Divort. Decizia 171/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1804/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.171
Ședința publică de la 10 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
JUDECĂTOR -
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 454 din 30.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă și cu Autoritatea Tutelară de pe lângă PRIMĂRIA SECTORULUI 1
are ca obiect - divorț cu copii.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al recurentului - reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, eliberată de Baroul București (fila 17) și intimata - pârâtă personal și asistată de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. 04018/2009, eliberată de Baroul Constanța (fila 24) și tranzlator autorizat, în baza autorizației nr.3944 din 27.12.2000, pe care o depune la dosar, lipsind Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria Sectorului 1
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței împrejurarea că a fost atașat dosarul de fond, care a fost înaintat Tribunalului București - Secția a Va Civilă, în vederea comunicării hotărârii pronunțate în apel.
Avocatul recurentului-reclamant precizează că între părți a intervenit o înțelegere și în ceea ce privește programul de vizitare al minorului și dorește să redacteze o modalitate în care să se efectueze o vizitare a minorilor mai detailată, astfel cum a fost menționată în cererea inițială și este posibil chiar o împăcare între părți, solicitând acordarea unui termen scurt.
Intimata-pârâtă precizează că nu dorește o împăcare cu soțul său pentru a-și relua conviețuirea și este de acord cu divorțul.
Curtea dispune strigarea cauzei la ordine, având în vedere că pricina a fost solicitată pe lista cauzelor la amânare fără discuție.
La reluarea cauzei au răspuns aceleași părți.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul declară că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, din oficiu pune în discuția părților excepția nulității recursului de față, întrucât motivele invocate și dezvoltarea acestora nu face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art.304 din Codul d e procedură civilă, acordând cuvântul asupra excepției și în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentului-reclamant consideră că motivele de recurs pot fi încadrate în dispozițiile prevăzute de art.304 din Codul d e procedură civilă, întrucât pe această excepție se observă că sunt aspecte de neconcordanță în sensul că, în conținutul sentinței se face vorbire despre temeinicia apelului după care se dispune respingerea acestuia.
Menționează că în decizia instanței de apel aflată la fila 5 din dosar se arată că, analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată recursul întemeiat, aspect față de care, apreciază că acesta este un motiv de nelegalitate.
Pe fond, arată că ambele instanțe în mod eronat au apreciat toate probatoriile, respectiv martorii și documentele depuse la dosar, în sensul unei culpe exclusive a reclamantului.
Menționează că, din toate depozițiile martorilor și a actelor depuse la dosar rezultă culpa inclusiv a pârâtei sub aspectul părăsirii domiciliului conjugal. S-a reținut de către instanța de apel că părăsirea domiciliului conjugal sau neacordarea atenției efectiv a unei căsnicii nu reprezintă o culpă și a intimatei.
Apreciază că în mod eronat s-au reținut aceste aspecte întrucât între soți nu mai există nici un fel de relație, având în vedere că la momentul respectiv pârâta s-a întors în țară cu cei doi copii.
Consideră că în această situație cei doi soți au avut o culpă comună în ceea ce privește căsnicia și destrămarea acesteia, motiv pentru care apreciază că recursul este admisibil și pe cale de consecință solicită modificarea deciziei civile atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatei -pârâte, având cuvântul asupra excepției nulității recursului, apreciază că recursul este motivat întrucât criticile formulate pot fi încadrate în motivele prevăzute de art.304 din Codul d e procedură civilă, considerând că, recursul este întemeiat și admisibil.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.19946/299/17.10.2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta și Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei sectorului 1 B desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 15.04.1993 din culpa comună a soților, încredințarea celor doi minori rezultați din căsătoria părților către pârâtă spre creștere și educare, obligarea reclamantului la plata în favoarea fiecăruia dintre cei doi minori a unei pensii lunare de întreținere, stabilirea în favoarea reclamantului a unui program de vizitare a celor doi minori.
În motivarea cererii de divorț, reclamantul a învederat faptul că părțile au locuit împreună în B, în comun, însă de mult timp nu mai există între soți preocupări comune, comunicare, înțelegere reciprocă, iar relațiile dintre aceștia s-au deteriorat în mod continuu, fiind despărțiți în fapt de mai bine de o lună, nemaiexistând între părți sentimente de afecțiune și nici relații personale de o perioadă lungă de timp, fiind grav și iremediabil deteriorate raporturile de familie, astfel încât continuarea căsătoriei a devenit imposibilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.37 alin.2, 42 alin.1 Codul Familiei, art.94 și 43 Codul Familiei.
Prin sentința civilă nr.7091/28.05.2008 a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, la data de 15.04.1993 între părți a fost încheiată căsătoria înregistrată sub nr.J-1129 în statul Ontario, orașul, județul, Canada, reclamantul având conform înscrisurilor privind identitatea acestuia dublă cetățenie, respectiv canadiană și britanică, iar pârâta având exclusiv cetățenie canadiană.
Din căsătoria părților au rezultat doi minori, respectiv, născută la data de 14.12.2001 în, Marea Britanie, precum și, născut la data de 19.01.2005 în, Marea Britanie.
În prezent, părțile sunt despărțite în fapt, reclamantul părăsind domiciliul conjugal în toamna anului 2007, iar minorii au fost lăsați în îngrijirea directă și personală a pârâtei, care s-a deplasat în Canada, unde locuiește temporar în locuința aparținând părinților reclamantului, împreună cu cei doi minori și acestora, originară din România.
Din răspunsurile reclamantului la interogatoriul propus de către pârâtă, precum și din declarațiile martorilor audiați la cererea ambelor părți, instanța a reținut că reclamantul a început în timpul căsniciei, respectiv de la începutul anului 2006 o relație extraconjugală cu o colegă de serviciu, împreună cu care conviețuiește în timpul deplasărilor acestuia la Chișinău și, petrecându-și separat vacanțele din acest motiv, deși pârâta a dorit ca părțile să fie împreună cu cei doi minori de sărbătorile de iarnă dintre anii 2007-2008, reclamantul determinând deteriorarea relațiilor de familie dintre părți, precum și existența între soți a unei stări de tensiune permanentă. Cu toate acestea, pârâta a continuat să își exprime dorința și intenția de continuare a relației cu reclamantul. Acesta nu a reușit conform art.1169 Cod civil, art.37 și 38 alin.1 Codul Familiei, să dovedească că ambelor părți le revine o culpă comună în destrămarea raporturilor de familie, ci dimpotrivă rezultă că reclamantului îi aparține exclusiv culpa sub acest aspect, prin atitudinea adoptată în relația cu soția sa, care s-a preocupat în mod permanent în mod direct și personal de familie și de creșterea celor doi minori, deși reclamantul întreținea o relație extraconjugală, nefiind dovedit, în plus, refuzul nejustificat al pârâtei de a întreține relații specifice căsătoriei cu reclamantul.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin decizia civilă nr.454 A din 30.03.2009 a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamant împotriva acestei sentințe.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că intimata nu a avut nici o culpă în destrămarea relațiilor de familie, mai mult, făcând eforturi continue pentru remedierea acestora și continuarea căsătoriei, fiind în permanență implicată în viața de familie, preocupată de creșterea și educarea celor doi copiii, deși apelantul - reclamant are o relație extraconjugală.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul apelant.
Prin motivele de recurs, se arată că hotărârea este nelegală întrucât în mod greșit s-a reținut că în cauză nu s-a produs nici o dovadă a culpei intimatei - pârâte.
Susține recurentul că instanța poate constata ca fiind desfăcută căsătoria numai dacă din probele administrate în cauză rezultă că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, astfel încât continuarea căsătoriei este vădit imposibilă.
În speță, nu are relevanță cauza despărțirii în fapt a celor doi soți ci faptul în sine de părăsire a domiciliului conjugal de către soție, această situație conducând, în opinia recurentului, la evidențierea și a culpei intimatei - reclamante.
Susține recurentul că este imposibilă continuarea căsătoriei întrucât cei doi soți sunt despărțiți în fapt de mai bine de doi ani.
Destrămarea relațiilor de familie s-a produs și ca urmare a lipsei de comunicare din cauza preocupărilor zilnice care erau diferite, aspecte care nu numai că au fost probate, dar au și fost reținute de către instanțe, iar acestea reprezintă de asemenea, motive care conduc la imposibilitatea căsătoriei, fiind rezultate ca urmare a culpei comune.
În final, recurentul arată că decizia atacată este netemeinică și nelegală, întrucât instanța a reținut în motivarea acesteia doar culpa sa, fapt care este contrazis în mod evident de probele administrate în cauză sub aspectul faptului că și intimata - pârâtă poartă o culpă în destrămarea relațiilor de familie, deoarece, așa cum s-a dovedit prin probele administrate în cauză, pe de o parte aceasta a părăsit domiciliul conjugal și astfel locuiesc despărțiți în fapt de mai bine de doi ani, lipsa comunicării datorându-se și acestei cauze.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
În ședința publică din 10.02.2010, Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților excepția nulității recursului, având în vedere dispozițiile art.306 alin.3 Cod procedură civilă.
Excepția nulității recursului este întemeiată și va fi admisă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art.3021alin.1 lit. c Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art.306 alin.3 Cod procedură civilă indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă; per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art.304 Cod procedură civilă, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.
În speță, recurentul-reclamant nu a indicat textul de lege ce a fost încălcat la pronunțarea deciziei recurate, spre a verifica incidența sa în cauză, nu a formulat critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, rezumându-se la a susține că din probele administrate în cauză a rezultat că și intimata - pârâtă are culpa sa în destrămarea relațiilor de familie (părăsirea domiciliului conjugal și lipsa comunicării).
Critica prin felul în care a fost formulată aduce în discuție un aspect de netemeinicie, respectiv stabilirea unei alte situații de fapt prin reaprecierea probelor, aspect irelevant în reținerea vreunui motiv de nelegalitate din art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă. Ceea ce face obiect al recursului sunt doar criticile de nelegalitate a deciziei recurate, iar nu și cele ce vizează netemeinicia soluției pronunțată de instanța de apel ori erorile de calcul ale acesteia.
De asemenea, recurentul a indicat ca și temei al recursului și dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, fără a arăta în concret care este actul Juridic dedus judecăți ce a fost greșit interpretat.
Prin urmare, nici acest motiv de recurs nu poate fi analizat, simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată neputând fi încadrată în dispozițiile legale privind recursul.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art.304 Cod procedură civilă, iar criticile formulate de reclamant nu se circumscriu acestui cadru legal, Curtea urmează să constate nulitatea recursului declarat de recurentul, conform art.3021alin.1 lit.c Cod procedură civilă coroborat cu art.306 alin.3 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva deciziei civile nr.454 din 30.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - pârâtă și Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei sectorului 1
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/22.03.2010
Secția a IV-a Civ. -
-
Jud.sector 1..
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold
| ← Divort. Decizia 2573/2009. Curtea de Apel Cluj | Divort. Decizia 69/2009. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
