Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1480/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1480
Ședința publică de la 23 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTOR 2: Camelia Liliana
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre pronunțare recursul civil declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 206/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 10473 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosar 12595/2008, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul G, s-a admis cererea reconvențională și s-a dispus încredințarea minorei, născută la 22 ianuarie 2002, spre creștere și educare pârâtului, reclamanta fiind obligată la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei în cuantum de 25% din venitul minim net pe economie, începând de la data pronunțării hotărârii - 24.11.2008 și până la majorat.
Pentru a pronunța aceasta sentință, prima instanță a reținut că:
În fapt, din relația părților a rezultat minorul, născută la data de 22 ianuarie 2002.
Din probele administrate în cauză (declarațiile părților, raport de anchetă socială, proba cu martori), instanța a constatat faptul că cererea pârâtului este în interesul copilului întrucât tatăl a fost cel care a păstrat legăturile personale cu minorul după despărțirea în fapt a părților, a contribuit cu toate mijloacele, materiale și afective, la creșterea și educarea acestuia. De asemenea pârâtul are un loc de muncă și un loc potrivit pentru creșterea copilului, din actele depuse la dosar, instanța reținând faptul că acesta dispune de posibilități pentru acordarea unui spațiu normal de creștere copilului. În ceea ce privește reclamanta, instanța nu a negat legătura de afectivitate mamă-copil, dar având în vedere faptul că din probele administrate rezultă că tatăl a fost cel care s-a ocupat mai mult de copil, lipsa unui loc de muncă în ceea ce o privește pe reclamantă, apreciază că mama nu-și poate îndeplini în totalitate îndatoririle de părinte, care implică prezența alături de copil și existența unor mijloace pentru asigurarea celor necesare creșterii copilului, mama păstrând dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea sa profesională. În cazul de față instanța a avut în vedere interesul superior al copilului, care trebuie apărat cu prioritate față de interesele părinților. Copilul stă la tată, mama fiind cea care a părăsit domiciliul comun al părților și îi este bine în acest mediu, nefiind în interesul său o modificare a condițiilor de viață atât timp cât din probe nu rezultă că mama ar avea posibilități materiale și morale pentru creșterea acestuia, mama având dreptul de a vizita copilul pentru a nu se rupe legătura părintească
Față de aceste aspecte, în acord cu prevederile art 8 CEDO, ținând cont de posibilitățile materiale ale părinților, posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și intelectuală pe care copilul le poate găsi la tată, vârsta fragedă a copilului, comportamentul tatălui față de minor, instanța apreciază că se impune, în interesul minorului, ca acesta să fie încredințat pârâtului.
În ceea ce privește stabilirea pensiei de întreținere, art. 94 Codul familiei "întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează aop lăti; când întreținerea este datorată de părinte ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil."
Codul familiei, prin dispozițiile art. 107, alin 1 fam, reglementează obligația legală de întreținere dintre părinți și copii, minorul având dreptul să se bucure de condiții materiale corespunzătoare nevoilor acestuia și cu posibilitățile materiale ale părinților. Obiectul obligației de întreținere îl formează mijloacele necesare traiului, incluzând alimente, locuință, îmbrăcăminte, medicamente, nevoile spirituale și mijloacele necesare pentru creșterea, educarea, învățătură și pregătire profesională.
La stabilirea pensiei de întreținere, instanța a avut în vedere venitul minim net pe economie, existând prezumția că în ipoteza în care acesta ar lucra, ar beneficia cel puțin de acest venit.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, iar Tribunalul Bacău, prin decizia civilă nr. 206 din 15.06.2009, l-a respins ca nefondat reținând următoarele:
Față de probatoriile administrate în cele două faze procesuale, instanța de apel a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de judecătorul fondului: de la părăsirea domiciliului de către apelantă în februarie 2008 minora se află în grija tatălui, care este ajutat de către bunica paternă la creșterea și educarea acesteia.
Din punct de vedere al condițiilor materiale situația părților este asemănătoare: nici unul dintre părinți nu realizează venituri periodice, tatăl lucrează ca ziler, ambii beneficiind de ajutor social și deținând conform adeverințelor emise de Primăria comunei un imobil în proprietate.
În speță, criteriul material al părinților nu este definitoriu, astfel încât măsura încredințării copilului unuia dintre aceștia are în vedere interesul superior al copilului manifestat prin necesitate unei stabilități afective și locative, copilul locuind de la plecarea mamei împreună cu tatăl a cărui îngrijire îi oferă toate condițiile unei dezvoltări și educații adecvate, astfel cum a rezultat din depozițiile martorilor și audiați în cauză.
Susținerile apelantei-reclamante au fost confirmate doar prin depoziția martorului, dar care sunt infirmate de întreg probatoriul administrat în cauză.
Instanța nu a primit apărările apelantei cu privire la neefectuarea anchetei sociale care să releve și condițiile materiale și de trai pe care aceasta le-ar oferi minorei, întrucât din cuprinsul anchetei sociale aflate la dosarul cauzei rezultă că acestea au fost analizate și prezentate instanței, cu atât mai mult cu cât verificarea acestor condiții se face la data luării măsurii încredințării și nu la momentul anterior al părăsirii domiciliului.
Nici susținerea cu privire la faptul că pârâtul nu a formulat o cerere expresă privind încredințarea minorului nu a fost reținută, întrucât o astfel de cerere a fost formulată în fața instanței la termenul din 3.11.2008, astfel cum rezultă din mențiunile încheierii de ședință de la acea dată.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta, în termen, motivat și legal timbrat cu timbru judiciar de 0,15 lei și 6 lei taxă timbru, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-
În motivarea recursului se invocă, în esență, următoarele:
- greșita reținere a investirii instanței de fond de către cu o cerere reconvențională având ca obiect încredințare minor și stabilire pensie lunară de întreținere, în condițiile în care nu s-a formulat o cerere în condițiile art. 119 cu ref. la 112.pr.civ.
- soluționarea acțiunii fără efectuarea unei anchete sociale la domiciliul său, încălcându-se astfel dispozițiile art. 42.fam.;
- greșita motivare a unor condiții mai bune de creștere și educare din partea pârâtului în lipsa unor probatorii care să confirme această situație; din contră, au existat probe în sensul unui comportament neadecvat al pârâtului care obligă minora să păzească vitele sătenilor în loc să-și facă temele ( declarația martorului ) și a unei legături puternice de afecțiune între mamă și copil, respectiv a unei griji continue a sa în păstrarea legăturii cu minora și supravegherea situației sale școlare ( declarațiile martorilor și ).
Legal citat, intimatul s-a prezentat în instanță - fiind asistat și de apărător -, formulând concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și în raport de dispozițiile art. 304, 312.pr.civ. Curtea de Apel reține următoarele:
Într-adevăr instanțele de fond au apreciat în mod greșit că a existat o investire și cu o cerere reconvențională din partea pârâtului având ca obiect încredințare minor și stabilire pensie lunară de întreținere;
Faptul că la termenul din 3.11.2008 pârâtul a declarat că nu este de acord cu acțiunea, iar în concluziile orale formulate la 24.11.2008 a solicitat încredințarea minorei, nu echivalează cu promovarea legală a unei reconvenționale - în condițiile art. 119 cu referire la art. 112.pr.civ. și art. 7 lit.c) din Legea 146/ 1997 cu modif. ( în scris motivat, semnat și timbrat ) -, ci constituie doar o apărare a acestei părți împotriva acțiunii deduse judecății.
Prin urmare, făcându-se o greșită aplicare a legii, instanțele au acordat ce nu s-a cerut, motiv pentru care se va reține incidența motivelor de modificare prevăzute de art. 304 pct.6 și 9.pr.civ.
Pe fond, fără a se mai analiza situația de fapt întrucât excede competenței acestei instanțe ( prin abrogarea punctului 11 art. 304.pr.civ. prin OUG138/2000 ) - punctând însă că în recurs se încearcă de către recurentă a se schimba susținerile din apel privind modul în care minor a rămas la tată, fapt sancționat cu neluarea lor în considerare -, se reține că soluția de respingere a acțiunii de încredințare minor este conformă dispozițiilor art.2,6 Legea 272/2004 cu modif. dând prioritate interesului superior al copilului și asigurării stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea acestuia, responsabilizând totodată părinții cu privire la modul în care trebuie să-și exercite drepturile și să-și îndeplinească obligațiile părintești. Toate acestea au fost apreciate în contextul tuturor probelor administrate, inclusiv al neindicării unui motiv pentru părăsirea minorei de către reclamantă ( vezi acțiune ), dar care rezultă ca fiind o nouă relație de concubinaj ( vezi din probe și din susținerea pârâtului ( anchetă fl. 12, declarații martori - fl. 21 fond - și - fl. 32 apel, întâmpinare fl. 13 apel ) -,
De asemenea, recurenta a invocat că nu s-a efectuat o anchetă socială la domiciliul său; cum nu s-a indicat un alt domiciliu decât cel din acțiune și din cererile de apel și recurs - ca fiind în, com - s-a verificat în ce măsură această susținere se confirmă; ori atât din dispozițiile instanței ( fl. 8, 14,15 ), cât și din concluziile anchetei sociale efectuate la 29.10.2008 ( fl. 12 fond ) reiese că s-au verificat atât condițiile din satul, com., unde recurenta a locuit până în fevruarie 2008, cât și din satul, com. unde locuiește efectiv împreună cu noul concubin. Prin urmare, această susținere va fi înlăturată
Este de menționat că hotărârile de încredințare au autoritate de lucru judecat relativă, deci ori de câte ori se vor dovedi alte situații care să fie favorabile sau defavorabile unei creșteri și educări adecvate a minorei se poate formula o nouă astfel de cerere.
De asemenea, faptul că nu a fost primită acțiunea reclamantei nu o împiedică pe aceasta să păstreze legătura cu minora veghind la modul în care aceasta este ocrotită de, iar în situația în care i se va limita de către acesta abuziv acest drept să uzeze de calea prevăzută de art. 14, 15 Legea 272/2004.
Față de cele expuse, se va admite recursul, se va modifica în tot decizia recurată în sensul admiterii apelului, se va schimba în parte sentința în sensul înlăturării dispozițiilor privind cererea reconvențională; va fi menținută soluția de respingere a acțiunii.
Recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată; cele solicitate de intimat nu vor fi primite ca urmare a admiterii recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 206/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că admite apelul.
Schimbă în parte hotărârea apelată în sensul că înlătură dispozițiile privitoare cererea reconvențională.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 23.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
red.sent.
red.apel./
red.recurs /24.11.
tehnored./6 ex./24.11.
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Liliana
| ← Divort. Decizia 1441/2009. Curtea de Apel Bacau | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
