Divort. Decizia 177/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - divorț -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 177
Ședința publică din 9 iunie 2009
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în F, str. - nr. 10, județul S, împotriva deciziei civile nr. 124 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns pârâta intimată, lipsă fiind reclamantul recurent și autoritatea tutelară - intimata Primăria comunei
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care,
La strigarea a doua a cauzei, s-a prezentat în instanță și reclamantul recurent, care depune la dosar chitanța nr. - din 9 iunie 2009 și timbru judiciar de 3 lei, prin care face dovada timbrării recursului.
Curtea, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, dă cuvântul la dezbateri.
Reclamantul recurent solicită încredințarea spre creștere și educare a minorului - născut la 1 ianuarie 2002, precizând că-i poate oferi cele necesare traiului și educației. Solicită admiterea recursului și schimbarea hotărârii tribunalului.
Pârâta intimată arată că nu dorește să fie despărțiți copiii, motivând că au crescut împreună. Susține că reclamantul nu a plătit pensie alimentară pentru copii și nu i-a vizitat niciodată. Solicită respingerea recursului.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr. 1692/227/18 iunie 2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună: desfacerea, din culpă comună, a căsătoriei încheiate între părți, la data de 25.10.2003 și înregistrată sub nr. 214 din aceeași dată la starea civilă din cadrul Primăriei Municipiului F; încuviințarea ca după desfacerea căsătoriei, pârâta să revină la numele avut anterior, acela de "";încredințarea pârâtei spre creștere și educare a minorilor rezultați din căsătorie: - - născut la data de 01.01.2002 și - - născut la data de 25.12.2000-obligarea sa, la plata către pârâtă a unei pensii lunare de întreținere în favoarea celor doi copii minori, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul acestora, pensie care să fie stabilită funcție de venitul minim pe economia națională.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 25.10.2003, iar din relațiile de căsătorie au rezultat cei doi minori indicați mai sus, care se află în întreținerea mamei lor.
Reclamantul a mai arătat că neînțelegerile intervenite între părți, au generat scandaluri și certuri interminabile, datorându-se atitudinii adoptate de ambele părți și în special a pârâtei, care părăsea domiciliul comun și pleca nejustificat la părinții săi, în comuna
În luna august 2007, când pârâta a plecat împreună cu copii la părinții ei, părțile s-au despărțit în fapt și consideră că în această situație relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Pârâta, prezentă în instanță, la termenul de judecată din 24.09.2008, a arătat că este de acord cu acțiunea formulată de reclamant.
Prin sentința civilă nr. 2389 din data de 19 noiembrie 2008, Judecătoria Fălticenia admis acțiunea civilă având ca obiect - divorț - formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta, a declarat desfăcută, din culpă comună, căsătoria încheiată între părți la 25 octombrie 2003 și înregistrată în registrul stării civile al Municipiului F, sub nr. 214 din aceeași dată, a dispus ca pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "", a încredințat pârâtei spre creștere și educare minorii: - - născut la data de 25 decembrie 2000 și - născut la data de 01 august 2002 și a obligat reclamantul să plătească lunar, în favoarea acestora, pensie de întreținere de câte 82,50 lei pentru fiecare copil începând cu data introducerii acțiunii, 18 iunie 2008 și până la data de 30 septembrie 2008, și în continuare, câte 91,50 lei de la data de 01.10.2008 și până la majoratul acestora.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că destrămarea relațiilor da familie se datorează ambelor părți, că minorii rezultați din căsătorie sunt la o vârstă fragedă și se află în grija mamei, părțile convenind ca aceștia să fie încredințați acesteia după divorț și că reclamantul nu realizează venituri impozabile.
Apelul reclamantului prin care acesta solicita schimbarea sentinței și încredințarea minorului - spre creștere și educare, a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 124 din 12 martie 2009 a Tribunalului Suceava - Secția Civilă, cu motivarea că minorul are numai 6 ani, iar la despărțirea în fapt a părinților săi, s-a aflat constant și exclusiv în grija mamei; că reclamantul nu i-a vizitat pe copii și nici nu le-a prestat întreținere și că, cererea acestuia a fost formulată pentru prima dată în fața instanței de apel.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, în motivarea căruia, a arătat, în esență, că deopotrivă cu pârâta, îndeplinește condițiile materiale și prezintă garanții morale pentru creșterea și educarea copiilor rezultați din căsătorie, astfel încât era îndreptățit la încredințarea minorului -, născut la data de 1 ianuarie 2002, instanțele făcând o greșită aplicare a prevederilor legale în materie.
Criticile formulate se încadrează în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și se dovedesc a fi neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Art. 42 din Codul Familiei consacră în termeni imperativi, de strictă interpretare și aplicare, obligația instanței de a stabili, odată cu pronunțarea divorțului, căruia dintre părinți vor fi încredințați copiii minori, învoiala părinților în acest sens producând efecte numai dacă a fost încuviințată prin hotărârea instanței, aceasta subordonându-se, în toate cazurile,principiului interesului superior al copilului.
Din această perspectivă, aprecierea tribunalului în sensul că reclamantul a formulat o cerere nouă în apel, cu încălcarea prevederilor art. 294 Cod procedură civilă, solicitând încredințarea unuia dintre minorii rezultați din căsătorie, nu poate fi primită, înțelegerea părinților putând fi supusă cenzurii instanțelor de control judiciar, sub aspectul interesului copilului, chiar dacă a fost încuviințată de instanța de fond.
În schimb, pretenția reclamantului apare nefondată prin raportare la întregul complex de împrejurări concrete ale cauzei, circumscrise exclusiv interesului copiilor minori.
Noțiunea de "interes al copilului" se apreciază nu numai în legătură cu posibilitățile materiale ale părinților, ci și cu vârsta copilului, conduita morală a părinților, gradul de atașament și interes pe care aceștia l-au manifestat față de copil, posibilitățile fiecărui părinte de supraveghere și îngrijire a copiilor, sexul copilului, starea sănătății acestuia și, în general, cu existența celor mai prielnice condiții pentru creșterea și educarea copiilor.
Astfel, deși niciunul dintre părinții celor doi minori rezultați din căsătorie, în vârstă de 10 și, respectiv, 7 ani, nu dețin o locuință proprie, domiciliind fiecare împreună cu proprii părinți, în imobilele proprietatea acestora din urmă, unde ocupă o singură încăpere, potrivit concluziilor anchetelor sociale efectuate de autoritățile tutelare implicate în speță, după despărțirea în fapt a acestora cei doi minori s-au aflat exclusiv și permanent în grija și supravegherea mamei - pârâta și a bunicilor materni, aceștia suportând împreună și cheltuielile legate de creșterea și educarea copiilor.
Cum, pe de o parte, este necontestat faptul că reclamantul recurent nu realizează venituri impozabile, ceea ce echivalează cu lipsa unui loc de muncă stabil, iar acesta nu a făcut dovada, potrivit art. 1169 Cod civil, că poate asigura minorilor un climat familial normal caracterizat prin grijă și afecțiune, condiții materiale siguranței morale superioare celor oferite de pârâtă, iar pe de altă parte, minorul - este în vârstă de doar 7 ani, având mai multă nevoie de îngrijirea mamei, atât în ceea ce privește creșterea, cât și formarea caracterului, știut fiind că îndeosebi în primii ani de viață, sentimentele de iubire ale copilului sunt, în general, mai puternice față de mamă decât față de tată și a crescut alături de fratele său mai mare, -, sub ocrotirea familiei materne, în mod corect și legal tribunalul a apreciat că interesul superior al minorului - este de a rămâne în grija pârâtei și nu de a fi încredințat tatălui, caz în care ar fi privat de stabilitatea, ocrotirea și afectivitatea climatului familial în care s-a format.
De asemenea, nu este lipsită de relevanță nici împrejurarea că reclamantul nu a contribuit din punct de vedere material la susținerea cheltuielilor necesare creșterii și educării minorilor, implicați în sistemul educațional, ulterior despărțirii în fapt și nici nu i-a vizitat la noul domiciliu al acestora, potrivit ansamblului probator al cauzei și nici atitudinea reclamantului adoptată în prima fază procesuală, în fața instanței de fond, caracterizată prin dezinteres față de persoana minorilor, dedus din stăruința acestuia ca încredințarea minorilor să se dispună în favoarea pârâtei, aspect cu care aceasta din urmă a fost de acord necondiționat.
Față de cele ce preced, constatând că nu este dat motivul de nelegalitate invocat și că nici din oficiu nu există motive de casare, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul domiciliat în F, str. - nr. 10, județul S, împotriva deciziei civile nr. 124 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Ia act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/09.07.2009
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Dumitraș Daniela
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Plasament. Decizia 200/2009. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
