Divort. Decizia 1755/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1755/R/2009 | |
Ședința publică din 30 septembrie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor | --- - |
JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta | - - -- - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta T împotriva deciziei civile nr. 10/A din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamantul T, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantului-intimat T, avocat -, lipsă fiind pârâta-recurentă și reclamantul-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prezenta cauză a fost suspendată la data de 17 iunie 2009 în temeiul prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă. La data de 22 iunie 2009, reclamantul-intimat a depus o cerere prin care solicită repunerea cauzei pe rol, care însă nu a fost timbrată corespunzător.
La termenul de azi, reprezentanta reclamantului-intimat depune la dosar timbrajul aferent cererii de repunere pe rol și delegația de reprezentare.
Reprezentanta reclamantului-intimat arată că înțelege să invoce excepția nulității recursului întrucât acesta nu este motivat, iar pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat, și în consecință menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 700 lei, angajându-se să depănă la dosar până la terminarea dezbaterilor chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1227/12.05.2008 Judecătoria Sighetu Marmațieia admis acțiunea de divorț formulată de reclamantul T în contradictoriu cu pârâta T și în consecință a desfăcut din culpa exclusivă a pârâtei căsătoria părților și a dispus reluarea de către aceasta a numelui avut anterior căsătoriei, acela de "".
Prima instanță a reținut că pârâta este singura vinovată destrămarea relațiilor de căsătorie, prin aceea că în timpul conviețuirii cu reclamantul a avut relații cu un alt coleg al părților, iar pârâta obișnuia să facă împrumuturi fără acceptul reclamantului, fiind despărțiți în fapt de circa un an.
Prin decizia civilă nr. 10 din 15.01.2009 a Tribunalului Maramureșa fost admis în parte apelul declarat de pârâta T împotriva sentinței civile nr. 1226/12.05.2008 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, pe care a schimbat-o în parte în sensul reținerii culpei comune a soților la desfacerea căsătoriei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost obligat intimatul T la plata către apelanta Tas umei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit în anul 1980, din căsătoria lor rezultând un copil care în prezent este major.
Relațiile de căsătorie s-au deteriorat profund în ultimii ani și acest lucru se datorează culpei ambilor soți.
Astfel, pârâta a contractat mai multe împrumuturi fără acceptul soțului reclamant și a avut o relație extraconjugală cu un coleg de serviciu, aspect care rezultă din declarația martorului (audiat în fața primei instanțe).
Pe de altă parte, reclamantul obișnuia să consume frecvent băuturi alcoolice sub influența cărora era agresiv cu soția, o jignea și o brusca fizic și el însuși s-a angajat într-o relație extraconjugală.
Pe fondul tensiunii permanente și al reproșurilor reciproce, părțile s-au despărțit în fapt în urmă cu mai mult de un an și de atunci nu au mai reluat conviețuirea.
Față de cele de mai sus instanța a constatat că relațiile de căsătorie sunt grave și iremediabil destrămate, impunându-se desfacerea acesteia în temeiul art. 38 al. 1.familiei, reținându-se culpa comună a ambilor soți.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal pârâta, solicitând modificarea, în baza următoarelor motive:
Instanța nu a încuviințat audierea decât unei singure martore din cele trei propuse.
Recurenta invocat vina exclusivă a reclamantului T, arătând că martorul propus de acesta și audiat de instanță este în relații de dușmănie cu recurenta.
Reclamantul a propus un singur martor, arătând că nu are alte probe.
Un alt motiv de recurs invocat vizează cuantumul cheltuielilor de judecată cu privire la care reclamanta arată că este mai mare de 20 lei, cât a acordat instanța de apel. Totodată, solicitat acordarea de daune morale fără a arăta cuantumul acestora.
Judecarea recursului a fost suspendată în baza art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod proc.civ. la termenul de judecată din 17.06.2009, ulterior dosarul fiind repus pe rol la solicitarea intimatului T.
La termenul de judecată din 30.09.2009 reprezentanta intimatului invocat excepția nulității recursului, ca nemotivat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor și a excepției invocate, curtea constată că excepția nu este fondată, urmând a fi respinsă, iar recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția nulității întemeiată pe disp. art. 306 Cod proc.civ. aceasta nu se verifică.
Așa cum reiese din conținutul recursului declarat de pârâtă, aceasta invocat motivele prezentate mai sus. Chiar dacă cea mai mare parte acestora vizează aspecte de netemeinicie (cele referitoare la probațiunea testimonială) și numai cel vizând cheltuielile de judecată se circumscrie disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. faptul că recurenta expus motivele pe care își întemeiază calea de atac promovată, face ca excepția prev. de art. 306 Cod proc.civ. să nu fie incidentă.
Pe fondul recursului, criticile privind probațiunea testimonială nu pot fi încadrate în cadrul motivelor de nelegalitate, conform cerințelor art. 304 Cod proc.civ.
Solicitarea recurentei de acordare unor cheltuieli de judecată în apel în cuantum mai mare de 20 lei nu este fondată, întrucât pârâta nu a făcut dovada că judecarea apelului i- ocazionat cheltuieli în cuantum mai mare.
În ceea ce privește solicitarea acordării daunelor morale, aceasta este o cerere nouă, formulată prima dată în recurs, inadmisibilă în raport de disp. art. 316 rap. la art. 294 alin. 1 Cod proc.civ.
Văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului, ca nemotivat.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta T,. în S M-/A jud. M, împotriva deciziei civile nr. 10/A din 15 ianuarie 2009 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta
- - - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red. MV dact. GC
4 ex/7.10.2009
Jud. apel: V,
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 339/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
