Interdicție. Decizia 59/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 59
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Violeta Stanciu Eliza Marin
- - -
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de petenta, domiciliată în comuna, nr. 753, județul P, împotriva deciziei civile nr. 400/28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în comuna, str. - M, județul
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-petentă personal și asistată de avocat conform împuternicirii avocațiale cu nr. 75/2009 din Baroul Prahova, lipsă fiind intimata.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul solicită proba cu înscrisuri și depune la dosar 6 declarații date de numiții:, și. Înscrisurile au fost comunicate și Reprezentantului Ministerului Public.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri pentru recurenta-petenă, depuse la acest termen de judecată de către apărătorul acesteia, avocat.
Avocat având din nou cuvântul arată că intimata se numește și nu, aceasta din urmă fiind de fapt nora intimatei. Mai susține avocat că pe rolul Judecătoriei Ploiești într-o cauză ce a avut ca obiect " ieșire din indiviziune" intimatei i-a fost desemnat un curator. În opinia sa este stare de judecată.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul în baza art. 306 alin.2 Cod procedură civilă invocă un motiv de nulitate de ordine publică și anume soluționarea cauzei de către cele două instanțe anterioare fără se dispune desemnarea unui curator bolnavei. Solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, respectiv a deciziei civile nr. 400/28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței civile nr. 1305/6 febr. 2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești cu trimitere spre rejudecare la prima instanță pentru a se dispune numirea unui curator.
-2-
Pe fondul recursului, se critică modalitatea efectuării raportului de expertiză medico-legală. Din moment ce expertiza medico-legală efectuată la instanța de fond concluzionează că bolnava are discernământul diminuat, se impunea completarea raportului de expertiză în sensul de a se menționa expres dacă, în aceste condiții de discernământ diminuat, bolnava ar putea încheia acte juridice și ar putea realiza consecințele acestor acte, deoarece prevederile art. 142 Codul Familiei se referă la discernământul necesar" pentru a se îngriji de interesele sale".
Instanța de fond a soluționat cauza în lipsa părților, amânând doar pronunțarea pentru depunerea de concluzii scrise, fără ca raportul de expertiză medico-legală să fie pus în dezbatere contradictorie a părților.
Solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond pentru completare raport de expertiză medico-legală.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că în cauză se impunea desemnarea numirii unui curator față de obiectul pricinii și concluziile raportului de expertiză medico-legală.
Pune concluzii de admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate anterior cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru desemnare curator pentru intimata.
Pe fondul recursului solicită respingerea acestuia ca nefondat. Expertiza medico-legală a fost corect efectuată iar concluziile sunt certe.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrata la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești sub nr.1453/IV/7/2008, petenta a solicitat punerea sub interdicție a numitei, susținând că aceasta nu este în deplinătatea facultăților mentale, existând riscul de a întocmi acte de dispoziție defavorabile.
Prin adresa din 25.08.2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieștia înaintat Judecătoriei Ploiești spre soluționare această cerere, cu propunerea de a fi respinsă întrucât petenta nu a efectuat niciun demers în vederea soluționării acesteia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-.
După administrarea probelor cu înscrisuri și expertiza medico-legală-psihiatrică efectuată de Serviciul Medico-legal P, Judecătoria Ploiești prin sent.civ.nr.1305/06.02.2009, a respins cererea de punere sub interdicție a numitei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța aceasta sentință, instanța a reținut că din concluziile raportului de expertiză medico-legală-psihiatrică nr.920/11.12.2008, a rezultat că a prezentat diagnosticul "sindrom psihoorganic cronic deteriorativ", are discernământul diminuat și nu necesita punerea sub interdicție.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel petenta, criticând-o pentru nelegalitate și a susținut că se impunea completarea raportului de expertiză în sensul de a se preciza dacă în raport de diagnostic și de concluzia că bolnava are discernământul diminuat, aceasta ar putea să încheie acte juridice și dacă ar realiza consecințele unor asemenea acte.
.//.
-3-
Sub un alt aspect, sentința a fost criticată și s-a arătat că la termenul din 30.01.2008, în lipsa părților, instanța a amânat pronunțarea pentru a se depune concluzii scrise, fără însă a se pune în discuție concluziile raportului de expertiză psihiatrică, nu s-a dat curs favorabil cererii petentei de repunere a cauzei pe rol, tocmai în vederea soluționării acestei probleme.
Prin decizia civilă nr. 400/28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-petentă, împotriva sentinței civile nr.1305/06.02.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut și constatat că, în conformitate cu prevederile art.142 din Codul familiei, poate fi pus sub interdicție "cel care nu are discernământ pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației mentale ori debilitații mentale."
Din dispozițiile acestui text, a rezultat ca situațiile de punere sub interdicție au fost limitativ prevăzute, acestea au fost determinate de alienația mentală ori debilitatea mentală care provoacă lipsa de discernământ.
În consecință, orice alte deficiențe fizice care nu ar antrena lipsa discernământului, nu au putut constitui cauze de punere sub interdicție, deci, nu s-au putut extinde prin analogie, cauzele limitativ arătate de textul menționat la alte situații sau deficiențe fizice.
În cauza de față, tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a apreciat că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute expres și limitativ de legiuitor pentru punerea sub interdicție, mai cu seamă că, prin raportul de expertiză psihiatrică, deși s-a stabilit că intimata are discernământul diminuat, s-a menționat că aceasta nu necesita punerea sub interdicție.
Având în vedere cele arătate, cât și faptul că scopul punerii sub interdicție a fost acela de a ocroti interesele unei persoane lipsite de discernământ, ceea ce nu a fost cazul intimatei, care în condițiile date, prin exercitarea drepturilor sale nu vătăma drepturile altor persoane, tribunalul, în temeiul disp.art.296 Cod pr.civilă, a respins apelul ca nefondat.
Totodată, tribunalul a apreciat că nu se impunea completarea probatoriilor în sensul celor solicitate de apelantă întrucât, prin concluziile raportului de expertiză psihiatrică, care a stabilit că intimata nu necesita punerea sub interdicție, s-a răspuns în mod favorabil și obiectivelor propuse de apelantă pentru completarea expertizei, în sensul dacă, intimata ar putea încheia acte juridice, și dacă ar realiza consecințele acestora.
Împotriva susmenționatei decizii a declarat în termen legal recurs petenta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de judecată din 26.01.2010, recurenta-petentă a invocat un motiv de nulitate de ordine publică, respectiv soluționarea cauzei de instanța de fond și de apel, fără a se desemna un curator numitei.
Curtea, examinând recursul prin prisma motivului de nulitate de ordine publică invocat, constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele consierente:
Art.146 din Codul Familiei, prevede că până la rezolvarea cererii de punere sub interdicție, autoritatea tutelară va numi un curator pentru îngrijirea persoanei și reprezentarea celui a cărui interdicție a fost cerută.
.//.
-4-
Analizând cele două hotărâri pronunțate, Curtea constată că, în speță, cauza s-a soluționat fără a se desemna un curator, fiind încălcate astfel dispozițiile art.30 alin.2 din Decretul nr.32/1954.
Potrivit art.30 alin.2 din Decretul 32/1954, pre ș edintele instanței investită cu o cerere de punere sub interdicție, sesizează autoritatea tutelară de la domiciliul celui a cărui punere sub interdic ț ie este cerută, pentru a se face aplicarea dispozițiilor art.146 din Codul Familiei, referitoare la numirea curatorului.
Prin urmare, în cauză devine incident motivul de casare prevăzut de art.304 pct.5 Cod pr.civilă, în conformitate cu care casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulită ț ii de art.105 alin.2 Cod pr.civilă.
Potrivit art. 105 alin.2 Cod pr.civilă, " actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale, se vor declara nule. ", iar în cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
Cum dispozițiile art.38 alin.2 din Decretul 32/1954 sunt imperative, încălcarea acestora atrage nulitatea actelor de procedură întocmite cu nerespectarea acestor dispoziții.
Față de aceste considerente, Curtea urmează să admită recursul, iar în baza disp. art.312 Cod pr.civilă raportat la art. 304 pct.5 Cod pr.civilă, va casa ambele hotărâri și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de petenta, domiciliată în comuna, nr. 753, județul P, împotriva deciziei civile nr. 400 din 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în comuna, str. - M, județul
Casează decizia civilă nr. 400 din 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentința civilă nr. 1305 din 6 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Violeta Stanciu Eliza Marin
C - - - - -
Grefier,
- -
red./tehnored.
6 ex./12.02.2010
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare3120
f- Judecătoria Ploiești
a- Tribunalul Prahova
R,
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Violeta Stanciu Eliza Marin
| ← Divort. Decizia 1731/2009. Curtea de Apel Pitesti | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1112/2009. Curtea... → |
|---|
