Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 776/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 776/R-MF
Ședința publică din 16 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta () I, împotriva deciziei civile nr.45/A/ din 20 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurenta-reclamantă -I și avocat, pentru intimatul-pârât, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.30/2009, eliberată de Baroul Vâlcea.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 3 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.99123 din 16 aprilie 2009, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente, personal sau prin apărător, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, având în vedere această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Recurenta-reclamantă I solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat în scris. Arată că, are condiții materiale pentru creșterea și educarea minorului, mai bune decât cele deținute de către pârât, astfel că solicită reâncredințarea minorului. Arată că, acordul manifestat în fața instanței de fond a fost smuls de către pârât prin amenințări.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-pârât, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Vâlcea, ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, având în vedere faptul că, din probele administrate în cauză, rezultă că pârâtul are condiții materiale mai bune pentru creșterea și educarea minorului, astfel că este în interesul acestuia să fie crescut de către tată.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23 aprilie 2008 sub nr-, reclamanta -I a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ca minorul - să-i fie reîncredințat spre creștere și educare, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea acestuia, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că, prin sentința civilă nr.3328/13 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, minorul, rezultat din căsătoria părților fiind încredințat spre creștere și educare pârâtului, iar ulterior, prin sentința civilă nr.828 din 27 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, reclamanta a fost obligată la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 125 lei.
Reclamanta a susținut că pârâtul lucrează într-o altă localitate, fiind nevoit să facă naveta, iar minorul este lăsat în grija bunicii paterne, aceasta însă nu se ocupă de creșterea și îngrijirea copilului, care s-a ars și a fost mușcat de câine, fapt ce denotă că este lăsat nesupravegheat și apreciază că ea este în măsură să-i asigure acestuia o educație corespunzătoare unei dezvoltări normale și să îl supravegheze, pentru ca astfel de incidente din care copilul să aibă de suferit să nu se mai întâmple. Mai arată că urmează să dea naștere unui alt copil și consideră că este firesc ca cei doi copii să locuiască și să crească împreună.
La rândul său, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând că este în interesul copilului de a rămâne în îngrijirea și supravegherea sa, unde beneficiază de toate condițiile materiale și de locuit de care are nevoie.
Judecătoria Drăgășani, prin sentința civilă nr.2794 din 16 octombrie 2008, a admis cererea și a dispus reîncredințarea către reclamantă spre creștere și educare a minorului, cu obligarea pârâtului la 135 lei lunar pensie de întreținere pentru minor, începând cu data de 16 octombrie 2008 și până la majoratul acestuia, precum și cheltuieli de judecată în cuantum de 308 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că, pârâtul lucrează în domeniul construcțiilor, are un program de lucru mai încărcat, fiind nevoit să lipsească de la domiciliu, perioadă în care nu se poate ocupa de copil, fiind astfel în interesul minorului de a fi încredințat mamei spre creștere și educare, care locuiește împreună cu soțul său într-o casă compusă din 9 camere, proprietatea tatălui său, dintre care 5 sunt locuibile, iluminate și încălzite, iar pârâtul locuiește cu mama sa într-o gospodărie unde se află două case, din care una cu două camere de locuit, sală și beci și una cu o cameră, baie, apă curentă.
S-a apreciat că este în interesul copilului să fie încredințat mamei spre creștere și educare, deoarece mama are o comportare bună în colectivitatea locală, mai are un copil și aceștia pot crește împreună, sub creșterea și supravegherea mamei, sub a cărei protecție beneficiază de condiții materiale superioare celor oferite de pârât.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, susținând că instanța de fond a pronunțat o soluție prin care ignoră interesul superior al minorului.
Astfel, nu s-a ținut seama de împrejurarea că mama copilului l-a părăsit pe acesta, stabilindu-se la concubinul său, iar din relația cu acel a rezultat un alt copil al reclamantei, motivul pentru care reclamanta a solicitat reîncredințarea minorului fiind de fapt pensia de întreținere la care aceasta a fost obligată prin hotărârea de divorț.
Copilul a stat de la naștere permanent alături de tatăl său de care este foarte legat afectiv, fiind supravegheat de către apelant și mama acestuia care este casnică.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.45/A/ din 20 februarie 2009, a admis apelul formulat de pârât și a schimbat în tot sentința, în sensul respingerii acțiunii.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut, în esență că, la încredințarea spre creștere și educare a unui minor în situația despărțirii părinților săi, condițiile materiale nu reprezintă singurul criteriu în luarea măsurii de încredințare a copilului unuia dintre părinți, ci ele complinesc cerințele de natură afectivă, morală pe care trebuie să le îndeplinească părintele care solicită această încredințare.
În cauză, s-a reținut că reclamanta a părăsit domiciliul conjugal, lăsându-l pe minor cu tatăl său și, intrând în relații de concubinaj cu un alt, a mai dat naștere unui copil, și a înțeles necondiționat, cu ocazia soluționări acțiunii de divorț, ca minorul să fie încredințat tatălui spre creștere și educare. În acest timp, de la părăsirea copilului și până la promovarea acțiunii de față, reclamanta nu a manifestat un interes real față de minor, nu l-a căutat pe acesta decât o singură dată, susținând ea însăși în apel că a încercat să-l vadă "de Paște și de C", însă nu a reușit întrucât apelantul a refuzat să-l arate pe minor mamei sale cu motivarea că doarme după împărtășania creștină de sărbători.
Cât privește condițiile de viață pe care cei doi părinți le pot oferi copilului, tribunalul a reținut că reclamanta nu are o locuință proprie stabilă, aceasta trăind împreună cu cel de-al doilea copil la domiciliul concubinului său, într-un imobil aflat în construcție, care este parțial locuibil, iar apelantul deține o gospodărie bine închegată, corespunzător dotată cu cele necesare unui trai decent, fiind ajutat în creșterea și îngrijirea copilului de către mama sa. relatat de către reclamantă în legătură cu împrejurarea în care copilul a fost agresat de câinele din gospodăria apelantului nu este relevant în contextul împrejurărilor cauzei pentru a determina prin el însuși reîncredințarea minorului mamei reclamante.
Prin urmare, așa cum reiese din depozițiile martorilor, coroborate cu datele de anchetă socială și cu susținerile părților, copilul beneficiază de condiții optime de creștere și educare alături de tatăl său încă de la naștere, nefiind în interesul copilului în prezent să fie reîncredințat mamei.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziei a formulat recurs reclamanta () I, susținând că nu s-a efectuat o anchetă socială pentru a se stabili condițiile de creștere și educare a unui copil.
În dezvoltarea criticii recurenta susține că la îngrijirea și educarea minorului nu contribuie tatăl intimat deoarece acesta lucrează de dimineață până seara, fiind lăsat în grija bunicii paterne, ocazie cu care minorul a fost mușcat de câine.
Se arată că instanța de apel nu a luat în considerare faptul că recurenta este căsătorită legal cu numitul și nu trăiește în concubinaj cu acesta. Tribunalul a stabilit că minorul a stat lângă tatăl său de la naștere și până în prezent, fapt ce nu este adevărat. Recurenta susține că a părăsit domiciliul de la fostul soț din cauza bătăilor și a neînțelegerilor, iar timp de doi ani copilul a stat la mamă, de care s-a atașat foarte mult.
Calitățile de creștere și educare la un minor nu corespund realității deoarece acesta locuiește într-o singură cameră împreună cu mama lui, iar cele relatate de recurenta-reclamantă sunt cunoscut și trăite de aceasta.
Se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar pârâtul să fie obligat la pensie de întreținere pentru minor. Consideră recurenta că este nelegal să fie încredințat minorul tatălui deoarece copilul este la o vârstă fragedă și are nevoie de mamă, care se poate ocupa de creșterea și educarea sa.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Criticile formulate nu sunt întemeiat în drept, insă din dezvoltarea acestora instanța apreciază că nemulțumirea recurentei se referă aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care consacra interesul superior al copilului in luarea oricărei măsuri ce îl vizează, motiv de recurs de nelegalitate, prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Se invocă lipsa anchetelor sociale în cadrul probatoriului administrat de instanțe, insă critica este nefondată deoarece, la dosar, există anchetele sociale efectuate la domiciliul părților, respectiv la recurenta-reclamantă la fila 27 iar la intimatul-pârât la fila 51 din dosarul de fond, înscrisuri ce au fost avute in vedere de instanțe la pronunțarea soluției.
Și critica privind aplicarea greșită a dispozițiilor legale care vizează interesul superior al copilului este nefondată, față de situați de fapt reținută de instanța de apel.
În caz de schimbare a împrejurărilor care au determinat încredințarea copilului, art.44 Cod familiei prevede că instanța legal investită va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii.
Pe baza tuturor mijloacelor de probă ale cauzei (depoziții de martori, înscrisuri, concluziile delegaților autorității tutelare), instanța de apel a hotărât motivat cu privire respingerea acțiunii și la menținerea încredințării minorului, constatând în mod just că este în interesul acestuia să rămână in custodia tatălui său, condițiile avute în vedere la încredințarea minorului nefiind schimbate. Copilul beneficiază de condiții optime de creștere și educare alături de tatăl său încă de la naștere, nefiind în interesul copilului în prezent să fie reîncredințat mamei.
In motivarea recursului recurenta a reluat nemulțumirile sale față de modul in care instanța de apel a apreciat probele administrate in cauză, insă aceste critici vizează aspecte de netemeinicie, ce nu pot fi analizate in prezenta cale de atac, ca urmare a abrogării pct.10 și 11 ale art.304 din Codul d e procedură civilă, rolul instanței de recurs limitându-se doar la verificarea legalității hotărârii și nu a netemeiniciei.
Cum stabilirea situației de fapt este atributul instanțelor de fond, în recurs nu se poate reanaliza administrarea probelor, ci doar aplicarea corectă a dispozițiilor legale la situația reținută. Se constată astfel că raportat la situația de fapt reținută, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 44 din codul familiei și Legii nr. 272/2004, dând prioritate interesului superior al minorului.
Convenția cu privire la drepturile copilului adoptată de la data de 20.11.1989 și ratificată de România prin Legea nr.18/1990 statuează în art.19 că statele părți vor lua toate măsurile legislative, administrative, sociale și educative corespunzătoare, în vederea protejării copilului împotriva oricărei forme de violență, vătămare sau abuz fizic sau mintal, de abandon sau neglijență, de rele tratamente sau de exploatare, abuz sexual, în timpul cât se află în îngrijirea părinților sau a unuia dintre ei sau a oricărei persoane căreia i-a fost încredințat.
In cauza Ignaccolo-Yenide României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 25 ianuarie 2000, a statuat că judecătorul este obligat ca la soluționarea cererilor accesorii divorțului, respectiv încredințarea copiilor minori, obligația de întreținere, etc. să țină seama de interesele minorilor, autoritățile având obligația de a depune eforturi rezonabile pentru ca atunci când interesele părinților sunt in conflict iar copii nu sunt suficient de maturi pentru a-și exprima ei înșiși in mod clar propriile preferințe, interesele superioare ale acestora să fie promovate, așa cum corect a procedat in speță instanțele de apel.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul este nefondat și va fi respins ca atare potrivit disp. art. 312 cod procedură civilă, hotărârea instanței de apel fiind legală.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă va fi obligată recurenta-reclamantă să plătească intimatului-pârât suma de 350 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta () I, împotriva deciziei civile nr.45/A/ din 20 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul .
Obligă pe recurenta-reclamantă () să plătească intimatului-pârât suma de 350 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./15.05.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 402/2009.... | Divort. Decizia 1731/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
