Divort. Decizia 20/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 20/2009
Ședința publică de la 09 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâtul G împotriva deciziei civile nr. 306/A din 03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Pârât - G personal și asistat de avocat ales și
- avocat ales - pentru intimat Pârât -, lipsă fiind aceasta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocata pârâtului recurent depune la dosar chitanța privind plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 19,50 lei și timbru judiciar de 0,30 lei, împuternicire avocațială, chitanța privind onorariul de avocat și arată că minorul se află la tată.
Avocata reclamantei intimate depune la dosar un set de acte din care câte un exemplar se comunică cu avocata pârâtului recurent.
Reprezentantele părților arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata pârâtului recurent solicită admiterea recursului schimbarea deciziei atacate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond prin care minorul a fost încredințat la tată.
Susține că hotărârea Tribunalului Sibiu nu este legală întrucât nu a existat o probă nouă pentru încredințarea minorului la mamă, nici ancheta socială nu spune că minorul nu a fost bine îngrijit, chiar dacă tatăl a fost în penitenciar. La eliberarea din penitenciar acesta a fost încadrat în același loc de muncă, rezultând că acesta prezintă încredere. În prezent realizează venituri, are o locuință, are afecțiunea față de minor, astfel că nu s-a schimbat nimic din ceea ce ar putea să ducă la concluzia că acesta nu se ocupă de minor.
Nu contestă faptul că intimata a rămas cu datorii, însă aceasta a rămas cu bunurile din casă. În luna noiembrie mama a luat copilul de la grădiniță și a refuzat să-l mai ducă la tată, deși acesta are toate condițiile pentru creșterea și educarea lui, însă se încearcă să se găsească ceva, din care să rezulte contrariul. Mai susține că actele de la dosar nu sunt concludente, iar din ancheta socială efectuată în cauză rezultă că recurentul locuiește cu o concubină, și împreună se ocupă de minor.
Nu contestă faptul că intimata a plecat în Spania să câștige bani, însă a trimis bani rudelor, iar recurentului i-a dat 150 euro, însă recurentul nu are nevoie de bani ci dorește să-i fie încredințat minorul.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului și încredințarea minorului la tată, cu cheltuieli de judecată.
Avocata reclamantei intimatesolicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică. Arată că din data de la care recurentul s-a liberat din penitenciar până în prezent minorul se află la mamă, că aceasta a plecat în Spania și nu a luat minorul cu ea, întrucât minorul avea numai 3 ani, s-a sacrificat ca om și ca mamă, lăsând minorul în grija mamei recurentului și nu a mai fost cu putință să mai revină la domiciliu întrucât recurentul locuia cu o altă persoană pe nume, care este și ea căsătorită și are un copil care a fost trecut pe numele soțului acesteia, aspecte recunoscute de recurent.
Cu privire la situația materială a părților, arată că intimata are o situație materială bună, locuiește cu chirie într-un apartament cu 3 camere. Mai arată că recurentul nu i-a permis intimatei să ia legătura cu minorul deși a făcut demersuri la grădiniță în acest sens. Minorul are anemie, are paraziți intestinali, astfel că a rămas la intimată o lună de zile și este în interesul acestuia să rămână cu mama care-i oferă îngrijire, atenție și are aplecare pentru copil.
În concluzie solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacată. Fără cheltuieli de judecată.
În replică avocata pârâtului recurent arată că în prezent se impune ca minorul să rămână la tată, iar dacă pe viitor situația se va schimba, se vor conforma.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința ccivilă nr. 3078/2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr- a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului - G și în tot cererea reconvențională formulată de pârât, dispunându-se desfacerea căsătoriei încheiate de părți la 28.08.2004 din culpă comună, revenirea reclamantei la numele avut anterior, încredințarea spre creștere și educare intimatului minorul -, rezultat din căsnicie, cu obligarea reclamantei la plata unei contribuții de întreținere pentru acesta de 116 Euro sau echivalentul în lei la data plății, începând cu data promovării acțiunii și până la majoratul copilului. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că părțile s-au despărțit din anul 2006, că intimatul a executat o pedeapsă privativă de libertate, că reclamanta a plecat în străinătate, la muncă, lăsându-l pe minorul rezultat din căsnicie la bunica maternă, că a trimis acasă doar 150 Euro, în 2 ani, că locuiește în Spania împreună cu un alt copil al său; în acest timp, intimatul a plătit ratele împrumutului la bancă, plătind singur prejudiciile cauzate în anul 2004 și s-a ocupat singur de minor, între cei doi legându-se o relație puternică. S-a apreciat că situația actuală a intimatului prezintă mai mare încredere decât cea a reclamantei, care ar trebui să întrețină, deci, doi copii, din veniturile realizate în Spania. Reținând culpa ambilor soți, nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva soluției a declarat apel reclamanta, susținând că a plecat la muncă în Spania pentru a putea plăti datoriile la bancă pe care le avea intimatul, urmare a infracțiunii săvârșite. Plata ratelor s-a făcut și în perioada cât acesta era la penitenciar, de unde s-a eliberat în iulie 2006. El a contractat, în lipsa ei, o relație cu altă femeie, iar din punct de vedere al moralității, pe lângă infracțiunea auto, a mai săvârșit și un viol asupra unei minore. În raport cu copilul lor minor, are cunoștință că acesta nu a fost îngrijit corespunzător, existând o sesizare în privința lui la Protecția Copilului.
Prin decizia civilă nr. 306/2008 Tribunalul Sibiu - secția civilă a admis apelul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 3078/2008 a Judecătoriei Sibiu pe care a schimbat-o în parte în sensul că a încredințat spre creștere și educare reclamantei pe minorul și a obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere lunare în sumă de 200 lei, începând cu data de 04.03.2008 și până la majoratul minorului.
Au fost menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut următoarele:
Conform probelor administrate în cauză, intimatul este recidivist, a săvârșit fapte grave de natură penală fiind sub influența alcoolului, are un grad de pregătire și instrucție minimal, toate acestea nerecomandându-l ca preferabil în a crește și educa un copil. Venitul său și locuința de care dispune sunt modeste, chiar pentru o singură persoană, trăind împreună cu concubina, care nu realizează venituri și mai îngrijește un alt copil al său (fila 26). A fost arestat, executarea pedepsei privative de libertate fiind stabilită pentru perioada 24.02.2005-23.02.2007 (fila 46 dosar fond). În locul actual de muncă, prestează activitate doar de la data de 14.12.2007 (fila 62 dosar fond). Nu a făcut dovada altor venituri anterioare.
În ceea ce o privește pe apelantă, într-adevăr, din probele coroborate, administrate în cauză, rezultă altă stare de fapt decât cea reținută la judecata de fond. Astfel, plecarea de acasă a acesteia nu a fost una culpabilă, ci una de supraviețuire, în condițiile în care, intimatul era arestat și familia avea de plătit sume mari la bănci. Aceste sume, în majoritate, s-au achitat în perioada în care intimatul a fost în cercetări penale și apoi încarcerat (fila 48), rezultând astfel, sursa sumelor, ca fiind trimise de apelantă, din Spania (fila 49-58). În ce privește condițiile de care dispune și pe care le poate oferi minorului, rezultat din căsnicie, apelanta a făcut probe că are o locuință corespunzătoare și venituri din muncă salariată (fila 15 dosar fond). Deși venitul nu este impresionant, faptul că frații vor fi reuniți, fiind de vârstă fragedă, și că vor beneficia de sprijinul mamei, căreia nu i se poate aduce reproș, din punctul de vedere al spiritului de familie și al moralității, este preferabil condițiilor oferite de tată, unde, minorul ar fi îngrijit de concubină.
Împotriva deciziei civile nr. 306/2008 a Tribunalului Sibiua declarat recurs în termen și legal timbrat pârâtul -, solicitând schimbarea deciziei atacate în sensul menținerii sentinței civile nr. 3078/2008 a Judecătoriei Sibiu și încredințării minorului spre creștere și educare recurentului.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că soluția Tribunalului a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța de apel motivându-și hotărârea mai mult pe raporturile patrimoniale ale soților, fără a lua cu adevărat în considerare interesul minorului.
Prin prisma criticilor privitoare la încredințarea copilului se poate observa că pârâtul are locuință proprietate personală iar reclamanta locuiește în chirie, are un loc de muncă și un venit bun în timp ce locul de muncă al reclamantei nu este cunoscut, minorul este atașat de tatăl său iar din ancheta socială efectuată rezultă că are toate condițiile necesare creșterii copilului. Stabilirea copilului în Spania alături de reclamantă ridică o serie de probleme legate de educația lui și posibilitatea tatălui de a-l vizita.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat și menținerea deciziei Tribunalului Sibiu.
Se arată în esență că susținerile recurentului sunt contrazise de probele administrate în cauză, care relevă faptul că intimata prezintă garanțiile morale și materiale necesare încredințării copilului, iar încredințarea lui mamei realizează interesul superior al copilului.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate de către pârâtul recurent cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma:
Tribunalul a făcut în speță o corectă apreciere a interesului superior al copilului și o justă aplicare a dispozițiilor art. 42 Codul Familiei atunci când a hotărât ca minorul să fie încredințat spre creștere și educare mamei sale.
Criteriile avute în vedere de instanța de apel, respectiv vârsta fragedă a copilului de 5 ani, posibilitatea de a crește alături de fratele său, conduita morală ireproșabilă a reclamantei diferită de cea a pârâtului care este recidivist, condițiile materiale corespunzătoare pe care mama le poate oferi și beneficiul îngrijirii la această vârstă de către mamă iar nu de către concubina tatălui, au constituit criterii determinante în aprecierea interesului minorului de a fi încredințat reclamantei.
Criticile formulate de către recurent sunt în contradicție cu probele administrate în cauză, care relevă că reclamanta este în măsură să-i asigure minorului condițiile necesare creșterii și educării, iar posibilitățile sale materiale sub aspectul veniturilor și a situației locative nu sunt cu nimic mai prejos decât ale pârâtului.
Sub aspectul garanțiilor morale, în mod corect s-a reținut de către Tribunal că nimic nu întemeiază concluzia instanței de fond potrivit căreia reclamanta și-ar fi abandonat copilul, în condițiile în care plecarea acesteia din țară a fost determinată de situația grea materială în care se afla odată cu arestarea soțului iar după plecare, aceasta a contribuit constant la întreținerea minorului.
În raport cu aceste elemente, interesul pârâtului de a avea legături personale cu fiul său în țară nu poate constitui un impediment în luarea măsurii încredințării copilului reclamantei, prioritate având interesul copilului.
Rezolvarea acestei situații care excede cadrului prezentei judecăți, își poate găsi o soluție în contextul aplicării Convenției Consiliului Europei asupra relațiilor personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg la 15.05.2003 și care a fost ratificată de România prin Legea nr. 87/2007.
Pentru toate aceste considerente, criticile aduse de recurent deciziei civile nr. 306/2008 a Tribunalului Sibiu, urmează a fi respinse ca nefondate, în speță nefiind incident cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul G împotriva deciziei civile nr. 306/A din 03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 09 Februarie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. 2 ex/07.04.2009
apel,
fond
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
MINUTA DECIZIEI CIVILE NR. 20/2009
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul G împotriva deciziei civile nr. 306/A din 03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 09 Februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
indescifrabil indescifrabil indescifrabil
Pt. conformitate,
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Răpire internațională de copii. Decizia 1695/2009. Curtea de... → |
|---|
