Divort. Decizia 320/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 320
Ședința publică din data de 7 aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
JUDECĂTOR 3: Marilena Panait
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul-pârât, domiciliat în comuna Români, sat, județul D, împotriva deciziei civile nr. 398/15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă, domiciliată în comuna Români, sat, județul D și autoritatea tutelară PRIMĂRIA comunei.
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2009, timbru judiciar de 1,00 lei, atașate și anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant reprezentat de avocat potrivit împuternicirii avocațiale cu nr. 20/2009 din Baroul Dâmbovița, intimata-pârâtă personal și asistată de avocat potrivit împuternicirii avocațiale nr. 67/2009 din Baroul Dâmbovița, lipsă fiind intimata autoritate tutelară Primăria comunei.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar un set de înscrisuri însoțite de Opis, comunicate și părții adverse. Alte cereri nu mai are de formulat.
Avocat având cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că în opinia sa decizia civilă nr. 398/15 oct. 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița este lipsită de temei legal, instanța interpretând eronat probele administrate în cauză, precum și actul juridic dedus judecății.
Invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă. Tribunalul Dâmbovițaa dispus audierea minorului născut la data de 4 iulie 2001, apreciind că aceasta ar fi o probă utilă și concludentă unei astfel de pricini. S-au acordat mai multe termene de judecată pentru a da posibilitatea intimatei-pârâte să prezinte minorul în instanță, dar intimata,invocând fel și fel de motive, nu a prezentat minorul în instanță.
Rezultă cu certitudine că intimata-pârâtă a evitat audierea minorului. Este surprinzător faptul că tribunalul, într-un mod părtinitor a revenit asupra acestei probe ignorând faptul că o probă deja admisă este o probă câștigată cauzei și instanța nu poate reveni asupra ei.
Mai susține avocat că este în interesul minorului să fie încredințat recurentului spre creștere și educare, deoarece acesta s-a născut în Italia și de la data nașterii până la vârsta de 5 ani a crescut în Italia, împreună cu ambii părinți. S-a efectuat ancheta socială la domiciliul din Italia dar, în considerentele deciziei de apel nu se face nicio referire la conținutul și concluziile acestei anchete sociale. În ancheta socială se menționează faptul că recurentul are condiții optime de creștere și educare al minorului.
Mai mult, recurentul-reclamant realizează venituri permanente, are contract de muncă pe o perioadă nedeterminată.
Datorită faptului că intimata-pârâtă a luat minorul în România, acesta nu a mai frecventat grădinița, aflându-se în prezent în îngrijirea bunicilor materni, dar aceștia, fiind ocupați cu lucrările agricole, nu pot asigura copilului o educație și îngrijire corespunzătoare. Scoaterea minorului din mediul firesc, în care s-a născut și crescut până la vârsta de 4 ani, a influențat negativ dezvoltarea acestuia, în prezent având greutăți de exprimare, este sensibil și firav.
Solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei atacate, încredințarea minorului spre creștere și educare recurentului-reclamant-pârât. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul arată că decizia recurată este temeinică și legală. Instanța de fond și apel au analizat și interpretat în mod corect probatoriile administrate în cauză. Practic, recurentul-reclamant-pârât a formulat aceste căi de atac deoarece a fost obligat la pensie de întreținere în favoarea minorului. Trebuie avut în vedere că recurentul realizează venituri de cca. 12.000 Euro, iar pensia de întreținere la care a fost obligat este de 100 Euro. Nu este real că minorul nu ar mai fi frecventat grădinița, Acesta a mers la grădiniță iar în prezent frecventează cursuri școlare. Este bune îngrijit și educat, există legături afective între mamă și copil.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.1397/5.04.2007 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr-, a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamantul - pârât și cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că ambele părți au solicitat prin cererea principală și respectiv cererea reconvențională, desfacerea căsătoriei, încredințarea minorului, stabilirea uni pensii de întreținere în favoarea minorului și revenirea pârâtei - reclamante la numele avut anterior căsătoriei.
Din declarațiile martorilor, înscrisuri și referatul de anchetă socială s-a constatat că părțile s-au căsătorit la data de 13.01.2001, iar în prezent sunt despărțiți în fapt existând motive temeinice care au vătămat în mod grav raporturile dintre soți, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, astfel încât s-a dispus desfacerea acesteia prin divorț din vina ambilor soți.
Minorul rezultat din căsătorie, născut la 4.07.2001, având în vedere vârsta acestuia, a fost încredințat mamei, iar tatăl a fost obligat la plata pensiei de întreținere potrivit art.98 alin.3 Codul familiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul - pârât, solicitând încredințarea minorului.
La data de 21.06.2008 intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat,depunând la dosarul cauzei adeverința nr.525/25.06.2007 a Dp otrivit căreia intimata a urmat cursuri de coafor, adeverința nr.1694/2007 emisă de Grădinița frecventată de minor, adeverința nr.3112/2007 emisă de Universitatea Târgoviște, adeverința nr.500/2007 emisă de Grădinița nr.7 Târgoviște, frecventată de minor, chitanța de plată a contribuției lunare la grădiniță.
Apelantul a depus la dosarul cauzei, în copii, o sesizare nesemnată și neînregistrată, o carte de identitate, o declarație notarială, certificat de naștere al minorului.
La solicitarea apelantului, s-a încuviințat administrarea probei cu anchetă socială efectuată în Cupra Montana -, Italia, la domiciliul apelantului.
Prin decizia civilă nr. 398/15 oct. 2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - reclamant - pârât împotriva sentinței civile nr.1397/5.04.2007, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă - reclamantă. A păstrat sentința apelată. A obligat apelantul la 500 lei cheltuieli de judecată. A respins cererea apelantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, împotriva sentinței civile nr. 1397/5 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Târgoviște reclamantul - pârât a formulat apel,solicitând încredințarea minorului, născut la 04.07.2001, cu motivarea că dispune de condiții de creștere și educare mai bune decât intimata, sens în care a solicitat efectuarea anchetei sociale la domiciliul său din-, Cupra Montana- - Italia, unde plătește chirie de 300 euro, și care este compus din 3 camere, bucătărie, baie și pod.
mai reținut că acesta locuiește și cu concubina sa, dar uneori este plecat și pentru 15 zile din localitate pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
De asemenea,din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul intimatei s-a reținut că aceasta locuiește împreună cu părinții săi în comuna Români, județul D, într-un imobilul compus din 9 camere corespunzător amenajate, iar minorul locuiește împreună cu mama sa, fiind vădit atașat de aceasta.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar minorul frecventează în prezent Grădinița nr.7 din Târgoviște, iar intimata este studentă la Facultatea de Psihologie - Pedagogie, Pedagogică, în cadrul Universității.
Având în vedere vârsta minorului, de 7 ani, care este atașat de mama sa, dar și concluziile referatului de anchetă socială din Cupra Montana în care s-a menționat că apelantul este plecat din domiciliu și câte 15 zile, iar acesta nu este o persoană de încredere, instanța de apel a constatat că în mod corect minorul a fost încredințat mamei sale.
Împrejurările că minorul s-a născut în Italia și că apelantul are venituri mai mari decât intimata au fost apreciate ca nefiind de natură prin ele însele a conduce la concluzia că tatăl i-ar putea oferi minorului mai bune condiții de creștere și educare, cât timp acestea presupun afecțiune, și alocarea unui timp mai mare decât dispune apelantul, și nu doar condiții materiale, de care, de altfel, dispune și intimata.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul-pârât,invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă,susținând că instanța de apel a interpretat eronat probele administrate în cauză,precum și actul juridic dedus judecății.
În motivarea cererii, recurentul a arătat că Tribunalul Dâmbovița,deși a dispus audierea minorului,născut la data de 4 iulie 2001, apreciind că aceasta ar fi o probă utilă și concludentă unei astfel de pricini, acordând mai multe termene de judecată pentru a da posibilitatea intimatei-pârâte să-l prezinte în instanță, a revenit asupra acestei probe, ignorând faptul că o probă deja admisă este o probă câștigată cauzei și instanța nu poate reveni asupra ei.
A susținut că intimata-pârâtă a evitat audierea minorului și că este în interesul minorului să-i fie încredințat spre creștere și educare, deoarece acesta s-a născut în Italia și de la data nașterii până la vârsta de 5 ani a crescut în Italia, împreună cu ambii părinți,din ancheta socială,la care instanța de apel nu a făcut referire, menționându-se are condiții optime de creștere și educare a acestuia.
Mai mult, realizează venituri permanente și are contract de muncă pe o perioadă nedeterminată.
Datorită faptului că intimata-pârâtă a luat minorul în România, acesta nu a mai frecventat grădinița, aflându-se în prezent în îngrijirea bunicilor materni, dar aceștia, fiind ocupați cu lucrările agricole, nu pot asigura copilului o educație și îngrijire corespunzătoare. Scoaterea minorului din mediul firesc, în care s-a născut și crescut până la vârsta de 4 ani, a influențat negativ dezvoltarea acestuia, în prezent având greutăți de exprimare, este sensibil și firav.
Curtea, examinând decizia recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, prin raportare la motivele de casare prev. de art.304 proc.civ.constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art.42(1)proc.civ., la încredințarea minorului instanța va ține seama de interesele acestuia.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului reiese că în cauză nu subzistă motivele de casare prev. de art. 304 pc.7 și 8 proc.civ. făcându-se o corectă interpretare a probelor administrate în aplicarea criteriului stabilit de lege pentru încredințarea minorului. Așadar, raportat la mijloacele de probă administrate în cauză,la împrejurarea că astfel cum reiese din raportul de anchetă socială întocmit la Cupra Montana, deși recurentul-pârât-reclamant are un loc de muncă stabil,o locuință și venituri care-i permit să asigure condiții materiale optime pentru dezvoltarea minorului,acesta e plecat perioade îndelungate din localitatea unde își are locuința,timp în care minorul ar fi lipsit de supraveghere,este evident că e în interesul minorului ca acesta să fie încredințat mamei sale,cei oferă condiții materiale normale,un mediu stabil, are disponibilitatea și posibilitatea de a supraveghea pe minor în vederea asigurării unei dezvoltări fizice și morale armonioase.
Din aceste considerente și în condițiile în care aprecierea privind oportunitatea audierii minorului care nu a împlinit 10 ani în cauze având ca obiect încredințarea acestora, astfel cum prevede art.24(2) din Legea nr.272/2004, vizează aspecte privind temeinicia ci nu legalitatea hotărârii iar în prezenta cauză,față de celelalte probe,opinia acestuia n-ar fi justificat o altă soluție,în baza art.312 proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul împotriva deciziei nr.398/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Văzând și disp.art.274 proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul-pârât, domiciliat în comuna Români, sat, județul D, împotriva deciziei civile nr. 398/15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă, domiciliată în comuna Români, sat, județul D și autoritatea tutelară PRIMĂRIA comunei, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 aprilie 2009.
Președinte Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./grefier
2 ex./06.05.2009
f-- Judecătoria Târgoviște
a-- Tribunalul Dâmbovița
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin, Marilena Panait
| ← Divort. Decizia 1431/2009. Curtea de Apel Craiova | Contestație la executare (art.461 c.p.p.). Decizia 119/2009.... → |
|---|
