Divort. Decizia 27/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 27
Ședința publică de la 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Claudia
JUDECĂTORI: Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta, cu domiciliul ales la cabinet avocat din V,-, jud. V în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect - divorț - recurs împotriva deciziei civile nr. 149/A/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta asistată de avocat și intimatul personal, lipsă fiind reprezentantul legal al autorității tutelare Primarul comunei, jud.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, avocat pentru recurenta având cuvântul depune la dosar chitanța seria - nr. - din data de 23.02.2009 privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei. Depune la dosar acte și înscrisuri în susținerea motivelor de recurs formulate, duplicat de pe acestea comunicându-i-se și intimatului.
Se înmânează recurentei prin apărător un exemplar de pe înscrisurile depuse la dosar de către intimatul.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată s-a dat cuvântul în susținerea recursului.
Avocat pentru recurenta având cuvântul arată că instanța de apel a aplicat greșit legea și a modificat nejustificat hotărârea instanței de fond în raport cu probele administrate în cauză. Astfel, instanța trebuia să examineze condițiile atât în ceea ce privește condițiile de trai cât și cele morale oferite de părinte. Este adevărat că recurenta a lucrat în Italia pentru a câștiga banii necesari creșterii minorilor în condițiile în care tatăl refuza să le asigure cele necesare. Nu s-a avut în vedere referatul de anchetă socială, actele depuse, din care rezultă că recurenta a trimis în permanență sume de bani care au fost cheltuite în favoarea minorilor, în timp ce tatăl care se afla în țară, își cheltuia veniturile pentru procurarea băuturilor alcoolice, iar minorilor nu le asigura nici măcar alocația de hrană cuvenită acestora.
De asemenea Tribunalul Vasluia aplicat greșit legea și în ceea ce privește obligația de întreținere, întrucât din probele administrate rezultă că de la data introducerii acțiunii, minorii s-au aflat în întreținerea recurentei, locuind în casa părinților săi, unde li se asigură cele necesare traiului. În acest sens nu se justifică ca recurenta să fie obligată la plata a două pensii de întreținere în folosul minorilor, începând cu data introducerii acțiunii, în condițiile în care aceștia au fost în grija sa.
Al treilea motiv de recurs se referă la faptul că hotărârea nu este motivată în fapt și în drept, ceea ce echivalează cu o nulitate, întrucât hotărârile, fiind rezultatul deliberării, sunt supuse cerințelor legii referitoare la motivarea hotărârii.
Având în vedere și situația minorilor, atașamentul mamei față de aceștia, faptul că recurenta are în prezent un loc de muncă stabil, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei apelate în sensul de a se respinge apelul declarat de apelantul și drept consecință a se menține hotărârea pronunțată de instanța de fond. Cu obligarea intimatului și la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul având cuvântul arată că nu este consumator de băuturi alcoolice, a remis minorilor alocația de stat, are loc de muncă stabil, motiv pentru care prezintă condiții materiale și morale pentru creșterea și educarea minorilor. Solicită respingerea recursului formulat de recurenta ca fiind nefondat.
Declarând închise dezbaterile cauza a rămas în pronunțare spre sfârșitul ședinței când,
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1611/2008 a Judecătoriei Bârlada fost admisă acțiunea civilă formulată de în contradictoriu cu pârâtul. S-a dispus desfacerea căsătoriei celor doi soți din culpă comună, iar minorii rezultați din căsătorie au fost încredințați spre creștere și educare mamei.
Pentru a pronunța această sentință Judecătoria Bîrlad a reținut următoarele:
In motivarea acțiunii, reclamanta arata că relațiile dintre ea si parat sunt în așa măsură vătămate, încât continuarea căsătoriei nu este posibilă, iar culpa aparține paratului care este o fire extrem de violenta, consuma alcool, provoacă scandaluri de proporții, iar după plecarea ei în străinătate nu s-a interesat de situația minorilor rămași în grija mamei sale.
Prin întâmpinare paratul a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, iar pe cale reconvenționala a solicitat desfacerea căsătoriei din vina reclamantei parate, încredințarea minorilor spre creștere si educare, obligarea acesteia la pensie de întreținere deoarece reclamanta parata deși a plecat cu acordul lui în străinătate, in luna decembrie 2007 sub pretextul ca duce copiii la părinții ei in vizita, a părăsit domiciliul conjugal, lăsându-l și fara copii, după care a plecat din nou in Italia unde a aflat ca are o relație extraconjugala, copiii rămânând la părinții ei.
Din probele aflate la dosarul cauzei, instanța retine ca părțile s-au căsătorit la data 24 aprilie 1999 și din conviețuirea lor rezultat la data de 29 iulie 2000 minora, iar la data de 19 octombrie 2004 minorul. In anul 2007, parata a plecat în străinătate cu acordul paratului reclamant și a trimis bani pentru întreținerea copiilor și reînnoirea casei. Minorii au locuit la părinții paratului reclamant, iar din luna decembrie 2007 au fost duși de reclamanta parata la domiciliul părinților săi, iar ea a plecat în Italia și a promovat acțiune de divorț. In perioada conviețuirii pârâtul reclamant îi adresa cuvinte jignitoare, o lovea comportament despre care părinții săi au aflat după plecarea reclamantei parate în străinătate. In prezent, paratul reclamant locuiește in singur în imobilul dobândit în timpul căsătoriei, iar minorii se afla în grija părinților reclamantei parate unde au condiții bune de creștere se educare, iar reclamanta parata le trimite bani lunar. Paratul reclamant nu contribuie la întreținerea minorilor, dar îi vizitează. și pârâtul reclamant intuiesc ca reclamanta pârâtă are o relație extraconjugala având în vedere graba cu care s-a hotărât să divorțeze.
Cele ce preced se stabilesc pe baza mențiunilor făcute de părți în cererile formulate, depoziția martorilor G, concluziile referatului de ancheta sociala întocmit de Primăria comunei, actele si lucrările dosarului.
Reclamanta pârâtă prin apărător a invocat excepția nulității cererii reconvenționale deoarece nu este semnata de paratul reclamant. Excepția invocata a fost respinsă așa cum a solicitat si paratul reclamant deoarece acesta a precizat că își însușește acțiunea semnata de apărătorul său.
Față de situația din dosar, instanța a apreciat că acțiunea principala si reconvențională sunt întemeiate si au fost dovedite, fiind admise reținându-se că la desfacerea căsătoriei culpa aparține ambilor soți, paratul reclamant pentru comportamentul său din timpul conviețuirii, iar reclamanta parata pentru ca a plecat din domiciliul comun împreuna cu copiii și a pus capăt acestei casnicii fara a face eforturi pentru menținerea ei, ținând cont ca după plecarea acesteia în străinătate nu s-au făcut dovezi privind comportamentul paratului reclamant.
Considerând că sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 38 Codul familiei, instanța a admis acțiunea și a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți.
In conformitate cu art.40 alin.3 Codul Familiei, pe viitor reclamanta parata va reveni la numele avut anterior căsătoriei -.
Față de vârsta minorilor, concluziile referatelor de ancheta sociala întocmit de Primăria comuna, instanța a apreciat ca este în interesul minorilor să fie încredințați mamei în condițiile art.42 Codul familiei cu referire la art.31 din Legea 272/2004 întrucât ei s-au obișnuit la domiciliul bunicilor materni, iar reclamanta parata contribuie la întreținerea lor, în timp ce paratul reclamant are loc de munca și nu ar putea asigura îngrijirea minorilor.
In ce privește contribuția pe care tatăl o va presta minorilor, în baza disp. art.86, 107 Codul familiei, se va avea în vedere ca paratul reclamant lucrează la. SRL, pensia de întreținere urmând a fi calculata la veniturile pe care le realizează, în limitele prev. de art. 94 alin. 3 Codul familiei și va fi datorată începând cu data introducerii acțiunii, 12 februarie 2008 și până la majoratul minorilor
In baza art.274, 276 Cod procedură civilă cheltuielile de judecată au fost compensate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel criticând-o pentru netemeinicie. Astfel, apelantul arată că instanța a apreciat în mod greșit atunci când a încredințat minorii mamei.
În locuința comună a celor doi soți, există condiții pentru buna creștere a minorilor.
O dată ce apelantul a avut grijă de minori cât soția sa se afla în străinătate același lucru îl poate face și acum.
Prin decizia civilă nr. 149/A/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vasluia fost admis apelul declarat de împotriva sentinței civile nr.1611/2008 a Judecătoriei Bîrlad care a fost modifică după cum urmează:
Au fost încredințați pârâtului spre creștere și educare minorii: născută la 29.07.2000 și - născut la 19 oct.2004.
A fost obligată reclamanta să achite pârâtului suma de 110 lei lunar cu titlu de obligație de întreținere din care 60 lei pentru minora și 50 lei pentru minorul, începând cu data introducerii acțiunii, 12.02.2008 și până la majorat.
S-au păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost obligată reclamanta - intimată să achite pârâtului-apelant suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut următoarele:
Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului dispune în art.2 că orice reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului. Acest principiu trebuie să se aplice în toate demersurile ce privesc copii.
Potrivit legii, copilul are dreptul să crească alături de părinții săi, ambii fiind responsabili pentru creșterea și educarea lor. Măsura dispusă de instanța de fond asupra copilului trebuie să asigure bunăstare materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale.
Din probele administrate în cauză rezultă că minorii au fost crescuți în condiții bune de către pârât cât reclamanta a fost în străinătate, chiar dacă s-au preocupat și bunicii materni de creșterea copiilor.
În condițiile în care tatăl copiilor se află în țară și este puternic atașat de copiii săi, soluția instanței de fond de a încredința copiii mamei (care nu locuiește în țară), nu corespunde cu interesul copiilor. Aceștia trebuie să crească lângă părinții lor, iar dacă unul dintre ei este în imposibilitate de a locui în țară, este îndatorirea celuilalt părinte să aibă grijă de ei.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că apelul formulat este întemeiat și în baza art.276 Cod procedură civilă l-a admis, modificând în parte sentința instanței de fond și încredințând apelantului pârât minorii rezultați din căsătorie obligând reclamanta intimată la plata a două pensii lunare de întreținere.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs criticând-o sub următoarele aspecte:
Instanța de apel avea obligația de a examina condițiile pe care le oferă părintele ce dorește să-i fie încredințați copiii în caz de divorț. Astfel ea locuiește în Italia și câștigă banii necesari creșterii minorilor în condițiile în care tatăl lor refuză vehement să le asigure cele necesare traiului. Era necesar ca instanța să examineze și concluziile referatului de anchetă socială, actele depuse și din care rezultă că în permanență trimite sume de bani. În aceste condiții instanța a aplicat greșit legea când a modificat hotărârea instanței de fond.
A doua critică vizează nemotivarea de către instanța de apel a momentului de la care a dispus obligarea intimatei la plata obligației legale de întreținere. Sub aspectul în discuție au fost încălcate și prevederile legale în materie.
Astfel acest moment nu putea fi data introducerii cererii de chemare în judecată, astfel cum reține tribunalul, câtă vreme la dosarul cauzei au fost depuse dovezi ale expedierii sumelor de bani din Italia.
În recurs, a fost administrată proba cu înscrisuri la solicitarea recurentei.
Legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare în condițiile art. 308 al. 2 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
Prima critică adusă hotărârii recurate vizează greșita aplicare a legii de către instanța de apel atunci când a schimbat soluția instanței de fond pe capătul vizând încredințarea minorilor.
Recurenta nu indică însă care text de lege a fost greșit aplicat, criticile formulate în dezvoltarea acestui motiv de recurs cantonându-se doar în jurul unor motive de netemeinicie decurgând din modalitatea de apreciere a probatoriului administrat, împrejurări care nu mai pot intra sub cenzura instanței de recurs întrucât punctul 11 al art. 304 Cod procedură civilă a fost abrogat.
În acest context motivul de recurs în discuție nu se încadrează în dispozițiile art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă, actualmente recursul fiind o cale extraordinară de atac, motivele de recurs putând fi doar cele expres și limitativ prevăzute de legiuitor, ele trebuind să vizeze nelegalitatea hotărârii.
Cea de-a doua critică vizând împrejurarea că instanța nu a motivat de ce a dispus obligarea recurentei la plata obligației legale de întreținere începând de la data cererii de chemare în judecată se încadrează în disp. art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Potrivit textului în discuție hotărârile trebuie să arate temeiurile de fapt și de drept pe care se sprijină judecata deoarece, în soluționarea proceselor motivarea constituie cea mai puternică garanție a părților în contra arbitrariului judecătoresc.
Codul familiei reglementează obligația legală de întreținere dintre părinți și copii în disp. art. 86 alin. 1 și 107 alin. 1.
În ceea ce privește data de la care se acordă întreținerea aceasta este, în principiu data formulării cererii de chemare în judecată deoarece de la acest moment se prezumă starea de nevoie în care se găsește creditorul întreținerii.
În caz de divorț instanța e obligată, conform disp. art. 42 al. 3 Cod familie să se pronunțe - chiar dacă aceasta nu s-a cerut - asupra contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
Prin cererile formulate reclamanta -recurentă a precizat constant că a trimis bani din Italia pentru creșterea și educarea celor 2 minori, depunând înscrisuri la dosar în acest sens. Cum asupra acestor aspecte instanța de apel nu și-a precizat poziția este operant în cauză motivul de modificare prev. de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Urmează ca în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă să fie admis recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 149/A/15 oct. 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, hotărâre care va fi modificată în parte în ceea ce privește data de la care reclamanta datorează întreținere în favoarea minorilor.
Urmează a fi obligată reclamanta să plătească pensie de întreținere în folosul minorilor și - începând cu data pronunțării prezentei decizii -26.06.2009 și până la majoratul acestora.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate care nu contravin prezentei.
Văzând și dispozițiile articolului 274 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, curtea reține că recurenta în calitate de parte ce a avut câștig de cauză nu a făcut dovada cheltuielilor ocazionate de derularea prezentului recurs astfel încât această solicitare urmează a fi respinsă ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 149/A/ 15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, hotărâre pe care o modifică în parte în ceea ce privește data de la care reclamanta datorează pensie întreținere în favoarea minorilor.
Obligă reclamanta să plătească pensie de întreținere în folosul minorilor și începând cu data pronunțării prezentei decizii - 26.02.2009 și până la majoratul acestora.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei care nu contravin prezentei.
Respinge cererea recurentei vizând acordarea cheltuielilor de judecată.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
12.03.2009
Tribunalul Vaslui:
-
-
Președinte:Susanu ClaudiaJudecători:Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
