Divort. Decizia 1731/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENMTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR.1731/R-MF
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.85/A/ din 03 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns, la cele două strigări, recurenta-pârâtă asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.84/2009, emisă de Baroul Vâlcea -Cabinet individual și intimatul-reclamant, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.166/2009, emisă de Baroul Vâlcea -Cabinet individual
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei și a chitanței de plata taxei judiciare în sumă de 20,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente precizează că nu s-au împăcat.
Avocat depune la dosar borderou cu acte, din carer rezultă starea de sănătate a recurentei, cu copii pentru comunicare.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a se lua cunoștință de conținutul înscrisurilor care nu au fost depuse la dosar cu 5 zile libere înainte de termenul de judecată.
La a doua strigare a cauzei răspund părțile asistate de apărători.
Avocat solicită admiterea probei cu acte, pe care le-a și depus, privind starea de sănătate a pârâtei, care se opune admiterii cererii de desfacere a căsătoriei întrucât are nevoie de sprijinul soțului său, dată fiind starea precară de sănătate.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant precizează că nu se opune admiterii probei cu acte.
Curtea admite proba cu acte solicitată de intimata-pârâtă, prin apărător, pe teza probatorie indicată.
Părțile prezente precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul, pentru recurenta-pârâtă, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, cu cheltuieli de judecată.
Precizează că la dosarul cauzei s-au administrat o serie de probe. Intimatul a cerut divorțul și trebuia să facă dovada că se impune desfacerea căsătoriei. Instanțele anterioare au făcut abstracție de declarațiile martorilor, precum și certificatul medico-legal aflate la dosar. Din declarațiile martorilor rezultă că reclamantul este vinovat de desfacerea căsătoriei. Probele au fost evaluate în mod greșit, tribunalul trebuia să facă o evaluare corectă a probelor, s-a situat pe poziție reclamantului, care trebuia să facă probe care să justifice desfacerea căsătoriei.
Intimatul-reclamant a părăsit domiciliul conjugal, i-a tăiat lumina, amenințat-o și se pune problema ce culpă are recurenta. Analiza stării de fapt este făcută de fond și apel, iar tribunalul nu a făcut o analiză proprie a stării de fapt.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Singurul motiv de recurs ar fi dacă instanța de apel a făcut o analiză a stării de fapt; celelalte motive de recurs nu se referă la legalitatea deciziei. În opinia sa, tribunalul a făcut o analiză proprie a situației de fapt.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 16 august 2008 pe rolul Judecătoriei Drăgășani, reclamantul -. a chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei lor încheiată în iulie 1977, iar pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "".
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta în iulie 1977 și și-au stabilit domiciliul conjugal în gospodăria sa, iar raporturile dintre soți s-au deteriorat în ultima vreme deoarece pârâta nu-și îndeplinea corespunzător obligațiile conjugale. Pe toată perioada căsătoriei pârâta, care avea doi copii dintr-o căsătorie anterioară, cheltuia toate veniturile pe care le realiza reclamantul cu cheltuielile ocazionate de copiii săi, ignorând total necesitățile soților, iar în ultima perioadă aceasta părăsea frecvent domiciliul conjugal și mergea la fiica sa zile întregi, fără a-i da soțului vreo explicație.
A mai susținut reclamantul că este despărțit în fapt de pârâtă de circa 5 luni, perioadă în care nici unul dintre soți nu a încercat reluarea relațiilor de căsătorie, raporturile de familie dintre soți fiind grav vătămate, astfel încât se impune desfacerea prin divorț a căsătoriei, mai ales că soția refuză categoric împăcarea cu el.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii pe considerentul că nu sunt motive temeinice pentru a se desface căsătoria părților.
Prin sentința civilă nr.3485 din 3 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Drăgășani în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea și s-a desfăcut căsătoria din vina ambilor soți, dispunându-se ca pârâta să revină la numele purtat anterior căsătoriei și anume acela de "" luându-se act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță de fond a reținut, pe baza declarațiilor martorilor și a înscrisurilor, că relațiile dintre soți sunt deteriorate, între ei fiind dese certuri, momente în care pârâta se exprimă vulgar și agresiv la adresa soțului. În unul din aceste momente, reclamantul a lovit-o pe pârâtă, cauzându-i leziuni pentru care a avut nevoie de îngrijiri medicale. Totodată, acesta a intrat în relații de concubinaj cu altă femeie și s-a mutat în domiciliul acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art.129 alin.4 și 5 Cod procedură civilă, precum și a dispozițiilor art.37 alin.2 și art.38 din Codul familiei.
În motivare, pârâta a arătat că s-a făcut abstracție de declarațiile martorilor propuși de aceasta, precum și de înscrisurile aflate la dosar. Arată că relațiile de căsătorie au fost normale până în luna iulie 2008, când l-a surprins pe soțul său întreținând relații intime cu o altă femeie. Practic, vinovat de destrămarea relațiilor de căsătorie se face reclamantul-intimat. Martorii propuși de acesta au depus mărturie mincinoasă, fapt ce a determinat-o pe apelanta-pârâtă să formuleze plângere penală pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.85/A/ din 3 aprilie 2009, respins apelul declarat de pârâtă, reținând că motivul privind nerespectarea de către judecătorul fondului a cerințelor art.129 alin.4 și 5 Cod procedură civilă este nesusținut.
Potrivit alin.4 al articolului menționat, judecătorul avea obligația "să pună în dezbatere orice împrejurări de fapt și de drept". În alin.5 al art.129 Cod procedură civilă se prevede că "judecătorii au îndatorirea să stăruie cu toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză".
Or, în aplicarea dispozițiilor procedurale menționate, instanța de fond a încuviințat părților probele cu înscrisuri și martori, care au fost corect analizate, așa încât, nu a avut loc o încălcare a disp.art.129 pr.civ. Astfel, din coroborarea probelor fondului, corect judecătoria a concluzionat că raporturile dintre soți sunt grav vătămate și căsătoria acestora nu mai este posibilă, din vina ambelor părți, soluția pronunțată respectând dispozițiile art.38 alin.1 din Codul familiei.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziei a formulat recurs pârâta, pe care a criticat-o pentru nelegalitate, în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Motivând recursul, pârâta susține că instanța de apel a încălcat prevederile art.129 alin.4 și 5 Cod procedură civilă, precum și dispozițiile art.37 alin.2 și art.38 Codul familiei.
Astfel, arată recurenta, din declarațiile martorilor (35) și (36) rezultă că părțile, după ce au trăit în concubinaj, comportându-se ca soț și soție, o perioadă de 5 ani, în anul 1977 s-au căsătorit, iar până de curând relațiile dintre soți au fost bazate pe respect reciproc, încredere, întrajutorare și afecțiune unul față de celălalt. Vinovat de desfacerea căsătoriei este reclamantul care, în luna iulie 2008, fost surprins de către recurentă în domiciliul conjugal, întreținând relații intime cu o altă femeie, după care, acesta a părăsit domiciliul conjugal și s-a mutat efectiv în gospodăria acesteia.
Se mai susține că instanța de apel nu a ținut seama de faptul că în momentul în care pârâta a încercat să-l convingă pe intimatul-reclamant să se reîntoarcă în domiciliu, a fost lovită, leziunile produse fiind descrise în certificatul medico-legal seria C nr.1005/30 iulie 2008 și pentru a căror vindecare au fost necesare 4-5 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, instanța de apel nu a ținut seama de faptul că intimatul-reclamant provoacă certuri și discuții, venind aproape în fiecare zi în domiciliul conjugal, o insulă pe pârâtă și o amenință cu moartea dacă nu părăsește domiciliul conjugal, intenția reclamantului fiind aceea de a reveni în domiciliul conjugal cu actuala concubină.
Totodată, tribunalul a făcut abstracție de certificatul medico-legal depus în fața instanței de fond, precum și de înscrisurile existente la filele 17-22.
Față de toate aceste împrejurări se solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei civile atacate, în sensul admiterii apelului declarat de pârâtă, iar pe fond respingerea acțiunii de divorț formulată de reclamant, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale.
Recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
Instanța de apel, pentru a pronunța soluția sa, a reținut că pârâta a invocat un motiv de nelegalitate, constând în lipsa de rol activ, prevăzut de art.129 și urm. din Codul d e procedură civilă. Se ignoră, astfel, faptul că prin criticile cuprinse în memoriul de apel pârâta a invocat ignorarea de către prima instanță a probelor aflate la filele 17-22, tribunalul ca instanță devolutivă, fiind obligat a face o analiză proprie a materialului probator administrat.
Prin criticile formulate, pârâta practic a readus în fața instanței de apel toate problemele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe, iar tribunalul, față de caracterul devolutiv al apelului, avea obligația să procedeze la o nouă judecată în fond, verificând atât legalitatea sentinței - în ce măsură prima instanță a aplicat și interpretat corect legea - cât și temeinicia acesteia - dacă situația de fapt stabilită prin hotărâre corespunde probelor administrate.
Instanța de apel însă, s-a limitat la reluarea motivării primei instanțe fără a face o judecată proprie, nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de probă invocate de apelantă și nu a motivat sub acest aspect hotărârea, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului.
Potrivit dispozițiilor art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, hotărârea pronunțată de instanță trebuie să arate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, lipsa argumentării constituind un motiv de nelegalitate a deciziei, potrivit dispozițiilor art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Cum lipsa cercetării fondului în fața instanței de apel face imposibilă exercitarea controlului judiciar pe calea recursului, urmează a fi admis recursul potrivit dispozițiilor art.312 alin.5 Cod procedură civilă, cu consecința casării deciziei pronunțate de tribunal și trimiterii cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal, pentru cercetarea fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta, domiciliată în comuna, sat i de, județul V, împotriva deciziei civile nr.85/A/ din 3 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul -., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat în D,-, județul
Casează decizia și trimite cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 noiembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - --- - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./07.12.2009
Jud. apel:
Jud. fond:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 776/2009. Curtea... | Interdicție. Decizia 59/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
