Divort. Decizia 1251/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1251/
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 85/5 MAI 2009, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și familie Brașov, în dosarul cu același nr.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 19 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, 26 octombrie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr 938/03.02.2009 a Judecătoriei Brașova fost admisă în parte cererea, astfel cum a fost precizată ulterior formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată și precizată oral de pârâta în contradictoriu cu reclamantul.
A fost desfăcută din culpa comună a ambelor părți căsătoria încheiată între acestea la data de 18 februarie 1967.
S-a încuviințat ca după divorț pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei, urmând a se numi "", s-a luat act de renunțarea pârâtei la judecata petitului precizat al cererii sale reconvenționale, relativ la obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere. Au fost respinse pretențiile reclamantului de desfacere a căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei și de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și pretenția pârâtei de desfacere a căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 18 februarie 1967 reclamantul și pârâta și-au dat consimțământul în fața delegatului de stare civilă al fostului S Popular al orașului B, devenind în condițiile art.16 fam. soți.
Ultimul domiciliu comun soții l-au avut în B,- și din conviețuirea lor s-a născut la data de 04.05.1968 (căsătorită ), iar la data de 20.04.1970 (căsătorită ).
Reclamantul a invocat prin precizarea cererii introductive, culpa exclusivă a pârâtei la destrămarea familiei, susținând infidelitatea acesteia și neglijența pentru gospodărie.
Pârâta nu și-a recunoscut vreo vină pentru destrămarea vieții de familie, invocând la rândul său, culpa exclusivă a reclamantului față de jignirile, certurile și umilințele la care a fost supusă.
Procedând la analizarea declarațiilor martorilor ascultați în cauză, instanța de fond reținut că martorul a asistat la discuțiile dintre părți pornite de pârâtă pe tema "trecerii casei pe numele fiicei " și continuate de reclamant pe tema testului de paternitate relativ la aceasta. Martorul a subliniat și refuzul pârâtei de a se supune acestui test, aspect cunoscut și din relatările reclamantului. De la reclamant, martorul cunoaște despre o presupusă relație avută de pârâtă în perioada de început a căsătoriei, respectiv când primul copil al părților avea 6 luni. Martorul a făcut vorbire și despre perioada 1999-2000, când a văzut-o, cu diferite ocazii pe pârâtă în prezența altor doi sau trei bărbați, în zona Pieței de din B, discutând, îmbrățișându-se sau sărutându-se. Despre reclamant, martorul a arătat că nu avea nici timpul și nici ocazia să întrețină relații extraconjugale. Contribuția soților la sarcinile gospodăriei a fost egală, însă în casa părților martorul a văzut dezordine și vase nespălate cu fiecare ocazie în care a fost la aceștia.
În schimb, martora - a depus mărturie în calitate de soră a pârâtei, declarând despre aceasta că s-a îngrijit de gospodărie, că a crescut doi copii, în prezent majori, că este foarte harnică și blândă. Tensiunea în familie este provocată de reclamant, care susține că nu este copilul său, motiv pentru care își dorește și divorțul. Pe pârâtă, martora nu a văzut-o în prezența altui, susținând că a fost frecvent în casa părților până în urmă cu o J de an. De la sora sa, martora cunoaște că de la data cererii de divorț, reclamantul o jignește frecvent și într-o împrejurare a fost îmbrâncită de acesta. Reclamantul a fost descris ca fiind o persoană încăpățânată, cu tendințe de dominare, iar la divorț s-a ajuns întrucât așa dorește acesta.
Văzând probele analizate sub aspectul motivelor de divorț, instanța de fond a reținut în sarcina reclamantului tendința de dominare a vieții de familie și de impunere a voinței exclusive, cu nerecunoașterea personalității soției sale. Ca răspuns la refuzul soției pârâte de efectuare a testului de paternitate relativ la fiica lor, reclamantul fiind convins de infidelitatea acesteia, a ales calea prezentei proceduri. În acest context, mărturiile celor doi martori sunt contradictorii, fiecare susținând varianta părții pentru care a testat.
Relativ la persoana pârâtei, instanța de fond a reținut că fără a încerca să găsească o cale de înțelegere cu reclamantul asupra aspectelor aflate în divergență, a invocat la rândul său comportamentul acestuia, probând cu martora propusă, jignirile la care este supusă și conduita sa de-a lungul căsătoriei.
S-a concluzionat că devine de netăgăduit că de destrămarea relațiilor de familie se fac vinovați ambii soți, care după o conviețuire în comun de peste 40 ani, au ajuns la un grad mare de intoleranță reciprocă, aducându-și acuze și fiind convinși de justețea lor.
S-a arătat că la desfacerea căsătoriei prin divorț, soții se pot învoi ca soțul care, potrivit art.27 fam. a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt soț, să poarte acest nume și după desfacerea căsătoriei.
Văzând că între cei doi soți nu a existat o învoială, privind numele pe care urmează să-l poarte pârâta după desfacerea căsătoriei, instanța în considerarea art.40 alin. ultim fam. a încuviințat ca după divorț pârâta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, urmând a se numi "".
Prin decizia civilă nr. 85/A/05.05.2009, Tribunalul pentru minori și familie Brașova respins apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanțe pentru argumentele de fapt și de drept reținute de aceasta.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamantul, declarația de recurs nefiind însoțită de motivele căii de atac.
La termenul din 21.09.2009, curtea a invocat nulitatea recursului declarat de reclamant.
Potrivit art. 303. pr. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, termen care se socoteștede la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În speță, decizia tribunalului specializat a fost comunicată reclamantului la data de 18.05.2009, acesta având un termen de 30 de zile, potrivit prevederilor art. 619. pr. civ. să declare calea de atac a recursului și să procedeze la motivarea acesteia în același termen. Recurentul reclamant a formulat doar cererea de recurs, înregistrată în termen la data de 04.06.2009, însă nu a depus motivele de recurs în termenul defipt de lege, împrejurare față de care, în temeiul art. 306. pr. civ. urmează a constata că acesta este nul.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 85/A/05.05.2009 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 26 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - --- - -- -
Grefier,
Red. - 26.10.09
Dact. GG - 26.10.09
4 ex.
Red. apel -
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Daniel Marius Cosma, Maria
| ← Stabilire paternitate. Decizia 2739/2009. Curtea de Apel Cluj | Stabilire paternitate. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
