Divort. Decizia 1367/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1367
Ședința publică de la 18 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta, domiciliată în, str. - Școlii, -. 4,. 2,. 69, jud. G, împotriva deciziei civile nr. 113 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 7351 din 09 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în, str. -, -. 2,. 17, jud. G, autoritate tutelară fiind CONSILIUL LOCAL - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ, cu sediul în, jud. G, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă, personal și asistată de avocat și intimatul reclamant, personal, lipsind autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că la data de 18 2009, fost ascultat înCamera de Consiliuminorul, născut la data de 04.12.1992, identificat cu seria - nr. -, care a arătat următoarele:
. este greu să hotărăsc căruia din părinți trebuie să-i fiu încredințat, deoarece dorința mea este ca aceștia să se împace și să redevenim o familie. Deoarece trebuie să aleg totuși între cei doi părinți, în acest moment doresc să fiu încredințat mamei. această alegere, întrucât acum mi-am dat seama că mă iubește, deși înainte am considerat că nu mai avea aceste sentimente față de mine, mai ales după ce a intrat în relații de concubinaj. În perioada respectivă a trecut o dată pe lângă mine și nu m-a băgat în seamă, cel puțin așa am considerat eu la acel moment, dar poate nu m-a văzut.
Nu am păstrat o legătură apropiată cu mama, m-a căutat o perioadă la școală la, dar de când a început acest nou an școlar nu m-a mai căutat la școală. Am vorbit însă prin telefon. am vizitat-o eu; după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta pârâtă a pus concluzii de admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză în sensul de a fi încredințat minorul mamei și obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere, începând de la data pronunțării hotărârii de divorț. A precizat că în apel nu a avut o critică cu privire la momentul plății pensiei de întreținere.
Interpelat de instanță, apărătorul recurentei pârâte a arătat că recurenta pârâtă nu a plătit niciodată pensie de întreținere, pentru că reclamantul nu a avut nicio pretenție în acest sens.
Intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu -J, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară Consiliul Local, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată cu aceasta la data de 25 august 1983 și înregistrată în Registrul de stare civilă al Orașului, județul G, sub nr. 36/1983, încredințarea către el spre creștere și educare a minorului -, născut la data de 04 decembrie 1992, revenirea pârâtei la numele anterior, respectiv.
Prin sentința civilă nr. 7351/9.03.2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosar nr-, a fost admisă cererea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei, în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară Consiliul Local.
A fost desfăcută căsătoria încheiată între părți la data de 25 august 1983 și înregistrată în Registrul de stare civilă al Orașului, județul G, sub nr. 36/1983, din culpa ambilor soți și s-a încuviințat revenirea pârâtei la numele anterior căsătoriei, respectiv; a fost încredințat minorul -, născut la data de 04 decembrie 1992, tatălui reclamant spre creștere și educare, mama pârâtă fiind obligată la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, în sumă de câte 135 lei lunar, începând cu data de 26 august 2008 și până la majoratul acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că relațiile de familie dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate, iar căsătoria nu mai poate continua din culpa comună a părților, din declarațiile martorilor audiați rezultând că, în prezent părțile sunt despărțite în fapt și nu au încercat în mod temeinic reluarea conviețuirii, având astfel o culpă comună în deteriorarea relațiilor de familie, soții gospodărindu-se separat de mai mult timp, fiind posibil ca aceștia să întrețină relații extraconjugale cu alte persoane.
Cât privește încredințarea minorului rezultat din căsătorie, instanța a apreciat că este în interesul superior al acestuia să fie încredințat tatălui, care prezintă suficiente garanții pentru a asigura acestuia o creștere și educare corespunzătoare și s-a avut în vedere faptul că minorul locuiește temporar cu tatăl său, respectiv la bunicii paterni în județul și urmează ca, în viitor, să locuiască în Orașul, împreună cu sora sa, majoră.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta, considerând-o nelegală și netemeinică sub aspectul soluționării cererii de încredințare a minorului rezultat din relațiile de căsătorie ale părților.
În motivarea apelului s-a invocat în primul rând că instanța de fond nu a solicitat efectuarea anchetei sociale și la domiciliul mamei, ci, dimpotrivă la dosar s-au depus două exemplare cu date diferite ale anchetei sociale efectuate la domiciliul reclamantului.
S-a mai invocat că martorii au învederat instanței că minorul trebuie încredințat mamei, acesta fiind atașat de mamă și este diagnosticat cu o boală neuropsihică, ce necesită o supraveghere permanentă.
Apelanta a susținut că minorul a fost convins că va veni sora sa din Italia și împreună vor locui cu tatăl, aspect eronat, deoarece aceasta locuiește și muncește în Italia în mod legal.
Un alt aspect a vizat faptul că apelanta s-a ocupat de creșterea și educarea minorului, dovadă că a participat la toate ședințele cu părinții, că minorul nu a crescut cu bunicii paterni, iar intimatul reclamant lucrează în B; că probabil s-a ținut seama numai de veniturile realizate și audierea minorului în camera de consiliu, acesta fiind ușor influențabil, minorul neștiind realitatea că apartamentul din a fost cumpărat de ambii soți.
Prin decizia civilă nr.113 din 19 martie 2009, pronunțată în dosar nr-, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Din ansamblul probelor administrate în cauză a rezultat că nu poate fi contestată afecțiunea pe care fiecare dintre părinți o are față de copilul lor minor, însă constant minorul și-a exprimat dorința de a fi încredințat tatălui, acesta aflându-se în prezent la o vârstă apropiată de majorat.
Este de necontestat și faptul că apelanta pârâtă s-a preocupat de creșterea și educarea minorului, așa cum relevă înscrisurile emanând de la unitatea de învățământ al cărei elev este minorul, însă raportat la anchetele sociale și la celelalte acte care vizează garanțiile materiale pe care le pot oferi părinții copilului lor, s-a apreciat că reclamantul intimat oferă garanții materiale superioare celor oferite de către apelantă, având în vedere că reclamantul este încadrat în muncă și realizează venituri într-un cuantum apreciabil, apelanta lucrând ca zilieră.
Nu s- putut reține ca fiind hotărâtor pentru poziția adoptată de minor aspectul că i s-a spus că sora sa va veni din Italia să locuiască împreună cu tatăl lor, minorul raportând dorința de încredințare către tată la afecțiunea pe care acesta consideră că i-o poartă și la împrejurarea legată de concubinajul mamei.
Măsurile privind încredințarea minorului nu au un caracter definitiv, astfel că există posibilitatea reîncredințării minorului în contextul dovedirii certe că tatăl reclamant nu oferă condiții corespunzătoare de creștere și educare acestuia, prin invocarea unor împrejurări ulterioare pronunțării prezentei sentințe și concomitente perioadei în care copilul este încredințat tatălui.
Cât privește observația apelantei în sensul că în dispozitiv s-a trecut admiterea cererii formulată de reclamantul, împotriva pârâtului, s-a considerat că este o eroare materială evidentă, iar admisibilitatea cererii se raportează la identitatea părților, respectiv cererea formulată de împotriva lui.
În termen legal, pârâta a declarat recurs împotriva deciziei civile considerând-o nelegală, deoarece nu a ținut cont de interesele minorului pentru încredințarea acestuia spre creștere și educare tatălui, raportându-se numai la declarația minorului fără aoc orobora cu celelalte probe din dosar, declarații de martori și acte medicale, minorul a fost reaudiat de instanța de apel în sala de ședință publică, fiind scoși afară din sală numai părinții; încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității conform art. 105 alin. 2 Cod pr. civ. respectiv citarea pârâtei și comunicarea hotărârii la altă adresă decât cea în care locuiește pârâta.
S-au depus la dosar mai multe acte privind situația școlară a minorului (note, ținută vestimentară, prezența la ore), starea de sănătate a acestuia și a fost reaudiat minorul în Camera de consiliu.
Prin concluziile scrise depuse la data de 21.oct. 2009, pârâta a formulat un nou motiv de recurs legat de momentul de la care poate fi obligat la plata pensiei de întreținere părintele căruia nu i s-a încredințat minorul.
Criticile formulate nu sunt întemeiate.
Nulitatea actelor de procedură prevăzută de art. 105 alin.2 Cod pr. civ. poate fi invocată numai în situația în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea ei.
Raportat la această cerință a producerii unei vătămări de neînlăturat altfel, se constată că în prezenta cauză pârâta nu a suferit din punct de vedere procesual nicio vătămare prin citarea sa și comunicarea deciziei din apel la domiciliul mamei sale.
În apel, pârâta a avut calitatea de apelantă, a fost prezentă la termenele de judecată fixate și la judecarea pe fond a apelului, fiind asistată de apărător ales, iar calea de atac a recursului a fost exercitată cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 301 Cod pr. civ.
Motivul legat de momentul de la care poate fi obligat părintele căruia nu i s-a încredințat minorul la plata obligației de întreținere, constituie un motiv nou de recurs formulat de pârâtă peste termenul prevăzut de art. 303 Cod pr. Civ. ceea ce atrage nulitatea acestuia, raportat la art. 306 alin. 1 Cod pr. cviv., neconstituind un motiv de ordine publică ce ar putea fi invocat și din oficiu de către instanță.
Celelalte două motive de recurs vizează interesul superior al minorului și rolul opțiunii acestuia în luarea măsurii de încredințare a minorului.
Deoarece recurenta pârâtă a invocat faptul că minorul nu ar fi fost audiat în camera de consiliu, ci în ședința publică, dar în lipsa părinților, situație ce ar fi putut să influențeze opțiunea exprimată de acesta, instanța de recurs a dispus reaudierea acestui minor în camera de consiliu, conform dispozițiilor art. 144 Cod pr. civ.
Minorul reaudiat și-a exprimat dorința constantă de a locui împreună cu ambii părinți și numai în final a optat pentru încredințare spre creștere și educare mamei.
Ținând cont de poziția oscilantă și neconvingătoare a minorului în ceea ce privește încredințarea sa unuia sau altuia dintre părinți (în fața instanței de fond și apel a optat pentru tată, iar în fața instanței de recurs pentru mamă,în condițiile în care a vizitat-o pe aceasta în ziua precedentă) raportat și la capacitățile sale intelectuale diminuate (actul medical - fila 31 apel), instanța nu va acorda preponderență manifestării de voință a minorului, cu toate că acesta are vârsta de 17 ani.
În situația în care interesele părinților sunt în conflict, iar copiii nu sunt suficient de maturi pentru a-și exprima în mod clar propriile preferințe, instanța are obligația de a promova interesele superioare ale copilului (CEDO, hot. Ignoccolo -. din 25 ianuarie 2000).
Aprecierea interesului superior al copilului și încredințarea sa se face ținând cont de condițiile specifice fiecărei cauze, așa cum rezultă din probele administrate cu raportare și la anumite criterii generale: vârsta minorului, comportarea părinților față de copil, anterior și ulterior separării în fapt, legăturile de afecțiune între copil și părinți, starea de sănătate a copilului, conduita morală a părintelui etc.
Față de probele concrete ale cauzei, instanța de recurs costată că soluția adoptată de celelalte două instanțe este temeinică și legală.
Minorul, născut la data de 4.12.1992, a rămas în întreținerea tatălui după separarea în fapt soților (august 2008), determinată de infidelitatea soției.
Potrivit propriilor susțineri ale minorului, precum și celorlalte probe din dosar, tatăl și familia actuală a acestuia s-au preocupat de creșterea și educarea sa, i-au asigurat condițiile necesare pentru un trai decent. Mama a păstrat sporadic legătura cu minorul, vizitându-l uneori la școală sau luând legătura cu acesta telefonic.
Așa cum a rezultat din afirmațiile minorului, acesta s-a îndoit de afecțiunea mamei față de el, având în vedere atitudinea mamei după separarea în fapt în raport cu el. Schimbarea de opțiune în favoarea mamei, după ce a fost constant în dorința manifestată ca părinții să se împace, a fost generată, după propriile sale spuse, de vizita pe care i-a făcut-o mamei în preziua audierii.
Ținând cont de nivelul de dezvoltare intelectuală a minorului, de labilitatea sa psihică și afectivă, instanța constată că se impune în interesul minorului ca acesta să rămână în mediul în care este obișnuit, în mijlocul persoanelor cu care interacționează normal, cu atât mai mult cu cât a considerat că atitudinea mamei față de el era determinată de relația de concubinaj în care intrase aceasta.
Pentru buna dezvoltare a minorului este necesar ca acesta să aibă încredere în persoanele cu care locuiește, iar mediul familial să-i ofere siguranță și stabilitate.
În considerentele celor de mai sus și raportat la art. 312 al 1 Cod pr. civ. urmează a se respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta, domiciliată în, str. - Școlii, -. 4,. 2,. 69, jud. G, împotriva deciziei civile nr. 113 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 7351 din 09 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în, str. -, -. 2,. 17, jud. G, autoritate tutelară fiind CONSILIUL LOCAL - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ, cu sediul în, jud.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
-
Grefier,
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./18.12.2009
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava, Mihaela Loredana
| ← Divort. Decizia 1297/2009. Curtea de Apel Craiova | Divort. Decizia 1332/2009. Curtea de Apel Oradea → |
|---|
