Divort. Decizia 31/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.31/R-MF
Ședința publică din 15 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.263/A/ din data de 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul -.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurenta-reclamantă, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.8/2009, eliberată de Baroul Argeș și intimatul-pârât -, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.130/2009, eliberată de Baroul O l
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.-/15 ianuarie 2009, eliberată de Trezoreria Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare, cu copie pentru comunicare, formulată de către intimat.
Copie de pe întâmpinarea de la dosar se comunică apărătorului recurentei-reclamante, avocat, în ședință publică, care arată că nu solicită amânarea judecării cauzei pentru a lua cunoștință de aceasta.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de invocat, solicitând acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul, pentru recurenta-reclamantă, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și menținerea, ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de către prima instanță, fără cheltuieli de judecată, pentru motive încadrabile în pct.9 al art.304 Cod procedură civilă, art.190 și 6131Cod procedură civilă și art.37, 38 și 42 din Codul familiei. În mod greșit s-a apreciat de către tribunal că trebuiesc înlăturate depozițiile martorilor încuviințați reclamantei, chiar dacă aceștia erau rude, având în vedere că nu s-a dovedit că depozițiile acestora ar fi fost mincinoase. Cu privire la desfacerea căsătoriei, urmează ca aceasta să fie desfăcută din vina ambilor soți, având în vedere faptul că intimatul are viciul beției. În ceea ce privește încredințarea minorului, se arată că a fost încălcat art.42 din. nu s-a avut în vedere interesul superior al copilului. Acesta, în perioada în care părțile au fost plecate în, a rămas în grija părinților reclamantei. Solicită încredințarea minorului către mama-reclamantă care, pentru a-l îngriji, a renunțat la serviciul pe care-l avea în străinătate și-a luat un serviciu în țară. De asemenea, sentimentele de iubire ale copilului sunt mai profunde față de mamă decât față de tată.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-pârât, solicită respingerea recursului și menținerea soluției pronunțată de către instanța de apel, ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Arată că, instanța de apel nu a înlăturat depozițiile martorilor audiați în cauză, ci le-a coroborat cu celelalte probe administrate. Minorul, în vârsta de 5 ani, se află în îngrijirea intimatului din luna ianuarie 2008, iar recurenta-reclamantă, în toată această perioadă, l-a vizitat o singură dată. Este mai atașat față de tată, care are condiții propice pentru creștere și educare.
În replică, avocat arată că recurenta a încercat să-și viziteze copilul, însă nu a reușit și a fost nevoită să apeleze la poliție.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.654 din 22 mai 2008, Judecătoria Horezu, admițând în parte atât acțiunea formulată de reclamanta, cât și cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant - a dispus desfacerea, din vina ambelor părți, a căsătoriei încheiate la data de 21 septembrie 2002 și trecută în registrul stării civile al Primăriei comunei Berbești, județul V la nr.24 din aceeași zi, precum și reluarea, de către reclamantă, a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de. Totodată, a fost încredințat, spre creștere și educare, mamei, minorul - născut la data de 25 iulie 2003, corelativ, pârâtul fiind obligat să plătească acesteia, în favoarea minorului, suma de 89 lei lunar, începând cu data pronunțării sentinței și până la majorat sau dispoziții contrare, cu titlu de contribuție la cheltuielile de creștere și educare.
Au fost compensate cheltuielile de judecată ale părților.
În motivare, s-a reținut în fapt că, de la începutul anului 2008, soții sunt despărțiți în fapt, după ce anterior, se plânseseră martorilor audiați, reclamanta de violența pârâtului, iar pârâtul, de infidelitatea primei.
Cum depozițiilor martorilor ambelor părți relatează situații ce nu le-au ajuns la cunoștință în mod direct, ci numai din afirmațiile părților, însă cu certitudine s-a stabilit că reluarea relațiilor de conviețuire nu mai este posibilă, s-a ajuns la concluzia că ambii soți sunt vinovați de destrămarea căsătoriei.
În ceea ce-l privește pe minorul -, s-a reținut că posibilități materiale au ambii părinți spre a se ocupa de creștere și educarea lui, însă vârsta fragedă a acestuia, mediul familial creat și până la despărțirea soților prin îngrijirea în mod direct cu ajutorul mamei reclamantei justifică încredințarea către mamă.
În privința pârâtului, acesta a fost obligat la plata unei contribuții la cheltuielile necesitate cu creșterea și educarea acestuia, în condițiile art.94. proporțional cu veniturile obținute de acesta la.EUROPAN Filiala Rm.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că instanța a reținut în mod greșit vreo culpă a sa în destrămarea relațiilor de căsătorie, singura vinovată fiind însăși reclamanta care a intrat într-o relație de concubinaj notoriu. Chiar și în privința încredințării minorului, soluția este una netemeinică în opinia apelantului, față de faptul că, după despărțirea părților în fapt, minorul a rămas în grija pârâtului, așa încât, față de acesta și familia sa, s-a creat o legătură de afecțiune deosebită față de cea pe care o are cu mama.
Prin decizia civilă nr.263/A/ din 14 noiembrie 2008, Tribunalul Vâlceaa schimbat în tot sentința, a admis în parte acțiunea și în totalitate cererea reconvențională, desfăcând, din vina reclamantei, căsătoria și încredințând tatălui copilul rezultat din aceasta, cu obligarea corelativă a reclamantei la o pensie de întreținere de 220 lei lunar, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, instanța a considerat că judecătoria a dat eficiență depozițiilor martorilor propuși de către reclamantă care însă sunt lovite de un înalt grad de subiectivitate, în vreme ce, relatările martorilor pârâtului ar fi condus la o altă situație de fapt, sub aspectul vinovăției în destrămarea relațiilor de căsătorie.
Nici în ceea ce privește condițiile de creștere și educare ale părinților, instanța nu a stabilit corect situația, apreciind că fără a se fi probat reclamanta a făcut demersuri spre a relua în domiciliul său pe minor de la apelant, când în realitate aceasta își părăsise copilul odată cu părăsirea domiciliului conjugal și confirmarea relației de concubinaj.
O durată de aproape 1 an în care reclamanta nu și-a mai văzut copilul, fără a dovedi o situație insurmontabilă care ar fi pus-o în imposibilitate de a lua legătură cu acesta, era de natură a conduce la concluzia că mama nu dă dovada de atitudinea unei persoane responsabile care pune pe primul plan relațiile familiale cu copilul său.
De asemenea, privitor la condițiile materiale, cele oferite de reclamantă sunt în realitate condiții pe care le au părinții acesteia, care de altfel au arătat că și apelantul-pârât oferă condiții materiale foarte bune, sprijinit fiind de către părinții săi, față de care s-a creat un atașament deosebit și un climat material și afectiv stabil.
Împotriva deciziei, în termen, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru motive încadrabile în cele prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Cu greșita aplicare a normelor speciale în materia divorțului privitoare la mijloacele probatorii, tribunalul a înlăturat depozițiile martorilor rudă, considerându-le, aprioric, subiective și dând eficiență numai celor ale martorilor propuși de pârât.
Și cu privire la interpretarea puterii acestora din urmă, legea a fost greșit aplicată, întrucât martorii au arătat că nu cunosc în mod direct, ci numai din relatările părții, de aceea s-a ajuns la stabilirea unei situații de fapt, fără valorizarea mijloacelor de probă puse de către Codul d e procedură civilă și Codul familiei la îndemâna soților, acestea ținând cont de natura specială a relațiilor de familie.
Cu greșita interpretare a legii, instanța, după ce a înlăturat probele propuse de către reclamantă, a schimbat soluția asupra încredințării minorului rezultat din căsătorie, ignorând, deci cele probate de către reclamantă cu privire la condițiile în care acesta a fost crescut și cele oferite, în continuare, ceea ce înseamnă încălcarea obligației de a se ține seama, la luarea măsurii, de interesul minorului.
Curtea, examinând decizia, prin prisma criticilor aduse, constată apelul ca fiind fondat, pentru cele ce se vor arăta:
Într-adevăr, instanța de apel, calificând drept subiective, depozițiile martorilor rudă, propuși de către reclamantă, a analizat cauza dedusă judecății prin prisma exclusiv a depozițiilor martorilor pârâtului, depoziții indirecte, aceștia necunoscând, nici ei, în mod direct, după cum, nici cei ai soției, situațiile relatate, decât din relatări ale părților.
Or, o asemenea relatare, nu este mai puțin subiectivă, decât a unuia rudă.
În măsura în care considera că s-ar impune înlăturarea unor depoziții, instanța ar fi putut, cel mult, să dispună suplimentarea probatoriului, în aceleași condiții permise soților, de către normele de procedură aplicabile divorțului. Procedând în mod contrar, s-a ajuns la o veritabilă lipsire a uneia dintre părți de dreptul la apărare și la a-și dovedi afirmațiile în instanță, deci la un proces echitabil garantat de dispozițiile art.6 din CEDO.
Un asemenea procedeu constituie o încălcare a legii.
Pentru repararea ei însă, apreciem că nu se impune refacerea cercetării judecătorești, procedura română permițând audierea martorilor rude în pricinile privitoare la raporturile personale ale soților. Cum despre martorii audiați de către instanță nu s-a stabilit că ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, nu există temei pentru ignorarea acestor probe.
Pentru a se ajunge la soluția tribunalului, a fost nevoie de această operațiune de ignorare a probelor administrate, revenind la situația anterioară, se va constata că starea de fapt este cea stabilită de către prima instanță de fond care a analizat deopotrivă toate probele administrate în cauză.
Pe cale de consecință, urmează ca, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, admițându-se recursul să fie schimbată soluția pronunțată de tribunal și, respingând, apelul să fie menținută sentința primei instanțe de fond care a avut în vedere față de probele administrate atât posibilitatea continuării relațiilor de căsătorie, cât și interesul minorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.263/A/, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, la data de 14 noiembrie 2008, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul -.
Modifică decizia, în sensul că respinge apelul și menține sentința primei instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 ianuarie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
, -,
. Grefier,
-/27.01.2009 /GM/4 ex
Jud.apel:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan, Corina Pincu
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 90/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 1653/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
