Divort. Decizia 1524/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1524
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău
JUDECĂTORI: Daniela Părău, Jănică Gioacăș Liliana Ciobanu
: - -
GREFIER: - -
**********************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de reclamant împotriva deciziei civile nr.156 din 18.08.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr.2934/2008.-
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul care se legitimează cu BI seria - nr.- fiul lui și cu CNP -,asistat de avocat și intimata care se legitimează cu BI seria - nr.- fiica lui și cu CNP - eliberat la 5 oct.2005.- asistată de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fond.
Avocat pentru recurent având cuvântul a susținut motivele de recurs scrise și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei, respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond. cu cheltuieli de judecată.
A susținut că minorii au fost bine crescuți împreună de tatăl lor, ajutați de bunicii paterni și că instanța a luat măsura încredințării minorilor, peste lege fără a ține seama de sexul, vârsta, posibilitățile de dezvoltare și interesele superioare ale fiecărui minor în parte și de faptul că încredințarea ambilor copii minori ar fi o responsabilitate prea mare pentru aceasta, care nu poate să le ofere condițiile de trai de care au beneficiat la tatăl lor. -
Avocat pentru intimată a susținut că motivele de recurs invocate nu sunt fondate, că instanța de apel a dat o hotărâre legală și temeinică în raport de nevoile de creștere și educare a minorilor și în același timp analizând corect și just probele dosarului. Așa fiind solicită respingerea recursului ca fiind nefundat, cu cheltuieli de judecatză.
S-au declarat dezbaterile închise.-
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată că:
Prin decizia civilă nr.156 din 14 august 2009 fost admis apelul declarat de pârâta-reclamantă -, împotriva sentinței civile nr.2820 din data de 18.12.2008 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamța fost schimbată în parte sentința apelată și au fost încredințat pârâtei-reclamante, spre creștere și educare, șiminorul -, născut la data de 26.12.1998. A fost obligat reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante, în favoarea minorilor "-" și "-" o contribuție de întreținere în cotă de 1/3 din veniturile nete lunare începând cu data pronunțării prezentei decizii și până la majoratul copiilor. S-a înlăturat din sentință mențiunea privind compensarea obligației de întreținere datorată de pârât în favoarea minorilor.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2820 din data de 18 2008 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamța fost admisă în parte acțiunea civilă de divorț și cererea reconvențională formulată de reclamantul pârât domiciliat în comuna, sat, județul N în contradictoriu cu pârâta reclamantă - domiciliată în comuna, sat, județul N cu domiciliul ales în comuna, sat Dreptu, județul N (la fam. ) și în consecință:
S-a desfăcut căsătoria încheiată între părți la data de 17.10.1996 și înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei comunei județul N sub nr. 49 din 17.10.1996 din vina ambelor părți.
A fost încredințat reclamantului pârât, spre creștere și educare, minorul născut la data de 17.10.1996.
A fost încredințată pârâtei reclamante -, spre creștere și educare, pe minora născută la data de 30.06.2000.
A fost compensată obligația de întreținere datorată de părți în favoarea minorilor.
S-a dispus ca pârâta reclamantă să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "".
S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgu - N sub nr- reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți și să-i fie încredințați spre creștere și educare minorii născut la data de 26.12.1998 și născută la data de 26.12.1998.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat următoarele:
Relațiile de căsătorie la început au fost normale, însă pe parcursul căsniciei au început să apară tot felul de conflicte generate de pârâtă, care a început să consume băuturi alcoolice și să aibă relații extraconjugale.
După ce pleca la muncă, fiind angajat la M și pârâta pleca și ea de luni până vineri, copiii erau lăsați cu părinții lui.
În anul 2007 au plecat împreună în Italia, dar el s-a întors în luna, iar soția la sfârșitul lunii februarie, când a stat împreună cu copiii, timp în care consumat băuturi alcoolice, apoi a mers în la un concubin cu care a petrecut restul zilelor până la întoarcerea în Italia.
Din februarie 2008 venit acasă pe data de 1 septembrie, când a vizitat copiii, a cerut să-i lase să stea cu ea o săptămână.
La termenul de judecată din data de 23.10.2008 pârâta a depus la dosar cerere reconvențională, solicitând desfacerea căsătoriei din vina reclamantului și să-i fie încredințați spre creștere și educare cei doi minori și.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâta reclamantă a arătat următoarele:
Pe parcursul căsniciei reclamantul a avut mai multe relații conjugale în anul 2006, având o relație de mai lungă durată cu o femeie din localitatea, comuna.
Reclamantul consuma frecvent alcool și fiind sub influența băuturilor alcoolice, o jignea, o umilea și o bătea.
Copiii sunt în grija soțului ei, întrucât nu i- permis să-i ia cu ea. Aceștia nu sunt bine îngrijiți soțul ei este plecat la muncă, iar soacra sa consuma în exces băuturi alcoolice. Copiii sunt folosiți la muncile și la îngrijirea animalelor.
Din actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 17.10.1996, din căsătorie rezultând minorii, născut la 26.12.1998 și născută la data de 30.06.2000.
De mai mulți ani între părți au apărut neînțelegeri provocate de ambele părți, fiecare din ei au inițiat relații extraconjugale și de asemenea fiecare din părți se acuză reciproc în mod nejustificat, că celălalt consumă abuziv băuturi alcoolice, că nu sunt interesați de viața de familie și că nu se ocupa de creșterea și educarea copiilor.
Față de această situație de fapt reținută din declarațiile martorilor, și și certificatele depuse la dosar, instanța a apreciat că relațiile de familie sunt grav vătămate și în consecință, în baza art. 37 al. 2 și art. 38 al. 1 din Codul familiei, a admis în parte cererea principală și cererea reconvențională și a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambelor părți.
Potrivit dispozițiilor art. 42 alin. 1 Codul familiei minorul născut la data de 17.10.1996 a fost încredințat, spre creștere și educare, reclamantului pârât, iar minora, născută la data de 30.06.2000 a fost încredințată, spre creștere și educare, pârâtei reclamante, având în vedere concluziile anchetelor sociale efectuate în cauză, declarațiile martorilor audiați și opțiunea minorilor.
Instanța a compensat obligația de întreținere a părților față de copiii lor minori.
În baza art. 40 al. 3 Cod familie s- dispus ca pârâta reclamantă să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "".
În baza art. 274 și art. 276 Cod procedură civilă au fost compensate cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 2820 din data de 18 2008 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamța declarat apel pârâta - reclamantă, -, care a solicitat următoarele: schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul desfacerii căsătoriei părților din vina exclusivă a intimatului - reclamant, să revină la numele avut înainte de căsătorie, acela de, să-i fie încredințați spre creștere și educare minorii născut la data de 17.10.1996 și născută la data de 30.06.2000, obligarea intimatului la plata unei contribuții lunare de întreținere în beneficiul minorilor, în cotă de 1/3 din veniturile realizate, potrivit disp. art. 42 alin. 1 și 3, art. 94 alin. 3 din Codul familiei; a solicitat și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de apel, pârâta - reclamantă invocat următoarele împrejurări de fapt:
Instanța de fond nu a apreciat în mod corect situația de fapt și probele administrate în dosar și a dispus în mod nelegal desfacerea căsătoriei din vina ambelor părți și a încredințat spre creștere și educare pe minorul - tatălui, iar pe minora -, mamei.
Apelanta a arătat că în mod nejustificat, instanța de fond a dispus încredințarea a câte un copil fiecăruia dintre ei, fără să motiveze în nici un fel acest aspect. Nici ea și nici soțul său nu au solicitat încredințarea unui singur copil. Este inadmisibil ca după suferința provocată de despărțirea părinților, să mai suporte încă o suferință, aceea de a fi separați frații între ei. Între copii există un atașament deosebit, sunt de nedespărțit. Aceasta are convingerea că despărțirea copiilor ar produce un puternic dezechilibru emoțional în viața lor și nu există niciun motiv pentru care să nu-și trăiască copilăria împreună.
Nu a fost dovedit nici un motiv pentru care ea ca mamă să fie lipsită de dreptul de a-și crește și îngriji nemijlocit copiii, fiind mama lor, sentimentele de și grijă pentru copiii săi sunt sentimente firești pe care numai o mama le poate purta copiilor săi și nimeni altcineva.
Din probatoriul administrat în această cauză reiese cu certitudine faptul că în familia soțului său, copiii nu sunt îngrijiți. Nu are cine să-i îngrijească întrucât soțul său cu tatăl acestuia sunt plecați la muncă, iar bunica paternă consumă frecvent băuturi alcoolice și este "obeză și bolnavă" (acest fapt reiese chiar din declarația socrului său martor în această cauză). A făcut dovada prin declarațiile martorilor audiați a faptului că bunica paternă deși a locuit în aceeași casă cu ei nu i-a ajutat niciodată la creșterea copiilor. Când apelanta a fost plecată împreună cu soțul său în Italia la muncă, mama sa, care locuiește în s-a mutat la ei pentru a sta cu copiii, ( fiind rugată chiar de către soțul său).
In afara faptului că în familia soțului său, nimeni nu are grijă de copii, aceasta știe și a dovedit faptul că, copiii sunt practic exploatați de către socrii săi. La vârsta fragedă pe care o au (opt, respectiv zece ani) sunt puși să muncească pe câmp și de asemenea la îngrijirea animalelor, întrucât numai ea era cea care se ocupa de aceste treburi și a fost sluga din gospodărie, după plecarea sa bunica paternă s-a folosit de copii pentru aceste munci. sa îi trimite pe copii să-i cumpere băuturi alcoolice.
Față de aceste aspecte relatate mai sus, aspecte care au fost dovedite întru totul, a considerat că este în beneficiul minorilor ca să-i fie încredințați spre creștere si educare. Așa cum a reieșit din ancheta socială îndeplinește toate condițiile materiale și morale necesare unei dezvoltări fizice și intelectuale normale ale copiilor săi, în vederea întreținerii și educării lor.
De asemenea, instanță de fond a reținut, în mod cu totul eronat, culpa comună a sa și a soțului său pentru destrămarea relațiilor noastre de căsătorie. Neînțelegerile dintre părți se datorează în exclusivitate soțului său care, pe tot parcursul căsniciei a avut relații extraconjugale (pentru care apelanta l-a iertat de mai multe ori). Soțul său a fost cel care o bătea (conform certificatului medico-legal depus la dosar) și o alunga din casă, consumând în exces băuturi alcoolice.
S-au făcut afirmații la adresa sa, privind relații extraconjugale care de fapt nu au fost dovedite în niciun fel. O pretinsă relație a sa de concubinaj în H este de neimaginat, atâta timp cât aceasta nici măcar nu mergea în această localitate, nu s-a dovedit în niciun fel acest lucru, sunt simple afirmații și invenții ale soțului său. este și faptul că ar fi avut o relație intimă cu un văr de-al său. De asemenea, apelanta nu consumă băuturi alcoolice. său, audiat ca martor în această cauză a declarat aceste lucruri pe care nici măcar nu le cunoaște, având în vedere faptul că lucra împreună cu soțul său, în M și veneau acasă la un interval de 2 - 3 săptămâni.
Cu toate că s-a opus în fata instanței de judecată cu privire la audierea martorei ( propusă ca martor de către soțul său), motivat de faptul că are o relație mai veche cu soțul său (din declarațiile martorilor reiese faptul că a fost și este amanta soțului său) și mai mult decât atât chiar martora a declarat sub jurământ că este în dușmănie cu apelanta, instanța de judecată a încuviințat audierea acesteia.
Cu privire la adresele depuse de către soțul său la dosarul de divorț, atât din partea medicului de familie, cât și de la Politia, a considerat că sunt niște probe fabricate de către soțul său cu rea credință, întrucât ea a cerut explicații și precizări privind aspectele arătate în cele două adrese, de la medicul de familie (prin adresa nr. 53 din 9.12.2008 pe care a depus-o în dosar) și de la Poliția (prin adresa nr. 54 din 9.12.2008 ). A precizat faptul că, cu toate că a mers personal atât la medicul său de familie, cât și la Politia pentru a primi un răspuns scris la adresele menționate, nu a primit niciun răspuns la adresele emise de către avocata sa în numele său. Pentru ca acele două adrese să poată fi luate în considerație erau necesare toate explicațiile pe care ea le-a solicitat în scris și la care nu i s-a răspuns. Medicul său de familie, i-a încălcat dreptul privind confidențialitatea asupra informațiilor și vieții sale private, divulgând fără drept și fără consimțământul său, date despre starea sa de sănătate și mai mult decât atât a afirmat ca ea ar suferi de "sindrom anxios" fără sa aibă confirmarea unui medic specialist psihiatru și fără să-i dea vreodată vreun bilet de trimitere la un medic de specialitate. Iar Poliția, dacă a fost chemată la ei, asta nu înseamnă ca a fost testată cu vreun aparat, (alcooltest) pentru a putea afirma ca apelanta consumase băuturi alcoolice.
Intimatul, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de pârâtă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În cuprinsul întâmpinării, acesta a invocat următoarele motive:
A precizat că soluția instanței de fond, este întemeiată, în ce privește modul de încredințare a minorilor, deoarece, la pronunțarea hotărârii instanța a avut în vedere, în principal, opțiunea exprimată de cei doi minori în momentul audierii, primând dorința copiilor, urmând apoi concluziile anchetei sociale efectuată în cauză, de asemenea, avându-se în vedere și declarațiile martorilor, așa încât apelanta-pârâtă este în eroare cu privire la faptul că instanța de fond nu și-a motivat hotărârea luată cu privire la acest aspect.
Din probatoriul administrat în cauză nu a reieșit faptul că minorii nu sunt bine îngrijiți, aceste afirmații sunt simple speculații, la instanța de fond a fost dovedit faptul că cei doi copii, s-au născut și au crescut în casa sa, unde au toate condițiile necesare educării și învățăturii, minorii ajută la treburile gospodărești numai în măsura în care ei pot și doresc, deoarece sunt prea mici pentru a putea fi folosiți la munci grele, acest lucru fiind susținut și de tatăl său, care a fost audiat în cauză și care cunoaște acest lucru foarte bine, deoarece el locuiește în aceeași curte cu ei și este puternic atașat de copii.
Faptul că mama sa este obeză, considerat că nu are nici o relevanță în cauză, mai grav este aspectul cu privire la comportamentul pe care 1-a avut soția sa în timpul căsătoriei, și nu cel legat de părinții săi.
A precizat că de la pronunțarea hotărârii de divorț și de încredințare a minorilor, de către instanța de fond, copiii au stat cu mama lor o săptămână la sfârșitul lunii ianuarie, moment de la care aceasta i-a mai vizitat o singură dată, la data de 06.03.2009, când le-a adus o ciocolată, câteva portocale și un baton de de post. Este adevărat că vorbește cu ei la telefon, dar unde este durerea fără margini pe care o afirmă apelanta-pârâtă în cererea de apel, cu privire la sentimentele firești de grijă pe care le are față de copii, când de la ultimul termen de judecată avut la Judecătoria Tg. N, nu le-a dat niciun, nu le-a cumpărat haine, nu l-a întrebat niciodată dacă au ce mânca, dacă sunt spălați, ce note au la școală. La ședința cu părinții, apelanta-pârâtă a lipsit, acest fapt stându-i în fire, el fiind cel care a fost prezent la școală. Copiii au nevoie în fiecare zi de pachet pentru școală sau de cel puțin 5 lei pe zi, pentru a cumpăra ce au nevoie, reclamanta, nefiind conștientă de acest lucru.
Intimatul a considerat că aspectul cel mai important, îl constituie capătul de cerere privind încredințarea minorilor, în ce privește divorțul, motivele de divorț, vinovăția sa și a apelantei, care a fost apreciată de instanța de fond, în urma probelor administrate în cauză, crede că ar trebui să fie pe planul secund.
In calitate de tată a celor doi copii, acesta nu se opune ca fiica sa să fie încredințată mamei spre creștere și educare, în primul rând față de aspectul privitor la opțiunea fetiței, care trebuie să crească lângă mama ei.
Cu privire la adresele de la Poliția și de la medicul de familie, ținând cont de faptul că pe lângă cererea de divorț, instanța a fost învestită și cu cererea privind încredințarea copiilor rezultați din căsătoria lor, a considerat necesar ca instanța să aibă toate datele necesare cu privire la părți.
Tribunalul, în faza de judecată a apelului, a dispus efectuarea anchetelor sociale la domiciliile părților, pentru a verifica dacă au apărut elemente noi în raport de aspectele constatate prin anchetele sociale întocmite la prima instanță privind posibilitățile materiale și garanțiile morale pe care le au porțile, în vederea soluționării cererii de încredințare a celor doi copii.
Analizând apelul declarat de pârâta - reclamantă, în raport de motivele invocate, tribunalul a constatat că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Sub aspectul culpei la deteriorarea relațiilor de familie, prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, în baza căreia dispus desfacerea căsătoriei părților din vină comună.
Astfel, din coroborarea martorilor audiați în cauză a rezultat că relația de familie a soților a fost marcată de certuri, violențe, consum de alcool, acuze de relații extraconjugale, toate acestea venind din partea ambelor părți. De asemenea, niciuna dintre părți nu a făcut demersuri pentru împăcare.
În aceste condiții, nu s-a putut reține culpa determinantă și exclusivă a reclamantului - intimat în desfacerea căsătoriei părților, astfel cum a solicitat apelanta prin cererea de apel.
În ce privește soluționarea cererii de încredințare a celor doi copii minori, Tribunalul a apreciat că prima instanța, eronat a dispus încredințarea copilului tatălui acestuia și minorei, mamei sale. De asemenea, prima instanță nu a motivat suficient soluția de încredințarea a copiilor în modalitatea arătată.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv martori, anchete sociale a rezultat că, atât sub aspectul condițiilor materiale, cât și în ce privește garanțiile morale, ambii părinți pot oferi condiții optime pentru creșterea și educarea acestora.
Însă, din coroborarea acestor probe, nu a rezultat că este în interesul minorilor să fie despărțiți, prin încredințarea separată celor doi părinți. Dimpotrivă, regula instituită de lege (Legea nr. 272/2004), precum și de practica judiciară, este ca frații să crească împreună. Numai în situații de excepție, copii sunt separați când interesul acestora impune acest lucru.
În cauză, nu au existat elemente concrete care să impună separarea celor doi copii, în afară de faptul că la prima instanță copilul a declarat că dorește să rămână cu tatăl său.
Însă, din cuprinsul anchetei sociale efectuate în apel la domiciliul apelante, a rezultat că cei doi copii s-au aflat de la începutul vacanței de vară la mama acestora, unde au fost bine îngrijiți, sunt bine dezvoltați conform vârstei și nu au probleme de sănătate.
De asemenea, s-a menționat faptul că ambii copii au opinat în sensul încredințării la mamă.
Din analiza acelorași probe nu a rezultat că apelanta ar fi incapabilă să crească cei doi copii sau că nu conștientizează rolul pe care îl are în calitatea sa de părinte. Dimpotrivă, rezultat că aceasta se află în prezent în țară, este angajată în muncă, locuiește la părinții săi, care o sprijină în creșterea și educarea copiilor.
De asemenea, tribunalul a apreciat că și în raport cu vârsta acestora, copiii au nevoie de prezența mamei lor, aceștia fiind într-o perioadă importantă a dezvoltării lor, din toate punctele de vedere.
În consecință, pentru motivele expuse, Tribunalul, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 42 alin. 1 și 3, art. 94 din Codul familiei, admis apelul pârâtei - reclamante, a schimbat în parte sentința civilă nr. 2820 din data de 18 2008 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț, în sensul că a încredințat apelantei, spre creștere și educare, și pe minorul -, născut la data de 26 1998. Totodată, a obligat reclamantul - intimat să plătească pârâtei - apelante, în favoarea celor doi copii, o cotă de 1/3 din veniturile nete lunare, începând cu data pronunțării prezentei decizii și până la majoratul copiilor. A fost înlăturată din sentință mențiunea privind compensarea obligației de întreținere și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimatul, recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 cod procedură civilă.-
Se arată în motivare că minorii au fost crescuți împreună de tatăl lor ajutați de bunicii paterni și că instanța a luat măsura încredințării minorilor, peste lege fără a ține seama de sexul, vârsta, posibilitățile de dezvoltare și interesele superioare ale fiecărui minor în parte și de faptul că încredințarea ambilor copii minori ar fi o responsabilitate prea mare pentru aceasta, care nu poate să le ofere condițiile de trai de care au beneficiat la tatăl lor. -
Examinând hotărârea criticată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
La stabilirea măsurii de încredințare a copiilor minori, condiția esențială pe care instanța trebuia să o aibă în vedere este interesul fiecărui copil minor, condiție ce urmează să fie stabilită în funcție de vârsta copiilor, atașamentul față de părinți, condițiile morale, materiale ale părinților, interesul și grija pe care aceștia o manifestă față de copil.
În raport de criteriile de mai sus, ambii părinți își pot crește și îngriji în bune condiții copii minori.
Măsura luată de instanța de apel dea nu despărți cei doi frați care au vârste apropiate și care manifestă sentimente reciproce de iubire, ambii dorind să rămână alături de mama lor se reține a fi corectă. -
Nu s-a dovedit în speță că mama, ajutată de părinții săi nu poate oferi condiții materiale și morale corespunzătoare copiilor și că nu-și asumă cu responsabilitate obligațiile părintești, ancheta socială și celelalte probatorii infirmând această susținere a recurentului. -
Față de aceasta,Curtea în baza art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca nefondat promovat de reclamant împotriva deciziei civile nr.156 din 18.08.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr.2934/2008.-
Obligă recurentul să plătească intimatei 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 7 2009.-
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
Red.sent.
Red.dec.apel.,
Red.dec.rec.JG/20.12.2009
Tehn.dact.EG/6.01.2010
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Jănică Gioacăș Liliana Ciobanu
| ← Divort. Decizia 1904/2009. Curtea de Apel Pitesti | Divort. Decizia 289/2009. Curtea de Apel Galati → |
|---|
