Divort. Decizia 161/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - divorț -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 161
Ședința publică din 22 mai 2009
PREȘEDINTE: Rață Gabriela JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta domiciliată în municipiul C N,-,. 5, jud. C împotriva deciziei nr. 41 din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns pârâta recurentă, asistată de avocat și reclamantul intimat, asistat de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătoarele părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte probe de solicitat.
Instanța constatând probatoriul epuizat și recursul în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru pârâta solicită admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Arată că relațiile dintre cei doi soți sunt iremediabil vătămate, că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut. Probatoriul nu a fost corect administrat în cauză, nu a fost dovedită culpa exclusivă a pârâtei în destrămarea relațiilor de căsătorie.
Avocat, pentru reclamantul intimat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei ca temeinică și legală. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Arată că în baza probelor administrate în cauză, căsătoria a fost desfăcută din vina ambilor soți, că în fapt părțile sunt separate din anul 2007, tocmai datorită pârâtei recurente care a părăsit domiciliul comun. Martorii audiați în cauză, chiar și cei ai pârâtei, au confirmat faptul că relațiile dintre cei doi soți sunt iremediabil vătămate.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă adresată Judecătoria Vatra Dornei, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta desfacerea căsătoriei încheiată la data de 12 noiembrie 1983, din culpa exclusivă a pârâtei, și revenirea la numele avut anterior căsătoriei, acela de.
În motivarea acțiunii a arătat că din căsătoria părților au rezultat doi copii, care în prezent sunt majori, relațiile dintre părți decurgând bine în perioada 1983-2001. Neînțelegerile au apărut atunci când pârâta nu a putut justifica modul de cheltuire a unor sume considerabile, obținute în timpul plecărilor sale în interes de serviciu în (mai 2000-mai 2001, octombrie 2003-octombrie 2004), precum și atunci când pârâta a refuzat să-l urmeze la V D, unde a fost mutat în interes de serviciu. După o perioadă de 2 luni și Jap ărăsit domiciliul comun, pârâta dând dovadă de o gelozie excesivă și nejustificată.
Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului, revenirea la numele avut anterior căsătoriei, precum și partajarea bunurilor comune, această din urmă cerere fiind disjunsă la termenul din 13 septembrie 2007.
La ultimul termen de judecată, înainte de admiterea probelor, pârâta a renunțat la judecata cererii reconvenționale, arătând că nu mai dorește desfacerea căsătoriei.
Prin sentința civilă nr. 6144 din 4 decembrie 2007, Judecătoria Vatra Dorneia respins ca nefondată acțiunea, a luat act de renunțarea pârâtei la cererea reconvențională și a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 95 din 11 martie 2008, Tribunalul Suceavaa admis apelul reclamantului, a schimbat în parte sentința în sensul că a admis acțiunea, a declarat desfăcută căsătoria din vina ambelor părți și a dispus ca pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei.
Prin decizia civilă nr. 98 din 24 septembrie 2008, Curtea de Apel Suceavaa admis recursul pârâtei, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Suceava, apreciind că instanța de apel avea obligația de a se pronunța cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâtă, nesoluționarea acesteia echivalând cu o necercetare a fondului cauzei deduse judecății.
Prin decizia civilă nr. 41 din 02 februarie 2009, Tribunalul Suceavaa admis apelul reclamantului, a schimbat sentința atacată în sensul admiterii acțiunii, a declarat desfăcută căsătoria din culpa ambelor părți, a dispus ca pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei, menținând dispozițiile privind cererea reconvențională.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că destrămarea relațiilor de căsătorie se datorează comportamentului ambelor părți, neînțelegerile și certurile fiind determinate de preocuparea pârâtei asupra aspectului material al relației, respectiv manifestarea unei gelozii exagerate, fără a se putea stabili culpa exclusivă a acesteia. Față de motivul reținut de instanța de control în decizia de trimitere, nu au fost reluate referirile detaliate cu privire la motivele ce au dus la vătămarea iremediabilă a relațiilor dintre părți, dispunând în mod expres menținerea dispoziției de renunțare la judecarea cererii reconvenționale exprimată de pârâtă în fața primei instanțe.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, care a susținut că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, în condițiile în care reclamantul a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei, acțiunea nefiind modificată ori precizată ulterior, în sensul reținerii culpei ambelor părți, iar instanța a dispus desfacerea din culpa ambilor soți. Completarea din cererea de apel, în sensul solicitării în subsidiar a reținerii culpei comune, nu putea fi avută în vedere de instanță, art. 294 al. 1 din Codul d e procedură civilă interzicând formularea de cereri noi în faza apelului. Reclamantul nu a dovedit culpa exclusivă a pârâtei în destrămarea relațiilor dintre părți, comportamentul acesteia nefiind nejustificat, astfel cum s-a susținut, față de conținutul acțiunii reclamantului solicitându-se menținerea soluției pronunțate de prima instanță.
Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța îl va respinge ca neîntemeiat.
Principala critică adusă deciziei atacate este legată de reținerea culpei comune a părților în destrămarea relațiilor de căsătorie și pronunțarea divorțului din vina ambilor soți, în condițiile în care reclamantul solicitase reținerea culpei exclusive. Pârâta recurentă a invocat incidența dispozițiilor art. 304 pct. 6 din Codul d e procedură civilă, considerând că instanța acordat astfel mai mult decât s-a cerut, dispunând ceea ce nu s-a cerut.
Dispozițiile art. 617 din Codul d e procedură civilă prevăd că "Instanța poate să pronunțe divorțul împotriva ambilor soți, chiar atunci când numai unul din ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese vina amândurora." Textul legal nu face distincție după cum reclamantul a invocat culpa exclusivă a soțului pârât sau a întemeiat acțiunea sa pe culpa comună a ambilor soți, astfel că nici instanțele nu pot face astfel de distincții. Cât timp din probele administrate au fost reținute aspecte de natură a contura culpa ambelor părți în destrămarea relațiilor dintre părți, relații care se dovedesc a fi iremediabil distruse, în mod corect instanța de apel a declarat desfăcută căsătoria din culpa ambilor soți.
Fără îndoială că în situația dovedirii culpei exclusive a reclamantului/reclamantei în destrămarea căsniciei, motivele invocate de ace(a)sta privind culpa pârâtei/pârâtului nefiind dovedite, instanța va respinge cererea de divorț, în prezenta cauză neavând însă aplicabilitate decizia de îndrumare a fostului tribunal suprem citată de recurentă în "Răspunsul la întâmpinare". Din probele administrate, instanțele de fond au reținut culpa ambelor părți în destrămarea căsniciei, atât a pârâtei cât și a reclamantului, apreciind că relațiile dintre acestea nu mai permit continuarea căsătoriei. în fapt nu poate constitui singură temei al desfacerii căsătoriei, dar alături de celelalte aspecte referitoare la comportamentul părților, poate releva stadiul în care se află această relație, imposibilitatea părților de a conviețui fiind un element important în aprecierea gradului de deteriorare a relației.
Constatând că în cauză nu s-a făcut dovada incidenței nici unui motiv de nelegalitate a deciziei recurate, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
În baza art. 274 din Codul d e procedură civilă, instanța urmează a lua act că intimatul nu a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată din recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta domiciliată în municipiul C N,-,. 5, jud. C împotriva deciziei nr. 41 din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2 ex./10.07.2009
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Timofte Cristina
| ← Plasament. Decizia 765/2009. Curtea de Apel Timisoara | Divort. Decizia 360/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
