Divort. Decizia 180/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIA NR.180
Ședința publică de la 12 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 170 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta reclamantă și intimatul pârât, reprezentat de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, prin Serviciul registratură, intimatul pârât a depus întâmpinare, după care;
Avocat a depus împuternicire avocațială din 09.02.2009.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru intimatul pârât, a respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca fiind temeinică și legală. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
1. Prin sentința civilă nr. 2605 din 25.02.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtului.
S-a admis, în parte, cererea reconvențională formulată de pârât.
S-a desfăcut căsătoria înregistrată în registrul stării civile al Consiliului Local la nr. 2091/21.11.1999, prin acordul părților.
S-a dispus ca reclamanta să își păstreze numele dobândit prin căsătorie, acela de,
Pentru a se pronunța astfel, nalizând materialul probator administrat în cauză, instanta a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 21.11.1999, căsătoria lor fiind înregistrată sub nr. 2091 în registrul de stare civilă al Consiliului Local C, conform certificatului de căsătorie aflat la fila 8 în dosar. Din căsătoria părților nu au rezultat copii minori.
Având în vedere că ambele părți și-au manifestat expres în fața instanței acordul privind desfacerea căsătoriei lor și reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute art. 38 alin. 2. fam. respectiv de la data încheierii căsătoriei și până la data introducerii prezentei cereri, a trecut mai mult de un an, iar din căsătorie nu au rezultat copii minori, instanța, în baza acestui text de lege, coroborat și cu art. 37 alin. 2. a admis, în totalitate, cererea formulată de reclamantă și, în parte, cererea reconvențională formulată de pârât și a dispus desfacerea căsătoriei părților prin acordul lor.
În temeiul disp. art. 40 alin. 1. fam, reclamanta își va păstra numele dobândit prin căsătoriei, având în vedere acordul pârâtului în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, considerând greșită această soluție pronunțată de către instanța de fond întrucât nu există motive temeinice care să justifice păstrarea numelui său de către reclamantă.
La 9 septembrie 2008, intimata a depus la dosar întâmpinare în care a arătat că nu se pot reține criticile apelantului din motivele de apel întrucât acesta a fost interpelat în mod expres de instanță atât cu privire la desfacerea căsătoriei cât și cu privire la păstrarea de către reclamantă a numelui dobândit prin căsătorie, cereri asupra cărora acesta și-a exprimat în mod neechivoc acordul.
Prin decizia civilă 170/23 sept. 2008 Tribunalul Dolja admis apelul declarat de pârâtul, domiciliat în C, B- -,. 110 B,.1,.2, jud. D, împotriva sentinței civile nr.2605 din 25.02.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu sediul la. Av., cu sediul în C, str. -.-, nr. 7,. 97 AP,. C,.1, jud.
A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a dispus ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de " ".
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a respins cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 40 al.3 fam. la desfacerea căsătoriei prin divorț, dacă nu a intervenit o învoială sau dacă instanța nu a dat încuviințarea, fiecare dintre foștii soți va purta numele ce avea înainte de căsătorie.
În speță consemnările făcute cu ocazia interogatoriului luat apelantului pârât (fila 25 dosar de fond) nu fac dovada existenței unei învoieli intervenită între soți cu privire la păstrarea numelui de către reclamantă, cu atât mai mult cu cât în cererea reconvențională formulată în cauză (fila 12 dosar de fond) acesta solicitase în mod expres ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei sintagma "desfacerea căsătoriei prin consimțământ" trebuie interpretată ca reprezentând acordul pârâtului la desfacerea căsătoriei, dar nu presupune neapărat și acordul dat cu privire la păstrarea numelui.
De asemenea, din actele și lucrările dosarului nu rezultă vreo împrejurare sau motiv temeinic care să justifice păstrarea numelui din căsătorie de către reclamantă.
Prin urmare nefiind îndeplinite condițiile prev. de art.40 alin.1 și 2 fam. în temeiul art.40 alin.3 fam. și art.296 pr.civ. instanța a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a dispus ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de " ".
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta in termen si motivat, criticand-o pentru nelegalitate, aratand in esenta ca instanta de apel a aplicat necorespunzator in cauza dispozitiile legale prev. de art. 40 Codul familiei, prin interpretarea gresita a raspunsului la interogatoriu dat de catre parat, in sensul ca in lipsa unei opozitii clare si fara echivoc a acestuia, instanta trebuia sa incuviinteze pastrarea numelui din casatorie de catre reclamanta.
Mai mult, potrivit art. 40 alin. 2 Codul familiei, atunci cand exista motive temeinice, asa cum este cazul sau - intrucat are permis de munca in Spania, iar schimbarea numelui i-ar aduce grave prejudicii ca urmare a demersului greu si costisitor de inlocuire a tuturor actelor pe care le presupune statutul sau -, instanta poate sa dispuna pastrarea numelui din casatorie.
Solicita admiterea recursului, modificarea deciziei, respingerea apelului si pastrarea sentintei ca fiind legala si temeinica.
Nu motiveaza in drept cererea, dar dezvoltarea criticilor face posibila incadrarea acestora in cazul de recurs de modificare prev. de art. 304. pct. 9 Cod procedura civila.
Intimatul parat a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat, intrucat in mod corect a retinut instanta de apel ca nu s-a invoit cu privire la pastrarea numelui din casatorie de catre reclamanta si ca, motivele invocate de catre acesta nu pot fi considerate temeinice in sensul legii.
Recursul de față este nefondat și se va respinge ca atare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
La desfacerea casatoriei prin divort, sotii se pot invoi ca sotul care, potrivit art. 27, purtat in timpul casatoriei numele de familie al celuilalt sot, sa poarte acest nume si dupa desfacerea casatoriei, potrivit art. 40 alin. 1 Codul familiei.
Instanta judecatoreasca va lua act de aceasta invoiala prin hotararea de divort. Instanta, pentru motive temeinice, poate sa incuviinteze acest drept chiar in lipsa unei invoieli intre soti, in conformitate cu art. 40 alin. 2 Codul familiei.
Daca nu a intervenit o invoiala sau daca instanta nu a dat incuviintarea, fiecare dintre fostii soti va purta numele ce avea inainte de casatorie, asa cum rezulta din disp. art. 40 alin. 3 Codul familiei.
In orice caz, temeinicia motivelor invocate de parte este lăsată la aprecierea instanței care este datoare să își motiveze soluția in acest sens.
Prin cererea introductiva de instanta, reclamanta a solicitat instantei sa incuviinteze pastrarea dupa divort a numelui dobandit prin casatorie, invocand faptul ca prin schimbarea numelui de familie ar intampina reale dificultati cu autoritatile spaniole.
Judecatoria analizeaza aceasta cerere nu prin prisma disp. art. 40 alin. 2 Codul familiei, ci in raport cu prevederile art. 40 alin. 1 Codul familiei, retinand acordul paratului pentru pastrarea numelui de familie d e catre reclamanta, desi prin raspunsul la interogatoriu acesta arata clar si fara echivoc faptul ca este de acord doar cu divortul prin acord, iar prin cererea reconventionala formuleaza aparari cu privire la cererea accesorie cu privire la nume si isi exprima la fel de limpede pozitia, in sensul ca nu sunt indeplinite cerintele legale, deoarece nici nu si-a exprimat acordul, nici motivele invocate nu sunt intemeiate.
Mai mult, paratul, consecvent acestui punct de vedere, declara apel impotriva sentintei, iar in etapa procesuala a recursului isi exprima la fel de limpede opozitia si punctul sau de vedere cu privire la caracterul neintemeiat al cererii.
Or, din succesiunea si multitudinea de acte de procedura indeplinite de parat, rezulta clar si fara echivoc faptul ca acestea contin exprimarea liberă a voinței sale in aceasta privinta și că instanța este ținută să se pronunțe și să dea o rezolvare firească, adecvată intenției sale reale, respectiv aceea ca nu si-a exprimat acordul cu privire la nume.
In ceea ce priveste incidenta in cauza a disp. art. 40 alin. 2 Codul familiei, Crtea constata ca in mod judicios instanța de apel a reținut că în cauză nu sunt temeinice motivele invocate de pârâtă pentru a-și păstra numele avut în timpul căsătoriei.
Instanta de recurs subscrie la aceasta concluzie, intrucat nu există nici un interes material important, social sau moral ce ar putea fi vătămat prin schimbarea numelui, recurenta putand sa-si desfasoare in continuare munca in strainatate fără ca schimbarea numelui să provoace confuzie sau sa conduca la alte implicații in raporturile sale sociale sau de munca, cu o rezonanță negativă.
Faptul că dupa reluarea numelui avut anterior casatoriei se impune schimbarea documentelor sale de identitate precum si a altor documente specifice sederii si prestarii unei activitati remunerate intr-o tara straina membra UE, nu reprezinta in sine odificultate sau o imposibilitatein raport cu autoritatile statului respectiv, fiind un demers firesc, legal si justificat si nu este suficient pentru a considera că cererea sa este întemeiată, fata de motivul invocat, respectiv aspectul derularii unei proceduri greoaie si costisitoare.
Nu se poate reține că schimbarea actelor in sensul eliberarii de catre stat a documentelor specifice ce atesta numele ca atribut de identificare persoanei, poate fi generatoare de prejudicii, in sensul la care se refera legea atunci cand stabileste caracterul intemeiat al motivului invocat, iar sensul dat de recurenta, Curtea il priveste ca pe un cost financiar firesc si acceptabil.
Așa fiind, in cauza instanta de apel a făcut o aplicare corecta a legii, nefiind incident cazul de recurs de modificare, prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Prin urmare, in baza art. 312 alin. 1 teza II Cod procedura civila si neexistand niciun motiv de recurs de ordine publica in sensul disp. art. 306 alin. 2 Cod procedura civila ce se pune in discutia partilor si din oficiu, se va respinge recursul de fata ca nefondat.
Se va lua act că intimatul nu solicita cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 170 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
2 ex/13.03.2009
Tehn.red.
Șt.
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Paula Păun
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Supraveghere specializată. Decizia 438/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
