Divort. Decizia 173/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE NR.173
Ședința publică de la 12 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 243 din 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă și intimatele Autoritatea Tutelară Primăria comunei și Primăria orașului, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, asistat de avocat și intimata pârâtă, asistată de avocat, lipsind intimatele Autoritatea Tutelară Primăria comunei și Primăria orașului.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, prin Serviciul registratură, recurentul reclamant a depus note de ședință; de asemenea, intimata pârâtă a depus înscrisurile dispuse de instanță la termenul anterior și o copie de pe o adresa nr.28/05.02.2009 din care rezultă că recurentul reclamant nu mai este angajatul SC SRL, de la 01.11.2008, după care;
Avocat a depus chitanța în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat și o copie de pe adresa nr.28/05.02.2009, existentă la dosarul cauzei, fiind comunicată intimatului pârât, care nu a solicitat amânarea cauzei pentru observare.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a arătat că reclamantul are condiții materiale corespunzătoare, de educare și creștere a copilului minor, față de intimata pârâtă, care locuiește într-o cameră a pensiunii unde este salariată, cameră la care au acces toți angajații firmei.
A solicitat admiterea recursului, conform motivelor scrise, modificarea deciziei civile atacate, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile a instanței de fond, ca temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata pârâtă, a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1656 din 10.04.2008 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect divorț.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională.
S-a desfăcut căsătoria încheiată între soți la 14.11.2004 la Primăria comunei și trecută în registrul stării civile sub nr.9 /2004, din vina ambilor soți, pârâta revenind la numele avut înainte de încheierea căsătoriei, acela de.
A fost încredințat spre creștere și educare minorul născut la 9.01.2006, tatălui reclamant.
A fost obligată pârâta la 100 lei pensie lunară de întreținere în favoarea minorului născut la 9.01.2006 începând cu data pronunțării 10 aprilie 2008, până la majoratul acestuia, cu poprire din oficiu pe veniturile pârâtei.
A fost obligată pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că relațiile de căsătorie sunt grav și iremediabil vătămate în sensul dispozițiilor art. 38 codul familiei, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă din vina ambilor soți.
În ceea ce privește pe minorul rezultat din căsătorie,. născut la 9.01.2006, s-a apreciat că este în interesul său să fie încredințat spre creștere și educare reclamantului, cu obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta care critică sentința sub aspectul încredințării minorului.
Se arată că în mod greșit s-a respins cererea sa reconvențională prin care a solicitat să i se încredințeze copilul rezultat din căsătorie, cu atât mai mult cu cât este în prezent angajată în muncă, are condiții materiale și este puternic atașată de minorul aflat la o vârstă fragedă, în timp ce intimatul reclamant nu-i poate acorda îngrijire personal, deoarece lucrează la B și vine doar săptămânal acasă, minorul aflându-se efectiv în îngrijirea bunicilor paterni în vârstă de 76 și respectiv 72 de ani.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond.
Prin decizia civilă nr.243 din 22 septembrie 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Olta admis apelul declarat de apelanta pârâtă, împotriva sentinței civile nr. 1656 din 10.04.2008 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, a schimbat sentința, în sensul că a admis cererea reconvențională și a dispus încredințarea minorului, născut la 9.01.2006 spre creștere și educare mamei, cu obligarea intimatului pârât, la 100 lei lunar pensie de întreținere în favoarea minorului, începând cu 6.02.2008 până la majoratul minorului, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Într-adevăr, tribunalul apreciază că instanța de fond nu a analizat corect elementele de apreciere a interesului minorului.
Astfel, instanța trebuia să aibă în vedere condițiile morale ale fiecărui părinte, conduita manifestată de fiecare dintre ei anterior despărțirii, dar și de vârsta copilului deoarece, atunci când acesta este mic, îndeosebi în primii ani ai copilăriei, copilul are nevoie neapărat de îngrijirea mamei și nu este cazul să fie despărțit de aceasta.
În cauză, s-a făcut dovada faptului că apelanta pârâtă, s-a stabilit în orașul S unde locuiește într-o casă compusă din două camere și dependințe, mobilată corespunzător și bine întreținută, fiind angajată la o pensiune din județul S, unde i s-a pus, de asemenea, la dispoziție, o cameră cu baie și bucătărie în incinta acesteia.
Pe de altă parte, așa cum și instanța de fond a reținut, intimatul reclamant este mai în vârstă decât apelanta pârâtă cu aproximativ 20 de ani, consumă exagerat băuturi alcoolice și exercită violențe fizice asupra soției, prin natura serviciului - excavatorist pe un șantier în B - vine acasă doar la sfârșit de săptămână, răstimp în care copilul în vârstă de 2 ani rămâne în îngrijirea bunicilor paterni.
Este evident că obligația părinților de a crește copilul presupune supravegherea permanentă și continuă a acestuia, iar în condițiile date, singura care se poate ocupa permanent și continuu de copil este mama acestuia, respectiv apelanta.
Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, în termen legal a declarat recurs reclamantul, motivând că hotărârea nu este motivată în drept și încalcă dispoz.art.42 din. coroborat cu dispoz.art.2 alin,3 și art.6 din Legea 272/2004, apreciind și interpretând greșit probele administrate în cauză, anchetele sociale, declarațiile martorilor, trăgând greșit concluzia că interesul superior al minorului s-ar realiza prin creșterea și educarea sa de către mamă.
Recurentul a făcut trimitere la probele dosarului, din care ar rezulta o anume situație de fapt, concluzionând că intimata este angajată la o pensiune, care i-a pus la dispoziție o cameră cu bucătărie și baie, unde, în funcție de program, rămâne și în timpul nopții; este vorba deci de un loc de muncă și o locuință, nesigure. În ceea cel privește pe recurent, acesta oferă condiții materiale și morale foarte bune, fiind vorba de același mediu în care copilul s-a născut și crește; s-a mutat cu serviciul în comună, pentru a fi lângă minor și împreună cu părinții săi se ocupă în mod corespunzător de creșterea și educarea copilului.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare, arătând că motivele invocate de recurent nu sunt întemeiate, aceasta fiind cea care oferă condiții optime de creștere și educare a minorului.
Părțile au depus la dosar mai multe fotografii ale minorului și înscrisuri, între care: proces verbal nr.216/18.12.2008 încheiat de (din care rezultă punerea în executare a deciziei recurate, prin luarea minorului de către mamă), adeverința nr.273/14 oct.2008 a SC SRL, (din care rezultă că recurentul își desfășoară activitatea în comuna, Jud.O), fișă de apreciere din 14.12.2008 (din care rezultă că intimata beneficiază de o cameră separată dotată cu dependințe, în incinta unității unde lucrează, făcându-se mențiunea că este un loc adecvat pentru îngrijirea unui copil, în condiții decente), adresa nr.028/05.02.2009 a SC SRL (din care rezultă că recurentul nu mai este salariatul acestei societăți, începând cu 1 noiembrie 2008), declarații extrajudiciare, contract individual de muncă și contract de comodat, cu referire la intimată.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art.304 pr.civ. modificarea sau casarea hotărârilor se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de acest text, pct.1-9.
Ca atare, eventualele motive de netemeinicie a hotărârilor, decurgând din modul de apreciere și interpretare a probelor dosarului, ce au determinat stabilirea unei anume situații de fapt, nu pot face obiectul examinării, în recurs.
Numai în măsura în care, la o anume stare de fapt stabilită de instanță, s-ar fi aplicat în mod greșit dispozițiile legale în materie, hotărârea poate face obiectul examinării în recurs, întrucât, în acest caz, se invocă motive de nelegalitate a hotărârilor și nu de netemeinicie.
Ca atare, toate criticile formulate de recurent, ce vizează modul de apreciere și interpretare a probelor dosarului, de către Tribunal, constituind eventuale motive de netemeinicie a deciziei, nu vor fi supuse examinării în recurs.
Cu referire la critica ce vizează nemotivarea în drept a deciziei, aceasta este nefondată, întrucât, în raport de prev.art.295 alin.1 pr.civ. instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii, de către prima instanță, putând examina din oficiu și motivele de ordine publică.
În speță, instanța de fond a motivat sentința, făcând trimitere la dispoz.art.42 fam.și art.2 alin.3 și art.6 din Legea 272/2004, în sensul că este în interesul minorului să fie încredințat tatălui, iar instanța de apel, făcând o reapreciere a probelor dosarului, a reținut că este în interesul minorului să fie încredințat mamei, apreciind deci că cerințele dispozițiilor legale menționate sunt îndeplinite în ceea ce o privește pe mama minorului, și nu pe tată.
Ca atare, nu este vorba de alte dispoziții de drept material, care să fi fost avute în vedere de Tribunal și să nu fi fost arătate în cuprinsul deciziei, așa încât, sub acest aspect, recursul nu este fondat.
Tribunalul, examinând întregul material probator administrat în cauză și reținând în esență că mama minorului oferă condiții mai bune, atât din punct de vedere material cât și moral, pentru o creștere și educare corespunzătoare a minorului, având în vedere și vârsta fragedă a acestuia, de cca.2 ani, a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale în materie, care ocrotesc interesul minorului, la situația de fapt, astfel încât, și din acest punct de vedere, recursul nu este întemeiat.
În ceea ce privește înscrisurile depuse în recurs, acestea dovedesc faptul că decizia Tribunalului a fost deja pusă în executare, minorul fiind în prezent la mama intimată și, de asemenea, că nu au intervenit modificări esențiale cu privire la intimată, ci, dimpotrivă, în ceea ce-l privește pe recurent, căruia i s-a desfăcut contractul de muncă. Chiar în condițiile în care intimata nu ar dispune și de o altă locuință în S, la care face trimitere recurentul, locuința pusă la dispoziția acesteia de către unitatea unde lucrează permite mamei intimate ca, cel puțin pentru această vârstă fragedă a minorului, să-i asigure o creștere și educare corespunzătoare.
Față de considerentele expuse, constatând că, în raport de criticile formulate de recurentul reclamant dar și de înscrisurile depuse la dosar, în cauză nu subzistă motive de nelegalitate a deciziei atacate, în baza art.312 alin.1 pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
În baza art.274 pr.civ. recurentul va fi obligat la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 243 din 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă și intimatele Autoritatea Tutelară Primăria comunei și Primăria orașului.
Obligă recurentul către intimata la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
24.02.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Gh.
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Paula Păun
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
