Divort. Decizia 1653/2009. Curtea de Apel Pitesti

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.1653/R-MF

Ședința publică din 12 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim

JUDECĂTOR 3: Veronica

Judecător: - --

Grefier:

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul -, domiciliat în comuna, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.87/A/MF din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta -, domiciliată în comuna, sat, județul

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns, atât la prima strigare a cauzei, cât și la cea de-a doua, recurentul-pârât, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.35/2009, eliberată de Baroul Argeș și intimata-reclamantă -.

Procedura, legal îndeplinită.

Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 19 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 21.07.2009, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 1,50 lei.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus, prin serviciul de registratură al instanței, un borderou cu acte, de către recurentul-pârât, precum și întâmpinare, formulată de intimata-reclamantă -.

Copie de pe întâmpinarea de la dosar se comunică apărătorului recurentului-reclamant, prin apărător, care solicită amânarea judecării cauzei pentru a lua cunoștință de aceasta.

Curtea, având în vedere data depunerii întâmpinării de către intimată, respectiv 4 2009, se constată că aceasta este depusă în termenul legal, astfel că cererea de amânare a cauzei pentru a lua cunoștință de această urmează să fie respinsă. Se lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitate recurentului, prin apărător, să ia cunoștință de întâmpinare.

La a doua strigare a cauzei, părțile, prezente personal sau prin apărător, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.

Constatând recursul în stare de judecată Curtea acordă părților cuvântul în dezbateri de fond.

Avocat, având cuvântul pentru recurentul-pârât, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, în sensul că s-au încălcat art.38 și art.42 Codul familiei, nerespectându-se interesul superior al copilului. Reclamanta nu a făcut dovada unui motiv temeinic pentru plecarea din domiciliu, care s-a realizat de bună-voie, în condițiile în care în domiciliul pârâtului a fost tot timpul apreciată de acesta și de familia pârâtului. Minorul s-a aflat tot timpul în acest domiciliu, unde a crescut și a fost îngrijit de către recurent și familie. La interogatoriul administrat la instanța de fond, intimata chiar a recunoscut acest aspect. Condițiile locative ale pârâtului sunt superioare celor ale intimatei, care intenționează să crească minorul într-un imobil în care locuiesc alte 9 persoane. În ceea ce privește pensia alimentară, se arată că, recurentul a fost obligat să plătească, chiar dacă s-a ocupat permanent de creșterea și educarea minorului. Solicită cheltuieli de judecată.

Intimata - solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. Arată că, nu a încasat pensia de întreținere pentru minor, așa cum susține recurentul, ci doar alocația lunară.

CURTEA:

Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față:

Constată că, prin sentința civilă nr.6857 din 12 2008, Judecătoria Piteștia admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta - și tot astfel, cererea reconvențională a pârâtului -, desfăcând, din vina părților, căsătoria încheiată la data de 22 septembrie 2001 și înregistrată la nr.17 din aceeași zi, în Registrul stării civile al comunei. A fost încredințat, spre creștere și educare, mamei reclamante-pârâte, minorul, născut la data de 23 iunie 2002, iar tatăl, obligat să plătească acesteia, în favoarea minorului, o contribuție de 17% din veniturile sale nete cu caracter de continuitate, la creșterea și educarea minorului, începând cu data pronunțării și până la majorat. S-a dispus reluarea, de către reclamantă, a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de "".

În motivare, s-a reținut în fapt că, între soți, au loc grave neînțelegeri ce fac imposibilă continuarea căsătoriei, amândoi având culpă în acest sens, pe de altă parte, tatăl încercând să-și izoleze complet fiul de mama sa, atât în mod fizic cât și psihic, inducându-i o imagine denaturată a acesteia.

Cum însă mama s-a stabilit a fi fost aceea care s-a ocupat de creșterea și educarea copilului în perioada în care soții au conviețuit, pârâtul-reclamant nesolicitând încredințarea decât în scopul de a-și șicana soția, chiar atitudinea acestuia față de mamă în prezența minorului constituind un procedeu ce-i primejduiește evoluția psiho-socială, s-a constatat că se impune luarea măsurii încredințării în favoarea mamei.

Împotriva sentinței, în termen, au declarat apeluri părțile, reclamanta-pârâtă criticând-o pentru greșita stabilire în sarcina ei a vreunei culpe determinante în destrămarea relațiilor de căsătorie, în realitate pârâtul-reclamant fiind persoană violentă atât verbal cât și fizic, lucru dovedit cu probele testimoniale și certificatele medico-legale, refuzând să participe la cheltuielile necesitate de întreținerea gospodăriei, ba chiar reținându-i propriile venituri ale reclamantei -pârâte în scopul achitării obligației sale de creștere și educare a unui alt minor dintr-o căsătorie anterioară.

Pârâtul-reclamant, la rândul său, a criticat în tot soluția, considerând că singura culpabilă de destrămarea căsătoriei este reclamanta-pârâtă, după cum aceasta nici nu este capabilă să acorde creșterea și educarea necesare minorului care este puternic atașat sufletește de tatăl său care, de asemeni, are condiții materiale și morale corespunzătoare educării acestuia, instanța statuând în sens contrar prin administrarea de probe părtinitoare și ignorarea celor propuse din partea sa.

Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.87/A/MF din 12 iunie 2009, respins ca nefondate ambele apeluri, constatând din examinarea personală a probelor că neînțelegerile soților au intervenit pe fondul lipsei banilor, a faptului că pârâtul-reclamant îi interzicea reclamantei-pârâte să se angajeze, dar și a intervenției excesive a mamei pârâtului-reclamant.

În ceea ce privește minorul, s-a constatat că acesta a fost îngrijit în perioada conviețuirii de către ambii părinți, iar după ce mama a părăsit domiciliul, i s-a interzis în mod violent să-l viziteze.

Cum din punct de vedere material ambii părinți au condiții deopotrivă corespunzătoare, s-a apreciat că interesul minorului este ca acesta să beneficieze în această perioadă a vieții sale de îngrijirea mamei care-i poate asigura o dezvoltare psihică și fizică echilibrată.

Împotriva deciziei, în termen, a declarat recurs pârâtul-reclamant -, criticând-o pentru motive încadrabile în opinia sa, în cele prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, în sinteză după cum urmează:

Cu nerespectarea obligației instituită de art.129 Cod procedură civilă, instanța nu a insistat prin toate mijloacele legale, în a stabili faptele care să conducă la aflarea adevărului.

Cu încălcarea normelor privitoare la administrarea probelor, au fost admiși ca martori în proces părinții reclamantei-pârâte, deși aceștia se află în dușmănie cu sine, refuzând chiar să participe la formalitățile oficierii căsătoriei și respectiv a botezului minorului, neacordându-i fiicei lor nici un fel de zestre și nevizitându-și fiica, ginerele și minorul rezultat din căsătorie decât în afara domiciliului conjugal. În aceste condiții, instanța era obligată să suplimenteze probatoriul, cu atât mai mult cu cât răspunsurile intimatei la interogatoriu au creat mari confuzii.

De asemeni, cu încălcarea normelor de procedură, instanța a stabilit situația de fapt ignorând depozițiile martorilor propuși de către recurent, care au arătat că reclamanta-pârâtă nu are calitățile necesare unei mame, nu este o bună gospodină, nu îngrijește copilul în mod corespunzător, este violentă cu el și nu-i acordă atenție.

În schimb, informațiile privitoare la violență ale sale, la interzicerea angajării și obligarea soției sale de a executa munci brute în grădină și la câmp, precum și de a influența în sens negativ copilul față de mama sa, sunt mărturii mincinoase pe care martorii nu le-au perceput direct, ci le-au auzit de la alte persoane, la fel ca și acuzația adusă mamei recurentului în sensul alungării intimatei din domiciliul conjugal, dimpotrivă, acesta făcând eforturi deosebite muncind în străinătate pentru a asigura soților condiții mai bune de viață.

Într-o a doua pretinsă critică la decizie, recurentul face analiza probelor administrate în cauză și interpretarea proprie a acestora, precizându-și poziția față de fiecare dintre probe în parte.

Curtea, examinând decizia prin prisma criticilor aduse, constată recursul ca nefiind fondat, pentru cele ce se vor arăta:

În ceea ce privește lipsa de stăruință în condițiile art.129 apct.4 și 5 Cod procedură civilă și art.42 și 100 Codul familiei, în scopul aflării adevărului, o asemenea culpă a instanței nu se constată.

Astfel, instanța de apel a încuviințat numai suplimentarea probei cu interogatoriu, iar nu și cu alți martori, câtă vreme nu s-a învederat vreun motiv de înlăturare a depozițiilor martorilor deja audiați, patru la număr în cauză, deși recurentul pretinde că aceștia ar fi formulat mărturii mincinoase, fără ca instanței să-i fie prezentată vreo plângere penală în acest sens și eventualul rezultat al soluționării ei.

Dispozițiile art.129 Cod procedură civilă protejează deopotrivă părțile, instanțele de fond fiind suverane în ceea ce privește aprecierea probatoriului lor, tocmai într-o stare de litigiu în care fiecare dintre părți pretinde că de partea sa se situează în mod absolut dreptatea.

Cât despre ascultarea, ca martori, a părinților uneia dintre părți, în mod special, în raporturile de familie care fac obiectul discuției în procesul de divorț, dispozițiile art.190 Cod procedură civilă permit audierea rudelor și afinilor înlăturați de art.189 Cod procedură civilă în alte pricini, tocmai datorită specificului acestor raporturi care impun o anumită discreție și intimitate a relatărilor faptelor petrecute între soți.

Existența unei stări de animozitate a fost reținută de către instanță ca stare de fapt și folosită în mod concret în evaluarea depozițiilor, neexistând vreo nelegalitate în ceea ce privește modul de stabilire a stării de fapt în fața instanțelor de fond.

Cum instanța de recurs nu poate examina pricina prin prisma unei noi evaluări a probatoriului, afară de situația în care cel nou administrat în recurs este de natură a schimba concluziile reținute de instanțele fondului, critica notată de către recurent cu poziția II, vizând această reevaluare a tuturor probelor cauzei, nu poate fi luată în discuție, față de abrogarea expresă a dispozițiilor punctelor 10 și 11 ale art.304 Cod procedură civilă.

-se, nici din oficiu, motive de ordine publică de natură a atrage modificarea ori casarea decizii, în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul -, domiciliat în comuna, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.87/A/MF din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta -, domiciliată în comuna, sat, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Președinte, Judecător, Judecător,

- -, - ---, - --,

Grefier,

,

Red.-

Tehnored.

Ex.4/25.11.2009.

Jud.fond: Gh.

Președinte:Florinița Ciorăscu
Judecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim, Veronica

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Divort. Decizia 1653/2009. Curtea de Apel Pitesti