Divort. Decizia 135/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 135/
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr. 212/12.11.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamantul recurent -, av. și pentru pârâta intimată, av., lipsă Autoritatea Tutelară - Serviciul Public de Asistență Socială de pe lângă Consiliul Local al municipiului Reșița și
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, se constată că prin registratura instanței s-a depus de către pârâta intimată întâmpinare, un exemplar s-a comunicat reprezentantului reclamantului recurent, care arată că nu solicită termen pentru studiul acesteia, totodată, depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 4 lei și 1 leu timbru judiciar, deciziile nr. 408/30.01.2009 și 417/29.01.2010 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice T și fluturașii cu veniturile realizate de reclamant.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate, cu consecința admiterii apelului, și stabilirii unei pensii de întreținere pe seama minorului, în cotă procentuală de din venitul realizat, cu privire la motivul doi de recurs, arată că înțelege să nu îl mai susțină, raportat la conținutul cererii de chemare în judecată, iar în ceea ce privește motivul trei de recurs, solicită compensarea cheltuielilor de judecată în apel, fără cheltuieli de judecată în recurs.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea recursului, menținerea deciziei civile atacate, ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
R E A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr. dosar 8307/325/22.05.2008, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta -, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 26.09.1998, din vina ambilor soți, reluarea de către soți a numelui avut anterior încheierii căsătoriei, încredințarea minorului, născut la data de 21.10.2002, mamei-pârâte spre creștere, îngrijire și educare, cu obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere pe seama minorului și stabilirea modalității de vizitare a minorului în fiecare a doua săptămână a lunii, de vineri orele 1800până duminică orele 2000, fără cheltuieli de judecată.
Pârâta a formulat a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, arătând că nu are nici o vină în vătămarea relațiilor de familie și că nu dorește să fie găzduit reclamantul de aceasta în modalitatea propusă de acesta pentru vizitarea minorului.
Totodată a formulat și cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună desfacerea căsătoriei acestora din vina exclusivă a pârâtului reconvențional, reluarea numelor avut anterior încheierii căsătoriei, încredințarea minorului la aceasta spre creștere, îngrijire și educare și obligarea pârâtului reconvențional la plata pensiei de întreținere pe seama minorului, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 10462/08.09.2008 pronunțată în dosarul susmenționat, Judecătoria Timișoara și-a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Reșița, având în vedere ultimul domiciliu comun al soților, iar această din urmă instanță, prin sentința civilă nr. 111/14.01.2009, a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul - împotriva pârâtei; a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta împotriva reclamantului, a desfăcut căsătoria încheiată între părți la data de 26.09.1998 și înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei Mun. T sub nr. 1730/26.09.1998, din vina ambilor soți, a dispus ca reclamantul și pârâta să revină la numele avute anterior încheierii căsătoriei, acela de "", respectiv ""; a încredințat pe minorul, născut la data de 21.10.2002 în Mun. T, mamei-pârâte spre creștere, îngrijire și educare, a obligat pe reclamant să-i plătească pârâtei, pentru minor, suma de 485 lei lunar, cu titlu de obligație de întreținere, începând de la data introducerii acțiunii ( 22.05.2008) și până la majoratul minorului sau noi dispoziții, a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul în următoarea modalitate: luarea minorului la domiciliul său din T în prima săptămână a fiecărei luni, de vineri de la ora 1800până duminică la ora 1800și a compensat parțial cheltuielile de judecată, obligând pe reclamant să-i plătească pârâtei suma de 254,25 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că raporturile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, destrămarea relațiilor de familie datorându-se comportamentului ambilor soți.
În baza art. 40 alin. 3 din Codul familiei, prima instanță a dispus ca reclamantul și pârâta să revină la numele avute anterior încheierii căsătoriei, acela de "", respectiv "".
În baza art. 42 alin. 1 din Codul familiei, având în vedere interesul superior al minorului, opiniile exprimate în anchetele sociale, atașamentul minorului față de mama acestuia, care îi oferă condiții materiale și morale corespunzătoare pentru dezvoltarea acestuia, fiind ajutată și de părinții săi, precum și acordul tatălui, instanța a încredințat pe minorul, născut la data de 21.10.2002 în Mun. T, mamei-pârâte spre creștere, îngrijire și educare,
Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 86 din Codul familiei, ambii părinți sunt datori să contribuie la întreținerea copilului lor minor, și ținând seama de dispozițiile art. 94 din Codul familiei și de veniturile realizate de reclamant, prima instanță, în baza art. 42 alin. 3 din Codul familiei, a obligat pe reclamant să-i plătească pârâtei, pentru minor, suma de 485 lei lunar, cu titlu de obligație de întreținere, începând de la data introducerii acțiunii ( 22.05.2008) și până la majoratul minorului sau noi dispoziții.
Potrivit disp. art. 43 al. 3 din Codul familiei, părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
La stabilirea modalității de exercitare a acestui drept, instanța trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului, astfel încât exercitarea dreptului părintelui său să nu-i aducă atingere dezvoltării fizice și psihice a acestuia. Or, modalitatea de exercitare a acestui drept, propusă de tatăl-reclamant, prin luarea minorului la domiciliul său de două ori pe lună, de vineri ora 1800până duminică ora 2000ar avea consecințe negative pentru sănătatea și dezvoltarea fizică, la educarea, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, ținând cont de faptul că locuința tatălui se află în T și de vârsta fragedă a minorului.
Prin urmare, Judecătoria, în baza art. 43 al. 3 din Codul familiei, a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul în următoarea modalitate: luarea minorului la domiciliul său din T în prima săptămână a fiecărei luni, de vineri de la ora 1800până duminică la ora 1800.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel, în termen legal, reclamantul, criticând-o, ca nelegală și netemeinică, solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul modificării programului de vizitare a minorului cu obligarea la plata pensiei de întreținere și compensarea cheltuielilor de judecată în totalitate.
În motivarea apelului, s-a arătat că prima instanță în mod greșit a stabilit un program de vizitare a minorului fără a include și perioadele de vacanță, având în vedere faptul că locuiește în zona centrală a și are condiții optime pentru a asigura minorului toate cele necesare.
De asemenea, motivele de apel se raportează la stabilirea greșită a pensiei de întreținere la o sumă fixă, deși se impunea stabilirea acesteia în cota de din venituri și cu luarea în considerare a asigurării pe care apelantul o plătește lunar pentru minor.
Al treilea motiv de apel se referă la compensarea totală a cheltuielilor de judecată și nu parțial, cum a stabilit eronat prima instanță.
În drept, s-au invocat disp. art. 282 și urm. civil și art. 86, 94. familiei.
Prin decizia civilă nr. 212/12.11.2009 pronunțată în dosarul cu același număr, Tribunalul C-S a respins apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 111/14.01.2009 a Judecătoriei Reșița, obligând apelantul la plata către intimata a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, prin acțiunea introdusă de apelantul reclamant la Judecătoria Timișoara acesta a solicitat desfacerea căsătoriei cu pârâta și vizitarea minorului în fiecare a 2-a săptămână a lunii, de vineri orele 18,00 până duminică orele 20,00.
Astfel, s-a constatat că apelantul nu a solicitat primei instanțe și luarea minorului la domiciliul său din T în perioadele de vacanță ale minorului, iar conform art. 294 Cpc, în apel nu se pot face cereri noi, instanța de apel fiind limitată la obiectul cererii de chemare în judecată formulată în prima instanță.
Cu privire la programul de vizitare stabilit de prima instanță, acesta este corect admis doar în parte și stabilit doar pentru prima săptămână a fiecărei luni, de vineri de la ora 18,00 până duminică la ora 18,00 având în vedere interesul superior al minorului, principiu ce guvernează relațiile părinților și societății în raport cu fiecare copil în parte, ori deplasarea minorului de două ori pe lună la domiciliul apelantului reclamant din T ar avea consecințe negative pentru sănătatea și dezvoltarea minorului, pentru educarea, învățarea și pregătirea profesională a acestuia în raport cu vârsta foarte fragedă a minorului ( 7 ani).
Cu privire la al doilea motiv de apel, tribunalul a reținut că, în practica instanțelor, s-a statuat stabilirea unei pensii de întreținere în cuantum fix, în raport de veniturile nete obținute de cei ce urmează a le plăti, motivarea apelantului referitoare la includerea premiilor și a altor venituri sporadice în cuantumul pensiei de întreținere nu este concludentă având în vedere că la calcularea pensiei de întreținere se au în vedere veniturile constante nete și cu caracter de permanență, astfel încât stabilirea unui cuantum fix în detrimentul unui cuantum fracțional nu aduce prejudicii minorului, beneficiar al pensiei. De altfel, art. 42. familiei prevede doar cadrul general de stabilire a pensiei de întreținere în cuantum de "până la " din venituri.
De asemenea, nu s-a putut reține la calcularea pensiei de întreținere valoarea asigurării plătite de către apelant, întrucât, așa cum s-a arătat, aceasta se calculează doar raportat la veniturile nete ale reclamantului apelant cu caracter de permanență.
În mod corect, a procedat prima instanță și atunci când a compensat doar în parte cheltuielile de judecată ale părților în raport cu sumele avansate de către fiecare parte cu titlu de cheltuieli de judecată, și dovedite de către părți pe parcursul procesului civil desfășurat, atât la Judecătoria Timișoara, cât și la Judecătoria Reșița, după declinarea competenței.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamantul, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, așa cum a fost formulat, cu consecința înlăturării obligației sale la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În motivare, se arată că instanțele de fond au greșit când au stabilit suma fixă de 485 lei lunar obligație de întreținere pentru minor, având în vedere că are un salariu lunar de 720 lei, iar venitul său nu este fix, ci flexibil. S-au încălcat prevederile art. 94 alin. 1 Codul familiei, în sensul că nu s-a ținut cont de mijloacele celui ce urmează să plătească întreținerea.
Stabilirea unei pensii de întreținere în cotă procentuală este o măsură legală și rațională, neprejudiciind interesele minorului.
În ceea ce privește programul de vizită, instanțele au omis să îi asigure legăturile personale cu minorul în perioadele de vacanță ( de vară și de iarnă), câte o săptămână. De asemenea, solicită ca legăturile cu minorul să fie de două ori pe lună, și nu doar o dată, aceasta fiind în interesul minorului, pentru menținerea unor legături și atașamentului cu tatăl și bunicii paterni.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, ca urmare a admiterii apelului, prin modificarea deciziei, trebuie înlăturată și obligarea sa la cheltuieli de judecată, cu respectarea dispozițiilor art. 274-276 pr.civ.
În drept, se invocă dispozițiile art. 312 alin. 2.pr.civ. raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ..
Intimata - a solicitat, prin întâmpinarea depusă la filele 7-8 dosar, respingerea prezentului recurs, ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată, deoarece instanțele de fond și apel au stabilit un cuantum al pensiei de întreținere în funcție de media veniturilor lunare realizate de recurent, iar mărirea sau micșorarea pensiei de întreținere se poate realiza pe cale judecătorească, atunci când se schimbă condițiile avute în vedere la stabilirea acesteia. Stabilirea unei sume fixe este o soluție legală, conform cu practica constantă a instanțelor de fond.
În ceea ce privește programul de legături personale, acesta a fost stabilit conform cererii reclamantului, care nu poate cere mai mult în calea de atac.
Față de prevederile art. 274.pr.civ. și de soluția tribunalului, în mod corect a fost obligat reclamantul să-i plătească cheltuielile de judecată făcute în apel.
Nu a fost indicat temeiul de drept al întâmpinării.
La termenul de judecată din data de 16.02.2010, reprezentantul reclamantului-recurent a arătat că, raportat la conținutul cererii de chemare în judecată, nu mai înțelege să susțină motivul al doilea din cererea de recurs.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, în limitele trasate de dispozițiile art. 304 și 304 ind. 1.pr.civ. față de probatoriul administrat în cauză, și suplimentat în recurs cu înscrisuri, analizat prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. pr.civ. art. 94 Codul familiei și art. 274.pr.civ. Curtea constată că prezentul recurs este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 86 și 94 alin. 1 Codul familiei, întreținerea datorată se stabilește în raport cu nevoile întreținutului și cu mijloacele celui obligat la întreținere, iar, când întreținerea este datorată de părinte pentru un copil minor, ea se stabilește până la o pătrime din veniturile realizate de debitor.
În soluționarea acestui petit, instanța de apel a menținut obligația de întreținere stabilită de judecătorie în cuantum fix, înlăturând susținerile apelantului cu privire la includerea premiilor și a altor venituri sporadice, ca neconcludentă, deoarece la calcularea pensiei de întreținere se au în vedere veniturile constante nete și cu caracter de permanență.
Această aserțiune este reală și conformă cu legea, însă, raportat la veniturile lunare realizate de reclamant, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, se pot trage două concluzii. Prima vizează constanța încasării unor stimulente, ce se regăsesc lună de lună și în cuantum substanțial, pe statele de plată, iar cea de-a doua constă în faptul că aceste venituri variază considerabil de la o lună la alta.
Ca atare, față de caracterul constant, se poate spune chiar permanent, al stimulentelor acordate reclamantului, acestea pot fi și chiar trebuie luate în considerare, în stabilirea obligației de întreținere datorate pe seama minorului, iar față de variațiile înregistrate, Curtea conchide că este în interesul superior al minorului ca obligația să fie stabilită în cotă procentuală, prin raportare la veniturile nete lunare realizate de recurent, în care vor fi incluse și aceste stimulente. Această soluție se impune din considerente practice, ce țin de executarea silită, fiind de natură să servească interesul minorului.
În ceea ce privește motivul doi de recurs, vizând programul de vizitare, Curtea va lua act de poziția recurentului în sensul că, raportat la conținutul cererii de chemare în judecată, nu mai susține acest motiv, astfel că nu vor mai fi analizate susținerile recurentului în această privință.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile legale susmenționate, coroborate cu prevederile art. 312 alin. 1-3 pr.civ. și art. 304 pct. 9.pr.civ. Curtea, constatând că prezentul recurs este întemeiat, îl va admite, va modifica decizia recurată în sensul că va admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 111/14.01.2009 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul cu același număr, va schimba în parte sentința civilă în sensul că, va obliga reclamantul la plata către pârâtă, pe seama minorului, a unei obligații lunare de întreținere în cotă de din veniturile nete ale reclamantului și va menține în rest dispozițiile hotărârii atacate.
Față de soluția astfel pronunțată asupra prezentului recurs și a apelului, precum și de dispozițiile art. 274.pr.civ. Curtea nu va acorda părților cheltuieli de judecată în apel și în recurs, reclamantului, ca nesolicitate în căile de atac, iar intimatei, ca necuvenite, față de soluția pronunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr. 212/12.11.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata.
Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 111/14.01.2009 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul cu același număr,
Schimbă în parte sentința civilă în sensul că obligă reclamantul la plata către pârâtă, pe seama minorului, a unei obligații lunare de întreținere în cotă de din veniturile nete ale reclamantului.
Menține în rest dispozițiile hotărârii atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /18.02.2010
Tehnored. 7 ex./22.02.2010
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Claudia Rohnean
| ← Divort. Decizia 1569/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
