Divort. Decizia 615/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 615
Ședința publică din 9 iunie 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 300/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat reclamantul, asistat de av. și pentru pârâta recurentă, av., în substituirea av..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, timbru judiciar în cuantum de 0,30 lei, împuternicire avocațială a av. și delegația de substituire; reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, fără cheltuieli de judecată, arătând că nu există motive întemeiate pentru desfacerea căsătoriei.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a deciziei civile recurate, cu cheltuieli de judecată, arătând că părțile din iulie 2007 sunt despărțite în fapt, iar relațiile dintre aceștia au devenit grav și iremediabil vătămate.
R E A,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin decizia civilă nr. 300/24.03.2009, Tribunalul Timiș - Secția Civilă a admis apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 15850/10.12.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara pe care a schimbat-o în tot în sensul că a admis acțiunea acestuia și a desfăcut, din vina ambelor părți, căsătoria încheiată cu pârâta, urmând ca aceasta să revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei, respectiv acela de "".
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 15850/10.12.2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea civila formulata de reclamantul, împotriva paratei, obligând reclamantul la plata cheltuielilor de judecata câtre pârâtă, in suma de 1800 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că partile s-au căsătorit la data de 25.10.1973. Între soti au existat discutii contradictorii, inerente intr-o familie, toți martorii fiind de acord cu exceptia martorului audiat la termenul din 10.12.2008 că aceste discuții nu au afectat relatiile de familie, totodată din declaratiile acelorași martori, rezultă că reclamantul a intrat intr-o altă relație cu numita, respectiv reclamantul a părăsit domiciliul conjugal, plecând cu această femeie in Italia.
nu se poate pronunța, decât dacă instanta constată că motivele temeinice, care fac cu neputintă continuarea căsătoriei au fost provocate de sotul pârât, nu si atunci când cauza dezbinării este imputabilă sotului reclamant.
Asa fiind, instanta de fond a respins cererea reclamantului si in baza art.38 al 1.proc.civ. constatand că această cerere este neîntemeiată, din probe nu a rezultat că pârâtei îi poate fi imputat ceva in legătură cu comportamentul in familie, iar dacă au existat discutii intre soți, acestea au fost provocate tocmai de comportamentul reclamantului, care a început o relație extraconjugală.
In baza disp art 274 pr civ, instanța de fond a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată catre parata, in suma de 1800 lei, reprezentand onorariu avocat potrivit chitantei nr 48 din 19.05.2008.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea ei în tot în sensul admiterii acțiunii.
În motivare reclamantul apelant a susținut că prima instanță a făcut o greșită apreciere a probelor administrate și drept consecință a stabilit greșit starea de fapt.
A mai susținut reclamantul apelant că prima instanță a luat drept reală susținerea martorilor propuși de pârâtă, reținând că reclamantul întreține o relație extraconjugală cu o femeie mai tânără, cu toate că acest aspect este infirmat de reclamant la interogatoriu și prin depoziția martorului.
De asemenea, reclamantul apelant a mai susținut că instanța de fond a pierdut din vedere și nu a analizat nici declarațiile martorilor propuși de reclamant, care confirmă despărțirea în fapt a părților și că pârâta era violentă verbal, nu gătea, nu spăla, lua toți banii câștigați de reclamant și că în ultima perioadă a vândut lucruri din casă pentru a-l lăsa pe reclamant fără întreținere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 - 298.proc.civ.
Pârâta intimată prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului, susținând că pricina a fost soluționată cu respectarea dispozițiilor legale, că și-a format convingerea pe baza ansamblului probelor administrate, care reprezintă poziție comună a tuturor martorilor, fără a da crezare unei singure depoziții, care a și recunoscut că are divergențe cu pârâta.
A mai precizat pârâta intimată că despărțirea în fapt nu este suficientă pentru desfacerea căsătoriei, în condițiile în care culpa exclusivă aparține reclamantului, lucru dovedit cu întreg probatoriul administrat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul a constatat că apelul este fondat, pentru motivele ce vor fi expuse:
Critica adusă de reclamantul apelant hotărârii atacate, în privința modului de apreciere a probelor testimoniale administrate este întemeiată, întrucât aspectul culpabil reținut în sarcina reclamantului referitor la relația extraconjugală a acestuia pe de o parte, nu este un fapt cunoscut în mod direct de către martori, despre care aceștia au aflat fie de la pârâtă, fie de la alte persoane, iar pe de altă parte reclamantul la interogatoriu și martorul ( fratele pretinsei concubine), au infirmat aceste susțineri, astfel că proba vinovăției exclusive a reclamantului nu a fost realizată.
Singurul aspect ce poate fi reținut cu certitudine este acela al separației în fapt a soților survenită în anul 2007.
Martora audiată în acest ciclu procesual, fiind mama reclamantului apelant, a locuit cu părțile timp de 18 ani, a declarat că pârâta provoca scandal, că era permanent nemulțumită de reclamant, că nu l-a îngrijit când a suferit o intervenție chirurgicală și că nu îi permite acestuia să stea în locuința comună, el fiind nevoit să stea pe unde poate.
Martora, audiată la solicitarea pârâtei - intimate, prin declarația sa a făcut referire la realizările de ordin material ale părților, arătând că neînțelegerile dintre părți au survenit în luna decembrie 2008, când reclamantul a fost văzut împreună cu mai multe persoane în lipsa intimatei, ceea ce nu era permis pentru că părțile erau în divorț.
Este adevărat că doar separația în fapt a soților nu este de natură a conduce la desfacerea căsătoriei, însă acest fapt coroborat cu cel privitor la certurile provocate de pârâtă, cu dezinteresul manifestat de aceasta față de reclamant și nu în ultimul rând faptul că nu îi permite reclamantului accesul în locuința comună constituie motive temeinice, în sensul prevăzut de art. 38. fam, ce conduce la concluzia că relațiile dintre soți sunt grav vătămate, astfel încât căsătoria nu mai poate fi continuată.
Referitor la culpa soților la desfacerea căsătoriei s-a constatat că aceasta aparține atât reclamantului care a plecat din locuința comună, cât și conduitei avută de pârâtă sub durata căsătoriei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâta solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului reclamantului ca nefondat.
În motivarea în drept a recursului pârâtei au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 312. pr. civ. iar în fapt aceea că probele care au condus instanța de apel la soluția desfacerii căsătoriei sunt nerelevante (deoarece martorii propuși de ea au arătat că în familie nu au existat neînțelegeri grave și că și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de soție, chiar și atunci când reclamantul a suferit un accident) și subiective (având în vedere că singurele depoziții în care este criticat comportamentul față de soțul său sunt cele ale mamei acestuia și ale fratelui femeii cu care el formează în prezent un cuplu).
Apreciind că probele de care se folosește reclamantul nu au dovedit existența unor neînțelegeri de natură a afecta relațiile de familie și declarând că ea se opune în continuare divorțului solicitat de soțul său, pârâta recurentă a cerut instanței respingerea acțiunii lui.
Prin concluziile verbale formulate în cauză, reprezentantul reclamantului intimat a solicitat respingerea ca nefondat a recursului pârâtei și obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu potrivit art. 306 alin. 2. pr. civ., sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Întrucât faza procesuală a recursului nu mai permite - la fel ca în apel - discutarea și interpretarea probelor din dosar astfel cum ele au fost prezentate în recursul pârâtei, Curtea va putea examina decizia recurată dosar prin prisma motivului de recurs (de altfel expres invocat de aceasta) prevăzut de art. 304 pct. 9. pr. civ., respectiv al legalității soluției de desfacere a căsătoriei, în concret, al verificării incidenței în cauză a acelor motive justificate care conduc la concluzia că menținerea căsătoriei nu mai este posibilă.
Rezultă astfel din probele dosarului că, în pofida unei căsnicii îndelungate, din anul 2007 intervenit în fapt o separare a soților ale cărei premize au fost atât o înstrăinare afectivă reciprocă a lor, cât și decizia reclamantului de a pleca să lucreze în străinătate.
care au precedat despărțirea, deși neimportante ca amploare, prin frecvența și derizoriul lor au uzat însă afecțiunea și interesul pe care și-l datorau cei doi soți, ceea ce a făcut ca atunci când s-au aflat în dificultate datorită stării lor sănătate să nu-și acorde sprijinul necesar în astfel de situații așa cum ar fi fost firesc.
Ulterior, decizia reclamantului de a pleca în Italia să-și găsească de lucru nu a făcut decât să amplifice starea de tensiune dintre soți, cu atât mai mult cu cât intenția lui de a nu mai continua căsătoria cu pârâta s-a manifestat și pe fondul implicării lui sentimentale într-o altă relație.
Această stare, la început de deteriorare, apoi de întrerupere totală a relațiilor de familie nu poate, în mod evident, să conducă la continuarea căsătoriei chiar dacă - afirmativ - pârâta susține că își dorește sincer acest lucru, pentru că oricât de serioase și importante ar fi relațiile patrimoniale ale celor doi soți, relațiile lor personale constând în afecțiunea, respectul și grija pe care ar trebui să și le datoreze reciproc - și care sunt de esență căsătoriei -, nu mai există în acest moment și nici nu mai există șanse să se manifeste în viitor.
În aceste condiții, relațiile de familie fiind total compromise în prezent și fără posibilitatea refacerii lor certe în viitor, în mod corect au condus instanța de apel la soluția desfacerii căsătoriei și, aceasta, dintr-o atitudine culpabilă pe care nici unul din soți - indiferent de doza de participare la acest deznodământ - nu și-o poate, în mod rezonabil, repudia.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat pârâta împotriva deciziei civile nr. 300/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă.
Deși recursul acesteia va fi respins, Curtea nu va dispune însă obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată solicitate de intimatul reclamant, întrucât dovada existenței lor nu a fost făcută prin nici unul din mijloacele de probă admise de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 300/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă.
Respinge cererea reclamantului intimat de obligare a pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 9 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /10.06.2009; Tehnored. 2 ex./17.06.2009
Instanța de apel:;; Prima instanță:
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
| ← Stabilire paternitate. Decizia 718/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Divort. Decizia 1271/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
