Divort. Decizia 246/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - divorț -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 246
Ședința publică din 4 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în oraș, nr. 38, județul S, împotriva deciziei civile nr. 187 din 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns avocat pentru reclamantul recurent, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care, avocat pentru reclamantul recurent, depune la dosar chitanța nr. - din 4 septembrie 2009 în valoare de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului.
Curtea, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru reclamantul recurent precizează că susține motivele de recurs invers de cum au fost formulate inițial. Arată că Tribunalul Suceavaa făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 607 Cod procedură civilă, având în vedere faptul că domiciliul său este în orașul, chiar dacă el lucrează în străinătate. Și pârâta, la rândul său, nu mai domiciliază în comuna, fiind plecată la muncă în străinătate. Față de aceste precizări, arată că în realitate nu este dată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava. Solicită admiterea recursului și casarea deciziei recurate, iar în rejudecare, respingerea apelului pârâtei ca nefondat. În subsidiar, având în vedere că instanța de apel a soluționat cauza pe excepție, fără a intra în cercetarea fondului cauzei, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, raportat la art. 312 al. 5 teza I Cod procedură civilă, solicită admiterea recursului și casarea deciziei, cu consecința trimiterii cauzei Tribunalului Suceava. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 17 iulie 2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței desfacerea căsătoriei din culpă comună, revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, încredințarea către reclamant spre creștere și educare a minorului și fără obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.
În motivare, s-a arătat că relațiile dintre părți nu au fost foarte bune încă de la începutul căsătoriei, iar pârâta nu a depus nici un efort pentru remedierea neînțelegirilor.
La termenul din 4 noiembrie 2008, Judecătoria Suceavaa respins excepția necompetenței teritoriale invocate de pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 5620 din 16 decembrie 2008 s-a admis acțiunea și s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți. Pârâta a revenit la numele avut anterior căsătoriei, minorul a fost încredințat reclamantului, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 135 lei, lunar.
Împotriva sentinței mai-sus arătate, a formulat apel pârâta, solicitând desfacerea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanței competente.
În motivare, a arătat că au fost încălcate regulile privind competența teritorială a instanțelor a instanțelor, ea neavând domiciliul / reședința pe raza județului
Cum ultimul domiciliu comun al părților a fost pe raza de competență a Judecătoriei Botoșani, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare acestei instanțe.
Prin decizia civilă nr. 187 din 27 aprilie 2009, Tribunalul Suceavaa admis apelul și a anulat sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare instanței competente teritorial, respectiv Judecătoria Botoșani.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că în speță operează dispozițiile din partea finală a art. 607 Cod procedură civilă, instanța competentă teritorial fiind judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul pârâta apelantă, întrucât niciuna din părți nu mai locuiește în orașul.
Astfel, reclamantul intimat este plecat din luna februarie 2007 la lucru în Italia, țară unde se află și în prezent iar pârâta apelantă locuiește în comuna, sat Maici, județul
Împotriva deciziei civile mai-sus arătate, a formulat recurs, în termen legal reclamantul.
În motivarea recursului, a arătat că este incident în speță cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă întrucât instanța de apel a interpretat extensiv și contrar intenției legiuitorului dispozițiile art. 607 Cod procedură civilă.
Astfel, ceea ce trebuia avut în vedere era ipoteza în care niciunul dintre soți nu mai domiciliază în circumscripția judecătoriei în care se află cel din urmă domiciliu comun. Faptul că pârâtul lucrează în străinătate nu înseamnă că numai locuiește, în înțelesul de domiciliu, în orașul. Pentru identitate de argumente, nici pârâta nu mai locuiește în comuna, județul B, fiind plecată în străinătate, astfel că, în conformitate cu art. 607 teza finală din Codul d e procedură civilă, competența aparținea Judecătoriei Suceava.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate și, în conformitate cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Fiind înscris într-o procedură specială, art. 607 din Codul d e procedură civilă este de strictă interpretare, motiv pentru care Tribunalul Suceavaa analizat în mod just problematica referitoare la sintagmele uzitate în conținutul normei de drept, de "domiciliu comun al soților", "domiciliul pârâtului" sau "dacă niciunul din soți nu mai locuiește în circumscripția instanței în care se află cel din urmă domiciliu comun". Astfel, acolo unde legiuitorul a înțeles să folosească noțiunea de domiciliu, a arătat-o în mod explicit, motiv pentru care, în ipoteza analizată, nu are relevanță reședința pârâtei, ci va fi sesizată numai instanța de la domiciliul său, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că aceasta nu își are domiciliul în țară. Atunci când a folosit sintagma "niciunul din soți nu mai locuiește în circumscripția instanței în care se află cel din urmă domiciliu comun", legiuitorul a avut în vedere împrejurarea că niciunul din soți nu mai stă efectiv în această circumscripție, fără a fi implicată noțiunea de "domiciliu".
Fiind vorba despre o competență teritorială obligatorie de la care nu se poate deroga și cum în cauză operează dispozițiile din partea finală a art. 607 din Codul d e procedură civilă, competentă să soluționeze cererea de divorț este judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul pârâtul.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul domiciliat în oraș, nr. 38, județul S, împotriva deciziei civile nr. 187 din 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/05.10.2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Ciută Oana
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. → |
|---|
