Divort. Decizia 1446/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1446
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costel Drăguț președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 3: Tania Țăpurin președinte secție
Grefier -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 202 din 29 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 8665 din 25 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul pârât, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul pârât a solicitat admiterea recursului și modificarea ambelor hotărâri în sensul reducerii cuantumului pensiei alimentare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea formulată la data de 26.02.2009, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părți, din vina exclusivă a pârâtului, încredințarea spre creștere și educare a minorului, născut la 10.09.2000, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere lunare, în favoarea minorului și reluarea numelui avut anterior căsătoriei de către reclamantă, acela de,".
În motivare, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul în anul 1999, relațiile dintre soți deteriorându-se urmare a comportamentul agresiv al pârâtului care, pe fondul unei gelozii nejustificate, se manifestă violent la adresa sa, neparticipând nici la susținerea sarcinilor căsătoriei și la procesul de creștere și educare a minorului, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă.
Pârâtul, prezent în instanță, a învederat că este de acord cu divorțul și cu încredințarea minorului spre creștere și educare reclamantei.
La termenul de judecată din 29 septembrie 2009, reclamanta a solicitat desfacerea căsătoriei din culpă comună, urmând ca hotărârea pronunțată în cauză să nu fie motivată cu privire la divorț, solicitare cu care pârâtul a fost de acord.
Prin sentința civilă nr. 8665/25 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul.
S-a desfăcut căsătoria înregistrată în registrul stării civile al Consiliului Local, la nr. 21/30.10.1999, din vina ambilor soți.
S-a dispus ca reclamanta să își reia numele avut anterior căsătoriei, acela de .
S-a încredințat spre creștere și educare pe minorul, născut la 10.09.2000, la mamă.
A obligat pârâtul la plata către reclamantă, în favoarea minorului, a unei pensii de întreținere lunare 126 lei, începând cu data introducerii acțiunii și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 30.10.1999, din căsătoria lor rezultând minorul, născut la 10.09.2000. Instanța a constatat că relațiile de căsătorie dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate, din vina ambilor soți, motiv pentru care, dând curs disp. art. 38 alin. 1.fam. a pronunțat desfacerea căsătoriei părților, din culpa comună a acestora, hotărârea nefiind motivată cu privire la culpă, potrivit art. 617 alin. 2.proc.civ.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pârâtul, criticând stabilirea cuantumului pensiei de întreținere. S-a arătat că nu s-au luat în calcul veniturile reale ale pârâtului, care nu are un loc de muncă, fiind înscris cu dosarul de ajutor social la Primăria de unde primește suma de 92 lei (dovadă adeverința nr. 1946/18.06.2009), nu este înscris ca proprietar de imobil, mașină, terenuri sau alte bunuri și nu realizează alte venituri.
Prin decizia civilă 202 din 29 septembrie 2009 Tribunalului Doljs -a respins apelul ca nefundat.
Tribunalul a reținut incidența prev. art 94 fam. arătând că apelantul este de muncă, astfel că în mod corect prima instanță a stabilit de pensia de întreținere prin raportarea la venitul minim pe economie, venit pe care pârâtul ar avea posibilitatea să îl realizeze.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, susținând că tribunalul nu a ținut cont de adeverința 1946/2009 eliberată de Primăria, din care rezultă că nu realizează venituri, astfel că s-au ignorat prevederile legii potrivit cu care pensia de întreținere se datorează potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti.
Recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Art. 86 din codul familiei stabilește că între părinți și copii există obligația de întreținere, descendentul minor având dreptul la întreținere, oricare ar fi pricina nevoii în care se află.
Potrivit art. 42 alin. 3 codul familiei, odată cu pronunțarea divorțului și încredințarea copiilor minori, instanța trebuie să stabilească și care este contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere și educare a copiilor, cuantumul obligației fiind stabilit, conform art. 94 codul familiei, potrivit cu nevoia celui ce o pretinde și cu posibilitățile celui ce urmează aop lăti, până la o pătrime din câștigul lunar din muncă pentru un copil.
În ipoteza în care debitorul obligației de întreținere nu deține proprietăți imobiliare și nu are niciun loc de muncă, pensia de întreținere datorată descendentului minor se va stabili luând ca bază de calcul venitul minim pe economie.
Cum obligația de întreținere este stabilită legal iar nevoia în care se află minorul este prezumată de lege datorită vârstei sale și incapacității de a se întreține singur, părintele căruia nu i-a fost încredințat minorul nu se poate sustrage de la obligația de plată a pensiei de întreținere motivând că se află, la rândul său, în stare de nevoie și nu obține venituri din muncă.
În speță, recurentul a depus la dosar adeverință din care rezultă că nu realizează venituri și nu are bunuri imobiliare în proprietate, fiind beneficiarul unui ajutor social. Chiar dacă pârâtul nu realizează venituri ori s-ar afla în stare de incapacitate de muncă, determinată de starea precară a sănătății, el are obligația de a întreține pe minorul rezultat din căsătorie, care, la rândul său, are nevoie de sprijin material, drepturile și obligațiile părintești cu privire la minor continuând să fie exercitate și de pârât.
Instanțele de fond au avut în vedere venitul minim pe economie, în raport de care au stabilit întinderea obligației de întreținere, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 86 și 94 din codul familiei.
Ca urmare, apărările pârâtului nu pot duce la modificarea hotărârilor anterioare, ele nefiind motive de nelegalitate a deciziei din apel, potrivit art. 304 Decizia atacată fiind legală, în temeiul art. 312 recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul pârât, domiciliat în comuna, județul D, împotriva deciziei civile nr. 202 din 29 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul -, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în comuna, județul
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./tehnored. GI
2ex/9.12.2009
jud.apel,
Jud.fond.
Președinte:Costel DrăguțJudecători:Costel Drăguț, Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin
| ← Divort. Decizia 909/2009. Curtea de Apel Craiova | Divort. Decizia 938/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
