelul declarat de pârâtă este nefondat, reținând că suma de 1000 lei este un cuantum suficient pentru nevoile minorului -, ce a fost încredințat spre creștere și educare recurentei, aplicând greșit prevederile art.94 alin.3 din Codul familiei, care vine în totală contradicție cu practica judiciară în materia divorțului cu copii, unitară din acest punct de vedere.
Fără a face trimitere la probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse de către apelantă, instanța a respins apelul ca nefondat, în contradicție cu întregul material probator. Procedând în acest mod, Tribunalul Argeșa pronunțat o hotărâre lovită de nulitate, prin încălcarea dispozițiilor art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, cu referire la înlăturarea probelor administrate de către recurentă, întemeindu-și soluția doar pe declarațiile celorlalți martori, din care rezultă că părțile aveau neînțelegeri cu privire la bani, fiind omis interesul superior al minorului.
Se susține că instanța de apel a motivat hotărârea în mod contradictoriu, întrucât a analizat motivul principal al divorțului ca argument în neacordarea pensiei pentru minor, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea criticii se arată că nu era posibil să se ia în analiză la momentul stabilirii pensiei ce trebuie plătită de către tată un motiv de divorț, întrucât părțile au convenit prin înțelegere asupra desfacerii căsătoriei, fără motivare. Astfel, prin convenția părților s-a tranșat irevocabil, prin pronunțarea sentinței de la fond asupra divorțului, instanța reținând culpa ambilor soți.
Se arată că tribunalul în mod greșit a reținut că nu poate stabili o pensie de întreținere mai mare de 1000 lei, cu motivarea că intimata cheltuie acești bani, pronunțând astfel o hotărâre nelegală, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în totală contradicție cu spiritul și prevederile Legii nr.272/2004 și cu întreaga practică judiciară în materia drepturilor copilului.
Recurenta susține că instanța era obligată să acorde cuantumul de 25% din veniturile intimatului, întrucât acesta a fost de acord cu încredințarea minorului spre creștere și educare mamei, fără nicio obiecție, iar în materie de divorț nu s-a reținut decât culpa comună a soților, fără motivare și nu s-a făcut dovada că există vreun motiv pentru care minorul să nu poată beneficia de acest cuantum.
Pentru considerentele expuse, se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei tribunalului și pe fond admiterea apelului, cu consecința obligării intimatului la plata pensiei de întreținere în cuantum de 25% din venituri.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor prezenta:
Temeiul juridic al pensiei de întreținere îl constituie art.86 alin.2 Codul familiei, care stabilește două condiții: starea de nevoie și neputința obținerii unui câștig din muncă, condiții îndeplinite de creditorul acestei obligații, minorul -, născut la data de 13.11.1993.
Cuantumul pensiei de întreținere trebuie stabilit potrivit art.94 din același cod în raport de nevoia celui care o primește, dar și cu mijloacele pe care cel care urmează aop lăti le are la data judecării acțiunii, instanța judecătorească putând mări sau micșora această obligație, după cum se schimbă mijloacele debitorului plății sau nevoia persoanei care o cere.
Prin mijloacele celui care urmează a plăti întreținerea, în sensul art.94 din Codul familiei, se înțeleg sumele de bani de care debitorul poate dispune efectiv.
În speță, în mod corect instanțele, ținând seama de materialul probator administrat în cauză, au stabilit cuantumul pensiei de întreținere la suma de 1000 de lei, având în vedere atât nevoile beneficiarului, cât și posibilitățile de plată ale debitorului pensiei.
Prin urmare, se constată că nu sunt incidente prevederile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, cum susține recurenta-pârâtă, instanțele de fond stabilind o situație de fapt ce nu poate fi analizată în calea de recurs, întrucât vizează netemeinicia hotărârilor și urmare abrogării pct.10 și 11 ale art.304 Cod procedură civilă, exced analizei de față.
Criteriile legale folosite cumulativ cu ocazia fixării cuantumului obligației de întreținere, pe care în mod just instanțele le-au avut în vedere la data stabilirii pensiei de întreținere în sarcina reclamantului, așa cum stabilește legislația în materie, se completează cu înscrisurile depuse în recurs, din care rezultă că debitorul acestei obligații, având în vedere interesul major al minorului, nu s-a limitat la cuantumul pensiei, suportând toate cheltuielile aferente preocupărilor școlare și extrașcolare (excursii în străinătate, cele ocazionate de aniversarea zilei de naștere, servicii stomatologice, etc.).
Este real că cuantumul pensiei de întreținere pentru un singur minor este plafonat maxim la din veniturile debitorului obligației de întreținere și corespunde firesc unor procente de 25%, însă instanța nu este obligată să acorde suma maximă stabilită de art.94 alin.3 Codul familiei, fiind atributul său să stabilească cuantumul în raport de criteriile legale și obiective mai sus enunțate.
În cauză nu sunt incidente nici prevederile art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, întrucât soluția adoptată de instanța de apel cuprinde atât motivele de fapt, dar și pe cele de drept, care au format convingerea instanței, precum și pe cele care au determinat înlăturarea susținerilor pârâtei, cu referire și la împrejurarea că aceasta nu a depus înscrisuri din care să rezulte veniturile sale la data pronunțării sentinței de fond.
De altfel, minorul a împlinit vârsta de 14 ani, are capacitate de exercițiu restrânsă și în măsura în care era de acord cu calea de atac declarată de mamă cu privire la cuantumul pensiei de întreținere, se impunea să-și însușească calea de atac declarată de mamă, lucru pe care nu l-a făcut nici în apel și nici în recurs, confirmând astfel susținerile tatălui debitor al obligației de întreținere că este preocupat de soarta copilului său și nu se limitează la suma fixă stabilită de instanță cu titlu de pensie de întreținere.
Schimbarea stării de fapt reținută de instanțele de fond poate determina modificarea cuantumului pensiei într-un alt cadru procesual, determinat de acțiunea formulată de minor, asistat de reprezentantul său legal.
Așa cum deja s-a arătat, toate celelalte critici sau argumente aduse în dezvoltarea acestora, care vizează netemeinicia deciziei atacate exced analizei de față.
Pentru aceste considerente recursul este privit ca nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.6/ din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./30.06.2009
Jud.apel:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim, Veronica
| ← Divort. Decizia 381/2010. Curtea de Apel Oradea | Divort. Decizia 1470/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
