Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 99/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 99/R-
Ședința publică din 01 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
JUDECĂTOR 3: Georgiana
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.121/A/ din 16 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-pârât personal și asistat de avocat G în baza împuternicirii avocațiale nr. 43/2008, emisă de Baroul V - Cabinet individual și intimata-reclamantă () personal și asistată de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.334/2008, emisă de Baroul V- Cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin anularea taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 5,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat G, pentru recurentul- pârât a depus la dosar concluzii scrise cu privire la calculul taxei de timbru și a depus la dosar chitanță emisă de Trezoreria Rm. din care rezultă că a achitat suma de 967,00 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Avocat, pentru intimata - reclamantă a depus la dosar concluzii scrise.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul susțin că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat G, având cuvântul pentru recurentul - pârât invocă ca temei de drept art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Critică soluția instanței de apel, întrucât greșit s-a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art.88-90 Cod procedură civilă, ceea ce conduce la neaplicarea dispozițiilor art.105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă. Tribunalul Vâlcea. De asemenea susține că au fost încălcate prevederile art.129 pct.5 Cod procedură civilă.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Vâlcea și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru completarea și administrarea corectă a probelor solicitate.
Avocat, având cuvântul pentru intimata - reclamantă solicită respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Vâlcea ca legală și temeinică pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar pe care le-a susținut pe larg în ședință publică cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Constată că, rin p. cererea înregistrată sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul.
În motivarea cererii, s-a arătat că părțile au fost căsătorite din anul 1986, iar prin sentința civilă nr.1070/2.03.2006, pronunțată de Judecătoria Rm.V, în dosarul nr. 6449/2005, s-a dispus desfacerea căsătoriei.
În timpul căsătoriei, foștii soți au dobândit următoarele bunuri mobile și imobile: un apartament cu două camere, situat în Rm.V,-, -/4.A,.18, jud. V, și mai multe bunuri mobile enumerate în cerere.
Prin cererea înregistrată la data de 23 aprilie 2007, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
În urma probelor administrate, a fost pronunțată încheierea de admitere în principiu nr.2650/8 mai 2007, prin care acțiunea reclamantei a fost admisă în principiu, astfel că s-au dispus în cauză efectuarea unor expertize tehnice de specialitate pentru identificarea, evaluarea și lotizarea bunurilor.
Pârâtul a formulat o cerere reconvențională, solicitând ca instanța să constate că părțile nu au avut o contribuție egală la realizarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, susținând că el a avut o contribuție mai mare.
În ședința publică din 6 noiembrie 2007, fost pusă în discuția părților de către prima instanță cererea reconvențională formulată de pârât, însă, apreciind că nu sunt întrunite în cauză disp.art.6737, Cod procedură civilă, a respins această cerere.
Prin sentința civilă nr.6109 din 20 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Rm.V s-a admis acțiunea reclamantei și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților, cu omologarea rapoartelor de expertiză întocmite în cauză și atribuirea loturilor în varianta a-I-a întocmită de expertul G, variantă solicitată de părți, cu obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată către reclamantă, constând în cota parte din sumele achitate cu titlul de onorariu pentru experți.
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței a declarat apel pârâtul.
S-a susținut mai întâi că reclamanta, cu rea-credință, a indicat o altă adresă decât cea la care pârâtul apelant locuiește efectiv, situație în care nu a avut cunoștință de proces decât după pronunțarea încheierii de admitere în principiu.
Citarea prin publicitate s-a făcut de asemenea din reaua credință a reclamantei, care deși cunoștea noul domiciliu al pârâtului, nu l-a indicat instanței de judecată.
Astfel, pârâtul nu și-a putut formula apărările și după încheierea de admitere în principiu a promovat o cerere reconvențională prin care a solicitat o contribuție mai mare la realizarea bunurilor comune aduse la partaj.
Cererea reconvențională a fost respinsă cu motivarea că nu sunt incidente dispozițiile art.673, pct.7 Cod procedură civilă.
Sentința adoptată de către prima instanță este la rândul ei nelegală și netemeinică fiind obligat pârâtul la plata unei sulte împovărătoare, în condițiile în care avea o contribuție mai mare decât cea a reclamantei la dobândirea bunurilor comune, dar datorită încălcării dreptului la apărare nu a putut-o dovedi.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.121/A/MF din 16 mai 2008, respins ca nefondat apelul.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut privitor la procedura de citare a pârâtului la instanța de fond, că până la pronunțarea și comunicarea încheierii de admitere în principiu, deși a fost reprezentat de procurator, nu și-a indicat altă adresă decât cea menționată în cererea de chemare în judecată.
Pe de altă parte și în procura de la fila 116 din dosarul de fond este înscrisă aceeași adresă contestată de către apelant.
În aceste condiții, nu s-a putut reține că în cauză au fost încălcate dispozițiile legale procedurale ale art.88-90 Cod procedură civilă, pentru a deveni incident art.105 Cod procedură civilă.
Prin urmare, criticile s-au reținut ca nefondate, prima instanță reținând în mod corect că nu pot fi aplicate dispozițiile art.6737Cod procedură civilă, privind cererea reconvențională
În ceea ce privește fondul cauzei s-a apreciat, în conformitate cu probele administrate, că în mod temeinic și legal prima instanță a stabilit că părțile au o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune, reclamanta făcând dovada în acest sens cu înscrisuri și proba testimonială.
Criticile ce vizează sentința civilă, respectiv lotizarea și repartizarea bunurilor, apar de asemenea ca neîntemeiate, având în vedere că pârâtul a fost prezent la întocmirea variantelor de către expert, iar pe de altă parte, pârâtul prin apărător a solicitat el însuși, ca de altfel și reclamanta, omologarea variantei I de lotizare propusă de către expert.
Instanța a respectat voința părților, care-și cunosc C mai bine interesele, astfel că susținerile apelantului privind sentința sub acest aspect s-au reținut ca nefondate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâtul criticând-o pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea este dată cu încălcarea dispozițiilor art.88-90 Cod procedură civilă, precum și cele ale art.105 alin.2 din același cod.
S-a arătat că în mod greșit s-a reținut că nu a indicat o altă adresă a domiciliului său decât cea menționată în cererea de chemare în judecată, deși la dosar prin cererea reconvențională depusă la 3 septembrie 2007 indicat ca domiciliu adresa din cartierul, primul termen de judecată despre care a aflat recurentul și la care a fost prezent în instanță, fiind C din 4 septembrie 2007.
Greșit s-a reținut că a fost reprezentat de procurator anterior pronunțării încheierii de admitere în principiu, deoarece procura specială este emisă la data de 2 octombrie 2007, iar încheierea interlocutorie s-a pronunțat la 8 mai 2007.
De asemenea, tribunalul a încălcat și dispozițiile art.129 alin.5 Cod procedură civilă, respingând proba testimonială solicitată de pârât esențială pentru dovedirea contribuției sale la comunitatea de bunuri.
Susține că i s-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, deoarece i s-a respins și proba cu interogatoriul reclamantei pe care recurentul a solicitat-
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Motivul de recurs prin care se susține că instanța de apel a încălcat dispozițiile art.88 și urm. Cod procedură civilă, privitoare la procedura de citare a recurentului, trebuie încadrat în dispozițiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă și este întemeiat, după cum urmează.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a indicat ca domiciliu al pârâtului adresa din Rm.V,-, - 1/4,.A,.18, județul V, același cu domiciliul său, la această adresă pârâtul-recurent fiind citat.
La termenul din 27 martie 2007, termenul la care s-a admis cererea de probatorii formulată de reclamantă, instanța din oficiu a dispus citarea pârâtului prin publicitate potrivit dispozițiilor art.95 Cod procedură civilă, fără a pune însă în discuție această cerere.
Ulterior acestui termen însă, pârâtul nu a mai fost citat prin publicitate, ci înștiințările experților pentru a participa la constatările pentru expertize s-au făcut la aceeași adresă indicată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, drept domiciliu al pârâtului.
La data de 3.09.2007, prin cererea reconvențională formulată la filele 69-71, pârâtul a arătat că domiciliul său este în Rm.V,-, - 11/2,.A,.25, ci nu domiciliul indicat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, domiciliu la care nu mai locuiește de la o dată anterioară celei la care s-a desfăcut căsătoria părților prin divorț.
Tribunalul a soluționat în mod greșit motivul de apel invocat de pârât prin care a susținut că nu s-a îndeplinit corect procedura de citare cu acesta la instanța de fond; astfel tribunalul în mod greșit a reținut că pârâtul a fost reprezentat de procurator până la pronunțarea și comunicarea încheierii de admitere în principiu.
Procura prin care pârâtul l-a mandatat pe numitul G să-l reprezinte în proces a fost dată la data de 2 octombrie 2007, deci ulterior pronunțării încheierii de admitere în principiu-8 mai 2007.
De altfel, această încheiere nici nu s-a comunicat întrucât este susceptibilă de apel odată cu fondul cauzei, în raport de dispozițiile art.6738Cod procedură civilă.
Cât privește citarea prin publicitate a pârâtului pentru termenul din 8 mai 2007, aceasta s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.95 Cod procedură civilă. Citarea prin publicitate se face în situația în care reclamantul învederează că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului, iar citarea se face atât prin afișare la ușa instanței, cât și prin publicare în Monitorul oficial al României sau într-un ziar mai răspândit în cazul în care instanța apreciază că o asemenea măsură este necesară.
În cauză, necesitatea citării prin publicitate a pârâtului nu a fost învederată instanței de către reclamantă și având în vedere caracterul excepțional al acestei proceduri, ce este justificată doar de imposibilitatea pentru reclamant de a afla domiciliul pârâtului, într-o corectă aplicare a legii, instanța trebuia să dispună această măsură, în situația în care cerințele art.95 Cod procedură civilă, mai sus expuse, se impuneau potrivit împrejurărilor concrete pe care reclamanta trebuia să le dovedească privind necunoașterea domiciliului pârâtului.
Faptul că instanța a dispus această măsură, conduce la ideea că a constatat că în speță domiciliul pârâtului nu este C indicat de reclamantă prin
acțiune, același cu domiciliul reclamantei, însă a încălcat formele procedurale prevăzute de art.95 Cod procedură civilă.
De altfel, a fost singurul termen la care instanța a dispus citarea prin publicitate, întrucât la termenul din 12 iunie 2007 când s-au emis adrese pentru experți, s-a dispus citarea de către experți a reclamantei și a pârâtului, așa cum reiese din adresele de la filele 45 și 46 și s-a dispus "citarea pârâtului" prin încheierea de ședință de la acea dată, fără să se menționeze în cuprinsul încheierii dacă această citare se face prin publicitate sau la adresa indicată prin acțiune, deși pe concepta încheierii apare o adăugire cu pixul cu mențiunea de a fi citat pârâtul "și prin publicitate", dispoziție care însă nu a fost respectată întrucât experții l-au citat pe pârât numai la adresa din cererea de chemare în judecată.
Această modalitate greșită a primei instanțe de fond de a-l cita pe pârât criticată prin motivul de apel nu a fost însă cenzurată de tribunal, care în mod nelegal a apreciat că procedura de citare cu pârâtul a fost legal îndeplinită pentru trei argumente greșite: acela că a fost reprezentat de procurator, deși procura este întocmită ulterior pronunțării încheierii de admitere în principiu, că ar fi culpabil pârâtul întrucât nu și-a indicat o altă adresă decât cea menționată în cererea de chemare în judecată și că procura de la fila 116 cuprinde adresa contestată de către apelant.
C de-al doilea argument al instanței de apel este de asemenea greșit deoarece, deși instanța susține, fără să arate în mod expres că s-ar fi încălcat prevederile art.98 Cod procedură civilă, potrivit cu care schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată.
În speță, nu s-a făcut dovada că pârâtul a avut cunoștință despre proces, fiind citat la o adresă unde nu mai locuia, ci a formulat cererea reconvențională -petiția la dosar - în sensul art.98 Cod procedură civilă la data de 3 septembrie 2007, prin care și-a indicat adresa de domiciliu.
Chiar dacă procura de la fila 116 cuprinde ca domiciliu adresa contestată de pârât, aceasta este adresa din cartea sa de identitate, ci nu adresa la care locuiește efectiv, întrucât notarul l-a legitimat pe baza cărții de identitate și a înscris în procură adresa cuprinsă în acest document.
Pentru toate aceste considerente, se constată că în mod greșit s-a constatat că pârâtul a fost legal citat, astfel încât față de temeinicia acestui motiv de recurs, urmează să fie admis recursul în baza art.312 Cod procedură civilă și să se caseze decizia cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.121/A/ din 16 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta ().
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./29.10.2008
GM/4 ex.
Jud.apel:
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Veronica Șerbănoiu Bădescu, Georgiana
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 67/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 20/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
