Divort. Decizia 1388/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 1388/
Ședința publică din 6 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Roxana
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.23/A din 23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registraturii o notă de concluzii scrise din partea recurentului pârât.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 2 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 6 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin decizia civilă nr. 23/2009 a Tribunalului Covasna, a fost respins apelul declarat de apelantul pârât, împotriva sentinței civile nr. 373/2009 a Tribunalului Brașov, pe care a păstrat-o
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
În motivarea apelului, acesta susține că din ansamblul probelor administrate în cauză este posibil să fi fost vorba doar de relații extraconjugale pasagere ori despărțire faptică pasageră și nu în ultimul rând despre o neglijență pasageră însă toate s-au regăsit numai în culpa exclusivă a reclamantei atunci ele nu pot fi invocate de către reclamantă ca proprie turpitudine în propria sa cerere de divorț.
Dar chiar și așa în speță este vorba despre o căsnicie de o viață de an și în orice căsnicie normală se regăsesc în mod pasager aceste situații.
În final solicită admiterea apelului și pe cale de consecință desființarea hotărârii apelate în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii de divorț, întrucât aceste situații pasagere nu pot constitui motive reale și efective de divorț, nefiind un comportament ori o conduită culpabilă a vreunuia dintre soți cu caracter de sistem ci unul obișnuit, firesc și inerent oricărei căsnicii și toate datorate cuplet exclusive a reclamantei.
Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel și actele dosarului în baza art.295 pr.civ. tribunalul a constatat că apelul de față nu este întemeiat fiind respins pentru următoarele considerente.
În urma administrării probelor testimoniale, instanța de fond în mod judicios a ajuns la concluzia că relațiile dintre soți au suferit din cauza pârâtului care a dat dovadă de o gelozie permanentă, care îi adresa frecvent cuvinte jignitoare, situație din familie devenind destul de tensionată ce a culminat cu părăsirea domiciliului conjugal de către reclamantă.
Evocarea de către apelant a relațiilor extraconjugale pasagere ale soției și despărțire faptică pasageră este nesusținută de nicio probă din dosar.
Conform actelor medicale aflate la dosar reclamanta intimată suferă de mai multe boli care recomandă un regim de viață echilibrat și cu evitarea stresului.
Starea de tensiune creată de apelant nu i-a fost benefică ci dimpotrivă i-a afectat acesteia starea de sănătate.
Lipsa oricărei înțelegeri din partea soțului, acuzele nefondate că ar întreține relații extraconjugale au determinat-o pe reclamanta - intimată ca după o perioadă lungă de conviețuire să solicite desfacerea căsătoriei cu pârâtul apelant.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurentul, criticându-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de apel nu a analizat în întregime motivele de apel, deoarece din probele administrate rezultă că între soți sunt neânțelegeri trecătoare și conviețuirea împreună este perfect posibilă.
O altă critică vizează faptul că instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului, întrucât nu a motivat respingerea probei cu audierea martorilor, fiind astfel îngrădit dreptul la purtarea unui proces echitabil, principiu consacrat de legislația internă dar și de CEDO.
În ceea ce privește fondul cauzei, se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii introductive, ca fiind nefondată.
Examinând sentința atacată, în raport de criticile formulate, instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins în baza disp. art. 312 pentru următoarele considerente:
La termenul de judecată din 19.10.2009, instanța apus în discuția părților excepția de netimbrare a cererii de recurs având în vedere că dovada plății taxei de timbru, de la fila 4 din dosarul de recurs aparține unei alte persoane.
Prezent în instanță reprezentantul recurentului a declarat că a mandatat persoana în cauză, să achite taxa judiciară de timbru, iar procedura în cadrul administrației financiare nu îi permite să se menționeze numele persoanei pentru care se face plata. Pentru aceste considerente instanța apreciază ca valabilă plata taxei de timbru, având în vedere că la dosar este depusă chitanța în original, iar cuantumul sumei achitate este întocmai cu cel solicitat de instanța de judecată.
Prin urmare excepția invocată este neîntemeiată și în consecință va fi respinsă.
În ceea ce privește criticile din recurs, instanța reține că toate acestea vizează netemeinicia și nu nelegalitatea sentinței, cum ar fi trebuit să procedeze partea recurentă. Potrivit dispozițiilor din codul d e procedură civilă, recursul este o cale de atac extraordinară, care poate fi promovată în condițiile în care sunt întrunite cerințele prevăzute de disp. art. 304 Cod procedură civilă sau 3041din Cod procedură civilă, unde este cazul.
Ori în speța de față toate criticile invocate de recurent vizează modul de apreciere a probatoriului administrat, ceea ce nu poate fi invocat în calea de atac a recursului.
Nu poate fi primit nici cel de-al doilea motiv de recurs, relativ la necercetarea fondului cauzei pentru faptul că instanța de fond nu a motivat respingerea probei cu audierea martorului, în cadrul apelului.
Din cuprinsul conținutului încheierii prin care instanța de apel s-a pronunțat asupra probei cu audierea martorului, din data de 23.04.2009, rezultă că această probă a fost respinsă, ca nefiind utilă soluționării cauzei. Prin urmare instanța a motivat respingerea acestei probe apreciindu-o ca nefiind utilă soluționării cauzei, lucru care nu echivalează cu necercetarea fondului cauzei, așa cum susține recurentul în motivele de recurs.
Față de toate aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins iar decizia pronunțată în apel va fi menținută ca legală și temeinică.
În temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă, instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată în recurs, către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția de netimbrare a recursului, invocată de intimată.
Respinge recursul declarat de recurentul împotriva deciziei civile nr. 23/2009 a Tribunalului Covasna.
Obligă recurentul la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 06.11.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/16.11.2009
Dact. /19.11.2009
Jud. fond:
Jud. apel: -
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Nicoleta Grigorescu, Roxana
| ← Divort. Decizia 63/2009. Curtea de Apel Alba Iulia | Plasament. Decizia 1489/2009. Curtea de Apel Brasov → |
|---|
