Divort. Decizia 1378/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1378
Ședința publică de la 18 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 88 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1163 din 08 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, autoritate tutelară fiind PRIMĂRIA C - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ și PRIMĂRIA - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata reclamantă, personal și asistată de avocat, lipsind recurentul pârât și autoritățile tutelare PRIMĂRIA C - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ și PRIMĂRIA - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat, pentru intimata reclamantă, a depus la dosar declarație înregistrată sub nr. 3665/07.08.2009, dată de învățătoarea elevului în care arată că mama minorului l-a vizitat săptămânal la școală și, în ciuda faptului că acesta era foarte atașat de mama lui, în prezent minorul refuză să o vadă și să stea de vorbă cu ea.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea ambelor hotărâri pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1163/08.10.2008 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr-, s-a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtului, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată la data de 9 mai 1992 și înregistrată în registrul stării civile al comunei la nr. 8/1992, din vina ambilor soți. S-au încredințat spre creștere și educare minorii, născut la 12.09.1992 și născut la 7.03.2000, mamei reclamantei.
A fost obligat pârâtul reclamant la o pensie de întreținere de 180 lei în favoarea celor doi minori, respectiv câte 90 lei pentru fiecare minor cu începere de la 4.04.2008 și până la majoratul acestora.
Reclamanta își va lua numele avut anterior căsătoriei acela de.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a avut în vedere probele administrate în cauză, constând în înscrisuri, depozițiile martorilor, audierea minorului, și concluziile anchetelor sociale, raportat la dispozițiile art. 37 al.1, 38 al.1, 86 și 40 alin.3 cod familie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul criticând sentința ca netemeinică și nelegală sub aspectul încredințării minorilor,susținând că din probele administrate în cauză rezultă că are condiții materiale mai bune decât intimata reclamantă și solicită încredințarea minorului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 282 cod procedură civilă, art. 42 al.1 și 3, art. 94 codul familiei.
Prin decizia civilă nr.88 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât, împotriva sentinței civile nr. 1163/08.10.2008 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr-.
A fost obligat apelantul pârât la 300 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Instanța de fond la aprecierea situației de fapt privind minorii, a avut în vedere probele administrate în cauză, constând în depozițiile martorilor și concluziile anchetelor sociale, rezultând că este în interesul acestora să fie încredințați spre creștere și educare mamei reclamante care dispune de condiții materiale și morale corespunzătoare pentru creșterea și întreținerea minorilor având în vedere opțiunea minorului audiat de instanță și faptul ca cei doi minori să locuiască în continuare împreună.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, solicitând în conformitate cu art.304 pct.9 Cod pr.civilă admiterea apelului, casarea ambelor hotărâri și încredințarea în principal a ambilor minori și în subsidiar a minorului.
A arătat că instanțele nu au analizat cu obiectivitate dacă sunt îndeplinite condițiile următoare,în vederea respectării interesului superior al copilului, conform art.2 din Legea nr.272/2004: anume cele de ordin patrimonial, criteriul garantării creșterii și educării minorilor în condiții oprime, criteriul afecțiunii si atașării minorilor față de unul din părinți.
Minorul s-a dezvoltat bine în domiciliul tatălui și instanțele de judecată nu au analizat și nu au ținut cont de principiul asigurării, stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educația minorului, așa cum prevăd dispozițiile legale, și ar trebuie ca instanțele să aibă în vedere menținerea stabilității în ocrotire a copilului pentru a-l feri pe acesta de emoții bruscate.
De asemenea educația acestuia se desfășoară în condiții bune, recurentul dispunând de condiții materiale și financiare bune, iar minorul este mult mai atașat de recurent.
Minorul s-a bucurat de aceleași condiții de afecțiune din partea tatălui și a bunicilor paterni, dar acesta și-a exprimat dorința să meargă la mamă deoarece el merge la liceu ce se află în aceeași localitate cu noul domiciliu al mamei.
Nu este în interesul minorului această ruptură bruscă atâta timp cât aceasta se simte foarte bine la locul unde a crescut.De asemenea minorul nu a fost audiat chiar daca are varsta de noua ani.
S-au depus la dosar: taxa timbru, timbru judiciar, împuternicire avocat, declarație înregistrată subnr.3665/7.08.2009.
Recursul este nefondat.
Minorul are vârsta de 9 ani.
Potrivit art.42 alin.1 Codul familiei - minorii se vor asculta dacă au împlinit vârsta de 10 ani. Or, în speță această condiție nu este îndeplinită și față de împrejurările concrete ale speței, nu se apreciază că este necesară ascultarea minorului sub această vârstă - conform art.24 din Legea nr.272/2004 care lasă la aprecierea instanței această probă privind minorul sub 10 ani, atâta timp cât starea de fapt se configurează după un cadru tipic, fără existența unor aspecte grave majore sau atipice în astfel de situații, instanța urmând să aprecieze criteriile ținând seama de particularitățile cauzei înscrise dispozițiilor Codului familiei și Legii nr.272/2004.
Principiul respectării și promovării cu prioritate a interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești, așa cum rezultă din prevederile art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, interpretate în corelație cu reglementările cuprinse în Convenția d l New Z. cu privire la drepturile copilului.
Respectarea și garantarea tuturor drepturilor copilului se mai realizează conform următoarelor principii: responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești; asigurarea unei îngrijiri individualizate și personalizate pentru fiecare copil; respectarea demnității copilului, potrivit art. 6 din același act normativ.
În considerarea celor mai sus expuse, instanța care analizează cererea având ca obiect încredințarea minorului, este datoare să stabilească în mod obiectiv starea de fapt, să administreze toate probele concludente și apte să furnizeze informații complete și suficiente pentru atingere acestui scop și să analizeze cu deosebită atenție și în egală măsură toate aceste probe propuse de părți, urmând ca în concordanță cu starea de fapt reală să se pronunțe asupra încredințării pe baza criteriilor adecvate și a elementelor de apreciere consacrate, respectând și promovând în final, principiul interesului superior al copilului.
Criteriile de apreciere sunt următoarele: vârsta copilului, condițiile pe care părintele le poate asigura pentru o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de copil și a copilului față de părinte, profilul socio-moral al părinților, interesul și grija manifestate de ei în timp conviețuirii și după despărțirea în fapt, precum și alte asemenea elemente de apreciere, fără a se absolutiza vreunul dintre criteriile avute în vedere. Tribunalul a interpretat si aplicat corect dispozitiile legale incidente in cauza respectand principiul interesului superior al copilului consacrat si legislativ,pronuntand o hotarare legala din acest punct de vedere.De asemenea a facut o apreciere completa a probelor administrate in cauza, neexistand nici o neregularitate cu privire la incuviintarea si aadministrarea probelor.
Reclamanta a demonstrat că oferă condiții corespunzătoare în prezent, moral și material, pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor, respectiv un mediu familial stabil, având în vedere că siguranța, certitudinea și stabilitatea sunt condiții esențiale în garantarea unei protecții și îngrijiri specifice vârstei și nevoilor minorului.
Este adevărat că ambii părinți au vocație la încredințarea minorului, că anterior despărțirii s-au preocupat de creșterea și îngrijirea acestuia, că s-au dezvoltat relații de atașament firești între fiecare dintre aceștia și copil, că din punct de vedere material condițiile oferite nu diferă substanțial raportat la un standard minim, dar punând în balanță toate aceste elemente, balanța înclină în favoarea mamei și pentru motivele care se vor arăta în continuare.
Astfel, nu poate fi neglijată vârsta copilului care necesită prezența mamei într-o mai mare măsură decât cea a tatălui.
Nu poate fi nesocotită și atitudinea tatălui care, după despărțirea în fapt a părinților, a reținut copilul fără ca între aceștia să fie o înțelegere, nu a permis mamei să aibă legături personale cu el, neexistând o justificare acceptabilă în această privință, aspecte ce au fost corect reținute de către tribunal ca nefiind în folosul, respectiv în interesul copilului.
Celelalte aspecte sunt elemente ale stării de fapt stabilită definitiv de către instanța de apel, stare de fapt ce este avută în vedere ca atare în recurs, fiind exclusă reconfigurare a acesteia ca urmare a unei reaprecieri a probelor, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac care permite controlul judiciar numai prin prisma legalității unei hotărâri judecătorești, iar nu și a temeiniciei, potrivit disp. art. 304 partea introductivă cod procedură civilă.
În aceeași ordine de idei, la dosar nu a fost evidențiat nici un element care să prezinte pentru instanță vreun indiciu în sensul că, locuind împreună cu mama sa, dezvoltarea fizică, morală sau profesională a copilului ar fi periclitată în vreun fel.
Este adevărat că principiul neseparării fraților este instituit și reglementat de disp. art. 60 alin. 3 lit. c din Legea 272/2004, fiind specific protecției speciale a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi, dar nimic nu împiedică instanța de judecată în aprecierea interesului superior al copilului, în luarea deciziei întemeiată pe dreptul comun, să decidă că nu este oportună o separare a fraților și că tocmai creșterea acestora împreună, după divorțul părinților și cu atât mai mult după decesul unuia dintre părinți, creează condițiile corespunzătoare unei mai bune dezvoltări a ambilor copii.
În acest sens susținerea că între frați există o diferență de vârstă și nu influențează în nici un fel despărțirea acestora, este lipsită de relevanță.
În orice caz, tatăl căruia nu i s-a încredințat copilul spre creștere și educare, are pe lângă dreptul de a avea legături personale cu minorul și dreptul de a veghea la modul cum celălalt părinte se ocupă de creșterea și educarea acestuia, potrivit art. 43 alin. 3 codul familiei.
În această privință, Curtea recomandă mamei să permită copilului să-și exercite efectiv drepturile pe care le are, cu privire la păstrarea unor legături personale cu tatăl său și cu ceilalți membrii ai familiei extinse, sau cu alte persoane față de care a dezvoltat relații de atașament.
În orice caz, în cazul schimbării împrejurărilor care au fost avute la luarea măsurii, aceasta poate fi modificată dacă este în interesul minorului, în aceleași condiții, conform art. 44 codul familiei.
Principiul respectării interesului superior al copilului, este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților, în deciziile pe care le iau cu privire la copil, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea 272/2004.
Nu sunt încălcate dispozițiile art.8 CEDO care protejează o sferă largă ale intereselor de natură personală, întrucât chiar în situația în care nu-i este încredințat minorul, recurentului, așa cum rezultă din îndrumările Curții, i s-au respectat drepturile privitoare la acesta, nefiind știrbite în vreo privință și oricum prioritara este conform legii respectarea interesului superior al copilului, care în cazul dat se poate realiza numai în modalitatea arătată.
Constatând că în speță nu sunt incidente dispoz. art.304 pct.9 Cod pr.civilă, văzând și dispoz. art.312 alin.1 teza II Cod pr.civilă, instanța va respinge recursul.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 88 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1163 din 08 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, autoritate tutelară fiind PRIMĂRIA C - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ și PRIMĂRIA - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ.
Se ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red.jud.
Tehn.2 ex/08.12.2009
.
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava, Mihaela Loredana
| ← Divort. Decizia 428/2009. Curtea de Apel Cluj | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1402/2009. Curtea de... → |
|---|
