Divort. Decizia 1351/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1351
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 210 din 31 august 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, Autoritate Tutelară fiind Primăria Comunei Nouă-Serviciul de Autoritate Tutelară, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă asistată de avocat și intimatul reclamant asistat de avocat, lipsind Autoritate Tutelară Primăria Comunei Nouă-Serviciul de Autoritate Tutelară.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Se depune taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei consemnată prin chitanța nr. 519-321-0044 din 17.11.2009 și timbru judiciar de 0.15 lei.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, arată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului de nelegalitate și anume că instanța de fond nu a motivat hotărârea în privința capătului de cerere referitor la încredințarea minorului.
Susține că este în interesul superior al copilului, care este la o vârstă fragedă și necesită o permanentă supraveghere, să fie încredințat mamei ce poate fi ajutată de părinții ei.
Pune concluzii de admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată
Avocat, pentru intimatul reclamant, susține că atât instanța de fond cât și instanța de apel au motivat hotărârile făcând trimitere la probele administrate, concluzionându-se în mod corect că interesul minorului este de a rămâne în grija și educarea tatălui, deoarece de la o vârstă fragedă acesta a fost îngrijit de tatăl său, s-a obișnuit cu un anumit mediu familial și nu este indicat să fie schimbat acest mediu, pârâta lucrând anumite perioade de timp în Spania nu se poate ocupa personal de creșterea copilului.
În raport de cele susținute, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a deciziei Tribunalului O l t, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 290/24.02.2009, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosar nr-, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul pârât împotriva pârâtei reclamante și în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria Nouă județul O, având ca obiect divorț.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă împotriva reclamantului pârât și în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria orașului C județul
A fost desfăcută căsătoria părților încheiată la data de 11.05.2002 și înregistrată sub numărul 2 din 11.05.2002 în Registrul de Stare Civilă al Primăriei Nouă, din vina ambelor părți, pârâta reclamantă revenind la numele purtat anterior căsătoriei, acela de.
A fost încredințat spre creștere și educare minorul născut la data de 18.02.2004, tatălui și a fost obligată pârâta reclamantă la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 500 lei începând cu data introducerii cererii, respectiv 25.08.2008 și până la 30.11.2008, iar începând cu data de 01.12.2008 și până la majoratul copilului în cuantum de 150 lei.
Prin aceeași sentință au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că relațiile dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă din vina ambelor părți, fiind astfel îndeplinite condițiile prev.de art. 38 al.1 și art. 37 alin.3 codul familiei.
Referitor la încredințarea minorului, instanța a reținut că este în interesul acestuia să fie încredințat tatălui, cu obligarea pârâtei reclamante la plata pensiei de întreținere.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta reclamantă, care a criticat sentința pentru netemeinicie sub aspectul încredințării minorului, susținând că instanța nu a motivat acest capăt de cerere, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că, dimpotrivă, interesul minorului este în sensul ca acesta să fie încredințat spre creștere și educare mamei, împrejurarea că apelanta a lucrat perioade de timp în Spania nefiind de natură să influențeze această concluzie, câtă vreme tocmai preocuparea apelantei pentru asigurarea condițiilor materiale optime creșterii minorului a condus la luarea deciziei acesteia de a munci în străinătate.
Prin decizia civilă nr.210 din 31 august 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă, împotriva sentinței civile nr. 290/24.02.2009, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosar nr-.
Pentru a decide astfel, s-a apreciat că prima instanță a concluzionat în mod corect că interesul minorului este de a rămâne în grija și educarea tatălui, deoarece de la o vârstă fragedă acesta a fost îngrijit de tatăl său, s-a obișnuit cu un numit mediu familial și nu este indicat să schimbe acest mediu, cu atât mai mult cu cât apelanta pârâtă în continuare lucrează anumite perioade de timp în Spania și nu se poate ocupa personal de creșterea copilului.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că instanța de apel nu a motivat critica vizând încredințarea minorului, simpla enumerare a declarațiilor de martori și a anchetelor sociale neputând constitui o motivare în fapt a hotărârii, în lipsa menționării unor criterii legale determinante pentru luarea acestei măsuri.
Recurenta pârâtă a mai susținut că s-a dat relevanță doar declarațiilor martorilor propuși de reclamant,fiind înlăturate fără nicio justificare depozițiile testimoniale ale martorilor propuși de pârâtă.
A solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejucare la prima instanță.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a menținut soluția adoptată de prima instanță cu privire la încredințarea minorului către tată, arătând în cuprinsul hotărârii considerentele de fapt și de drept care au determinat luarea acestei măsuri.
Omisiunea motivării soluției de către Judecătorie a fost suplinită de Tribunal, în baza efectului devolutiv al apelului, considerentele încredințării copilului către tatăl reclamant fiind subsumate principiului interesului superior al minorului. Relativ
Dispozițiile art.2 alin.3 și art. 31 alin.2 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevăd că toate măsurile luate în legătură cu exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să se subordoneze principiului interesului superior al copilului.
Interesul major al acestuia al acestuia se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta copilului, conduita fiecărui părinte, situația lor materială, posibilitățile lor concrete de a se ocupa efectiv de copil.
Aceste împrejurări, fără a fi determinante prin ele însele, sunt lăsate la aprecierea instanței, pentru a stabili, în raport de ansamblul criteriilor respective, morale și materiale, care dintre părinți poate oferi condiții mai bune pentru creșterea și educarea copilului.
În mod corect a reținut Tribunalul din conținutul anchetelor sociale și din depozițiile testimoniale administrate că ambii părinți sunt în măsură să asigure minorului condiții materiale și locative similare pentru creșterea și educarea acestuia, astfel că acest element a fost apreciat ca nerelevant în ansamblul criteriilor de încredințare.
În schimb, se reține că minorul a fost crescut de la vârsta de 1 an și 4 luni exclusiv de reclamant în domiciliul său, care, anterior separării în fapt, a constituit și domiciliul comun al soților, că tatăl s-a ocupat în mod corespunzător de minor în perioada în care mama a fost plecată la muncă în străinătate, că există legături afective mai puternice între copil și tată, toate acestea fiind elemente de fapt de natură să creeze convingerea instanței că interesul minorului este să fie încredințat tatălui,
În acest sens sunt și prevederile art. 6 lit.i din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, unul din principiile prin care se realizează fiind asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copilului.
Față de considerentele expuse, se constată că decizia recurată s-a pronunțat cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 42 din Codul familiei, și a prevederilor Legii 272/2004, astfel că, potrivit art. 312 Cod pr.civ. recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 210 din 31 august 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, Autoritate Tutelară fiind Primăria Comunei Nouă - Serviciul de Autoritate Tutelară.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnored.jud.-/ 2ex./19.11.2009
Gh.
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Sorin Drăguț
| ← Divort. Decizia 6/2010. Curtea de Apel Suceava | Divort. Decizia 64/2009. Curtea de Apel Constanta → |
|---|
