Divort. Decizia 1297/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1297
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 203 din data de 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr- și a sentinței civile nr. 1136 din 23 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Tg J, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă și autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL, CONSILIUL LOCAL, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant personal și asistat de avocat, lipsind intimata pârâtă și autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL, CONSILIUL LOCAL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat pentru recurentul reclamant, a depus la dosar copie după Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală nr. 3262/31.07.2009 emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg Cărbunești.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul reclamant, a susținut oral motivele formulate în scris, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și admiterea apelului în sensul schimbării sentinței și desfacerea căsătoriei din culpa comună a soților și stabilirea unui program de vizitare a minorului în prima și a treia sâmbătă și duminică a fiecărei luni, respectiv de sâmbătă, ora 10 până duminică, ora 14, la domiciliul recurentului reclamant din comuna unde are viză de flotant, precum și o săptămână în vacanța de iarnă și trei săptămâni în perioada vacanței de vară, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. J sub nr-, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta - solicitând instanței ca, prin sentința civilă ce se va pronunța, în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară Consiliul Local și respectiv Consiliul Local, județul G, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată cu aceasta la data de 27 septembrie 2003 și înregistrată în registrul de stare civilă al Municipiului Târgu-J, sub nr. 533/2003, revenirea soției la numele anterior respectiv, încredințarea minorului --, născut la 21 2003 spre creștere și educare mamei pârâte, cu stabilirea pensiei de întreținere în sarcina sa, în calitate de tată.
În motivarea acțiunii, a arătat că din căsătoria părților a rezultat minorul --, iar în prezent soții sunt despărțiți în fapt, datorită deselor neînțelegeri ivite.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei Judecătoriei Tg. J, sub nr-, același reclamant a solicitat, în contradictoriu cu pârâta și cu autoritatea tutelară, pronunțarea unei hotărâri prin care să i se permită să aibă legături personale cu minorul, în sensul de a-l vizita pe acesta, astfel: de două ori pe lună, prima și a treia săptămână, de sâmbătă până duminică, la domiciliul său sau al mamei sale din Comuna, județul G, precum și în vacanța de vară, o lună, la locuința sa ori a mamei sale.
În ședința publică din 06 2008, s-a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-, iar pârâta a depus cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului rezultat din căsătorie, începând cu data formulării acțiunii de divorț de către acesta. A arătat că reclamantul-pârât este angajat la Grupul Școlar Energetic Târgu_J, iar minorul este în întreținerea ei exclusivă.
În ședința publică din 23 februarie 2009, reclamantul-pârât a mai depus o precizare, prin care a solicitat stabilirea programului de vizitare a copilului, în sensul de a-l lua pe acesta în domiciliul său, în prima și a treia săptămână din lună, începând de sâmbătă, ora 10,00, până duminică la ora 16,00, precum și în vacanțele școlare, în cea de iarnă o săptămână și trei săptămâni în cea de vară.
Prin sentința civilă nr. 1136/23.02.2009, pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea civilă pentru divorț, formulată de reclamantul -, împotriva pârâtei -, în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară Consiliul Local și, respectiv Consiliul Local, județul
A fost admisă în parte cererea pentru vizitare minor, formulată de reclamant împotriva pârâtei, conexat la dosarul nr-, în contradictoriu cu autoritățile tutelare.
S-a stabilit programul de vizitare al minorului --, născut la 21 2003, de către reclamantul-pârât, astfel: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, în zilele de sâmbătă, între orele 11,00-14,00 și respectiv duminică, între orele 11,00-14,00, la domiciliul bunicilor materni din Orașul, Județul G, unde locuiește copilul.
A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtă împotriva reclamantului, fiind obligat reclamantul-pârât la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, în sumă de câte 320 lei lunar, începând cu data de 23 februarie 2009 și până la majoratul acestuia.
S-a sistat plata pensiei de întreținere stabilită anterior prin sentința civilă nr. 7806 din 20 octombrie 2008 Judecătoriei Târgu J i u, începând cu data de 23 februarie 2009.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că vinovat de deteriorarea relațiilor de căsătorie este reclamantul, acesta întreținând relații de concubinaj cu altă femeie, stare de fapt ce rezultă din probele cauzei, respectiv depozițiile martorilor, mama pârâtei și, mama reclamantului, care au confirmat relația extraconjugală a ginerelui și respectiv fiului lor, coroborate cu ancheta socială la domiciliul respectivei persoane, dispusă anterior conexării celor două cauze, în dosar nr-.
Reținând aceste considerente și faptul că pârâta nu a formulat cerere de divorț, acțiunea reclamantului a fost respinsă, iar din probatorii nu se configurează și o culpă a pârâtei în destrămarea relațiilor de familie.
În ce privește minorul, instanța a constatat că reclamantul a solicitat stabilirea unui program de vizitare a acestuia, cererea sa fiind întemeiată și dovedită în parte.
S-a reținut că pârâta, căreia i-a fost încredințat minorul, fie și temporar, nu a ajuns la o înțelegere cu tatăl reclamant cu privire la vizitarea fiului său minor, însă acesta are dreptul conferit de norma legală de a veghea, alături de pârâtă, la creșterea și educarea corespunzătoare a minorului, fără nici o restricție din partea acesteia.
Cu referire la plata pensiei de întreținere pentru minor, instanța a reținut că acțiunea pârâtei este întemeiată și dovedită, urmând să fie admisă și să se dispună obligarea reclamantului-pârât la plata pensiei de întreținere pentru minor, în sumă de câte 320 lei lunar, începând cu data pronunțării prezentei sentințe, respectiv 23 februarie 2009 și până la majoratul acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o sub aspectul greșitei aprecieri a probelor administrate în cauză. A considerat că din probele de la dosar rezultă imposibilitatea continuării relațiilor de căsătorie, iar relativ la capătul de cerere privind relațiile părintești cu minorul apreciază că soluția instanței îi îngrădește drepturile elementare de părinte, cât timp este obligat să îl viziteze doar la domiciliul minorului.
Prin decizia civilă nr.203 din 02 iunie 2009, Tribunalul Gorja respins, ca nefondat, apelul.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele considerente:
Din probele administrate nu rezultă că s-a făcut dovada și a vinovăției pârâtei în destrămarea relațiilor de familie, reacțiile acesteia datorându-se comportamentului reclamantului, în căsătorie constând nerespectarea obligației de fidelitate a soților.
În ceea ce privește cererea accesorie relativă la vizitarea minorului de către reclamant și aceasta a fost legal soluționată.
Astfel, față de situația că reclamantul, deși are locuință și la mama sa în comuna, jud. G, acesta nu locuiește efectiv și permanent acolo, fapt ce rezultă din chiar declarația mamei acestuia, precum și din cele reținute în ancheta socială efectuată de primăria din localitate.
Pe de altă parte, având în vedere vârsta de numai 5 ani a copilului, instanța de fond a apreciat corect, în interesul superior al acestuia, că minorul nu poate fi pus în situația de a parcurge distanțe mari, de la domiciliul mamei din orașul până în comuna, cum solicită reclamantul, acesta din urmă fiind cel care trebuie să își adapteze pe viitor activitățile normale pentru a putea să își exercite drepturile părintești în condițiile art. 43 Codul fam.
De altfel, din probe a rezultat că reclamantul nu s-ar putea ocupa efectiv de minor pe perioade îndelungate, creșterea și educarea sa armonioasă trebuind să fie făcută în prezența părintelui implicat, nu să fie lăsat doar în grija bunicii, nerealizându-se astfel scopul relației părinte-copil.
Așadar, s-a stabilit corect de instanța de fond că interesul superior al minorului cere o prezență efectivă a părintelui la care locuiește copilul într-o anumită perioadă. Cum dispozițiile instanței judecătorești în această materie nu beneficiază de autoritate de lucru judecat, în situația în care se schimbă realitățile mediului în care trăiește minorul, reclamantul poate ulterior reitera o cerere de schimbare a condițiilor de vizitare a acestuia.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică vizează modul greșit în care instanța a respins acțiunea de divorț, apreciindu-se că deteriorarea relațiilor de familie se datorează în exclusivitate recurentului reclamant.
O a doua critică vizează modul în care instanța a stabilit legătura reclamantului cu minorul.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 38 Codul familiei, instanța poate dispune desfacerea căsătoriei prin divorț atunci când datorită unor motive temeinice raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut culpa exclusivă a reclamantului în destrămarea relațiilor de familie care a intrat în relații de concubinaj cu altă femeie.
Această susținere este greșită în privința culpei exclusive, deoarece, tot din depozițiile martorilor, rezultă că la destrămarea relațiilor de familie a contribuit și pârâta, care l-a lovit pe reclamant, l-a insultat în legătură cu mama acestuia și i-a scos hainele în hol.
Cum aceste motive au fost invocate și dovedite în cauză, urmează să se aprecieze că ele constituie motive temeinice, în sensul dispoz. art. 38 Codul familiei, relațiile de familie fiind grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, din vina ambilor soți.
În consecință, având în vedere aceste considerente, instanța urmează să admită recursul, să modifice decizia atacată, în sensul admiterii apelului declarat de reclamant, să fie schimbată în parte sentința de fond, în sensul admiterii în parte a acțiunii și dispunerea desfacerii căsătoriei, din vina ambilor soți.
Având în vedere dispoz. art. 42 Codul familiei, instanța va încredința pârâtei reclamante spre creștere și educare pe minor, ținându-se cont de interesul acestuia, el locuind la bunicii materni, iar printr-o hotărâre anterioară fiind încredințat mamei.
În privința pensiei de întreținere și a legăturii cu minorul, instanța urmează să mențină dispozițiile sentinței, constatând că recursul reclamantului, în privința legăturii cu minorul, nu este fondat.
La stabilirea modului de a lua legătura cu minorul, instanța a avut în vedere vârsta acestuia și în general interesul minorului, având-se în vedere că pârâtul locuiește împreună cu concubina, nu are un domiciliu stabil, iar o altă modalitate de a lua legătura cu minorul ar prejudicia interesele acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 203 din data de 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr- și a sentinței civile nr. 1136 din 23 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă și Autoritățile Tutelare CONSILIUL LOCAL, CONSILIUL LOCAL.
Modifică decizia civilă atacată, în sensul că admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1136/23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința menționată, în sensul că admite în parte acțiunea.
Dispune desfacerea căsătoriei din culpa ambilor soți.
Încredințează pârâtei reclamante spre creștere și educare pe minorul -, născut la data de 21.11.2003.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./17.11.2009
Gh.
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
| ← Plasament. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Constanta | Divort. Decizia 1367/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
