Divort. Decizia 1295/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1295/R-MF
Ședința publică din 01 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul, domiciliat în Rm.V, str.- -, -.B,.5, județul V, împotriva deciziei civile nr.141/A/MF din 29 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta, domiciliată în Rm. nr.32, -.C,.2, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-pârât, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.55/2009, eliberată de Baroul Vâlcea și intimata-reclamantă, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.229/2009, eliberată de Baroul Vâlcea.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 11 august 2009, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus, prin intermediul serviciului de registratură al instanței, note de ședință și acte anexate acestora, de către intimata.
Avocat arată că nu solicită amânarea judecării cauzei pentru a lua cunoștință de actele depuse de către intimata.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat solicită admiterea recursului și casarea deciziei recurate, fără cheltuieli de judecată. Instanța de apel nu a analizat toate motivele de apel și nici probatoriul administrat în cauză din care rezultă că minorul trebuia încredințat recurentului, spre creștere și educare. Arată că, minorul este crescut în mod egal de către părinți. Depune note de ședință.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală, având în vedere faptul că motivele invocate nu sunt motive de nelegalitate, iar instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere. Minorul a fost crescut și întreținut exclusiv de către mamă și doar uneori copilul mergea la tată, cu toate cele necesare traiului pe respectiva perioadă. Arată că, tatăl-recurent nu-și dorește să-i fie încredințat minorul, problema fiind strict cuantumul pensiei alimentare. Tatăl are și o problemă locativă, în sensul că nu deține o locuință proprietate personală, ci locuiește cu chirie. Solicită cheltuieli de judecată.
Recurentul-pârât arată că a făcut demersuri pentru a se împăca cu intimata, însă aceasta refuză, astfel că insistă în soluționarea recursului.
CURTEA:
Deliberând, constată că:
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului, să i se încredințeze spre creștere și educare minorul rezultat din căsătorie, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea acestuia și revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, încă de la începutul căsătoriei relațiile dintre soți au fost tensionate din cauza comportamentului violent al pârâtului, care o teroriza psihic, o insulta și o amenința, la scenele respective asistând și minorul.
Pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din vina reclamantei, care poartă culpa exclusivă în deteriorarea relațiilor de familie și încredințarea minorului spre creștere și educare, întrucât între el și copil există relații afective puternice, iar veniturile pe care le realizează sunt net superioare celor pe care le realizează mama.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, martori, anchete sociale, interogatorii.
Prin sentința civilă nr. 7526/22 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea au fost admise în parte cererile, s-a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți, minorul fiind încredințat mamei spre creștere și educare și pârâtul obligat la pensie de întreținere pentru acesta și la cheltuieli de judecată.
La pronunțarea sentinței instanța a avut în vedere că, din probele administrate rezultă culpa ambilor soți la destrămarea relațiilor de familie, că minorul, în prezent în vârstă de 5 ani, este atașat de ambii părinți, însă are nevoie de prezența mamei pentru o dezvoltare armonioasă, care este ajutată și de bunica maternă, cu care locuiește în același apartament cu 4 camere, în timp ce tatăl locuiește cu chirie.
La stabilirea pensiei instanța a avut în vedere veniturile lunare realizate de pârâtul-reclamant, la care s-a aplicat procentul legal, în conformitate cu art. 86 și 94 Codul familiei.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a criticat sentința pentru următoarele:
- În mod greșit instanța de fond a încredințat minorul mamei-reclamante, dând dovadă de subiectivism, deși din probatoriul administrat rezultă că și el este atașat de minor, că îi poate oferi o creștere corespunzătoare;
- În mod greșit instanța l-a obligat la plata pensiei de întreținere de la data introducerii acțiunii, deși din dosar rezultă că minorul a locuit perioade de timp la apelant, ceea ce duce la o îmbogățire fără just temei a reclamantei;
- Instanța de fond l-a obligat eronat la plata cheltuielilor de judecată.
În apel s-au suplimentat probele cu interogatoriul intimatei-reclamante, cu anchete sociale la domiciliile părților și cu martori.
Deși apelantul a susținut că în apartamentul unde locuiește intimata împreună cu minorul, funcționează un salon de coafor, atât din ancheta socială, cât și din depozițiile martorilor a rezultat că salonul are intrare separată și că minorul nu-și petrece timpul în locul respectiv, pe care doar îl vizitează sporadic.
Prin decizia civilă nr.141/A//29.05.2009, Tribunalul Vâlceaa respins, ca nefondat, apelul civil formulat de apelantul - pârât.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
La încredințarea minorului, instanța a avut în vedere vârsta fragedă a acestuia când are nevoie de prezența efectivă a mamei, chiar dacă și tatăl este atașat de copil, care la rândul lui este apropiat de ambii părinți.
La momentul actual instanța a constatat că este în interesul superior al copilului să fie încredințat mamei, căreia nu i se poate aduce nici un reproș în calitate de mamă, ulterior, în funcție de împrejurări putând fi reverificată măsura de încredințare.
În ceea ce privește plata pensiei de întreținere pentru minor, în mod legal, apelantul-pârât a fost obligat să o achite începând cu data introducerii acțiunii, chiar dacă anumite perioade de timp minorul s-a aflat la el. Nu s-a făcut nici o dovadă că sumele respective ar fi fost folosite de mamă în interes propriu și nu în interesul copilului, iar faptul că acesta a stat și la tată nu-l poate exonera de achitarea obligației de întreținere, perioadele respective fiind sporadice și neavând un caracter de continuitate.
Împotriva deciziei de mai sus a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru motive de nelegalitate, fără indicarea temeiului de drept.
În motivarea recursului se susține că instanța de apel nu a analizat în totalitate motivele de apel formulate împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Rm.
Astfel, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind obligarea recurentului la pensia de întreținere acordată în favoarea minorului, recurentul susținând că aceasta trebuia acordată de la data rămânerii definitive a hotărârii, având în vedere că, de la data despărțirii în fapt, minorul a stat două săptămâni din lună la recurent, iar restul de două săptămâni la reclamantă, încât obligarea recurentului la plata pensiei de întreținere de la data introducerii acțiunii este nelegală.
Un alt motiv de recurs vizează încredințarea minorului spre creștere și educare, recurentul solicitând încredințarea minorului în favoarea acestuia, mai ales că, după pronunțarea sentinței de la fond, au intervenit schimbări, în sensul că bunica maternă a copilului a plecat în străinătate, iar reclamanta nu mai locuiește în apartamentul mamei acesteia și nu mai beneficiază de ajutorul acordat de bunica minorului. De asemenea, reclamanta nu mai realizează venituri, pe când recurentul are venituri și poate să ofere minorului o educație și creștere corespunzătoare, fiind puternic atașat de minor.
Prin notele de ședință depuse la data de 30 septembrie 2009, intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de la fond, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În continuare, intimata arată că locuiește într-un apartament cu 4 camere al mamei acesteia, administrator la un salon de coafură, mama minorului obținând venituri și din închirierea unui imobil, pe când recurentul are venituri modeste, care nu depășesc 1800-1900 lei, din care plătește chirie, neavând locuință proprietate personală, rate la și pensia pentru fetița din prima căsătorie.
La notele scrise a fost atașat contractul de donație imobiliară (12) și contractul de închiriere (13-14).
La filele 18-20 dosar au fost depuse note de ședință de către recurent, prin care solicită admiterea recursului așa cum l-a formulat, fiind dezvoltat și un motiv nou de recurs legat de culpa în desfacerea căsătoriei, respectiv nevinovăția recurentului, motiv care nu a fost inserat în recursul declarat, urmând a-l respinge ca inadmisibil.
Cât privește recursul declarat, Curtea, analizându-l prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, nefiind întrunite dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, în care pot fi încadrate criticile, instanța de apel pronunțând o decizie temeinică și legală, dată fără încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Primul motiv de recurs, vizând nepronunțarea asupra capătului de cerere referitor la obligarea recurentului la plata pensiei de întreținere este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, constatându-se că instanța de apel, prin decizia recurată s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind plata pensiei de întreținere (fila 96 verso alin.4 din decizia pronunțată în apel), arătând că apelantul-pârât, în mod legal a fost obligat să achite pensia de întreținere, începând cu data introducerii acțiunii, chiar dacă anumite perioade de timp minorul s-a aflat la acesta.
Referitor la data de la care recurentul a fost obligat la plata pensiei de întreținere se constată că în situația în care minorul locuiește pentru perioade scurte de timp și fără caracter de continuitate la tată, nu se impune exonerarea acestuia de achitarea obligației de întreținere, încât, în mod corect recurentul a fost obligat la plata pensiei de întreținere de la data introducerii acțiunii.
Cea de-a doua critică, referitoare la încredințarea minorului spre creștere și educare este, de asemenea, neîntemeiată, urmând aor espinge ca atare, recurentul nefăcând dovada schimbării situației de fapt avute în vedere la pronunțarea deciziei recurate.
Din contră, intimata, cu actele depuse în recurs și aflate la filele 12-14 dosar, face dovada că mama acesteia, A, i-a donat, prin contractul de donație imobiliară, autentificat sub nr.2508/8.07.2009 un apartament situat în Rm.V, compus din 3 camere și dependințe, cu o suprafață utilă de 79,46 mp. împreună cu contractul de închiriere, încheiat la data de 16.04.2009 cu numita, chiria urmând să o primească intimata, așa cum rezultă din contractul de donație amintit anterior și din contractul de închiriere aflat la filele 13-14 dosar.
Având în vedere condițiile materiale ale mamei, veniturile acesteia, precum și vârsta fragedă a minorului, este în interesul superior al acestuia să fie încredințat spre creștere și educare mamei acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul, domiciliat în Rm.V, str.- -, -.B,.5, județul V, împotriva deciziei civile nr.141/A/MF din 29 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta, domiciliată în Rm. nr.32, -.C,.2, județul
Obligă pe recurent la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Grefier,
Red.
/EM/4 ex./23.10.2009
Jud.apel:;;
Jud.fond escu
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim, Veronica
| ← Divort. Decizia 599/2009. Curtea de Apel Pitesti | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1460/2009. Curtea... → |
|---|
