Divort. Decizia 27/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - divorț-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr. 27
Ședința publică din 3 februarie 2010
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de reclamantul, domiciliat în satul, comuna, județul B, împotriva deciziei civile nr. 196 A din 19 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în data de 27 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei decizii, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 907/27.06.2008 a Judecătoriei Dorohoia fost admisă acțiune civilă de divorț formulată de reclamantul împotriva pârâtei. Drept urmare, a fost declarată desfăcută din vina ambelor părți căsătoria înregistrată sub nr. 6 din 4.09.2005 în Registrul de stare civilă al primăriei comunei, județul B, s-a dispus ca pârâta să revină la numele anterior căsătoriei, acela de "", iar reclamantul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere lunară de 170 lei, de la data introducerii acțiunii și până la încetarea stării de nevoie a pârâtei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la câteva luni de la încheierea căsătoriei, pârâta a început să aibă probleme de sănătate, iar în urma investigațiilor medicale s-a constatat că are o tumoare pe creier. În vara anului 2007 a fost internată la Spitalul "" din municipiul B, de unde a fost luată la domiciliu de către părinții săi, la care locuiește și în prezent.
În această perioadă reclamantul a vizitat-o pe pârâtă rar și nu a insistat să se întoarcă la domiciliul comun, ambele părți declarând că nu doresc să-și reia traiul în comun.
Actele medicale atașate dosarului cauzei fac dovada stării de incapacitate în care se află pârâta, încât sunt incidente în cauză dispozițiile art. 41 alin. 1din Codul familiei. Întrucât la acea dată reclamantul nu era încadrat în muncă, obligația de întreținere a fost cuantificată în raport de venitul minim pe economia națională.
Sentința a fost criticată în apel d e către reclamant pentru nelegalitatea admiterii cererii pârâtei de stabilire a pensiei de întreținere în favoarea sa. A arătat că afecțiunile de care suferă pârâta sunt congenitale, declanșarea bolii neavând nici o legătură cu perioada căsătoriei. La încheierea căsătoriei nu a cunoscut aceste afecțiuni, fiindu-i ascunse cu abilitate atât de pârâtă, cât și de familia acesteia. În această situație, nu se poate reține că pârâta s-ar afla în nevoie, în sensul dispozițiilor art. 41 al. 2 Codul familiei, cu atât mai mult cu cât beneficiază de o pensie de gradul II de invaliditate.
Prin întâmpinare, pârâta s-a opus apelului.
Prin decizia nr. 196/A/19.10.2009 Tribunalul Botoșania respins ca nefondat apelul.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare în cauză a dispozițiilor art. 41 al. 2 Codul familiei, care nu exclud ipoteza în care incapacitatea de muncă a soțului divorțat a survenit înainte de căsătorie; că pensia stabilită în favoarea pârâtei este în concordanță cu nevoia acesteia și cu veniturile realizate de reclamant, reprezentând o treime din cuantumul acestora.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând în principal respingerea cererii pârâtei, iar în subsidiar reducerea cuantumului pensiei de întreținere stabilit de prima instanță.
În dezvoltarea motivelor a reiterat apărările de la fond, privind caracterul congenital al bolii de care suferă pârâta și lipsa oricărei legături de cauzalitate cu relațiile de căsătorie. Totodată, a arătat că pensia stabilită în sarcina sa este prea mare, întrucât are un salariu lunar de 500 lei, locuiește cu părinții și un frate care are afecțiuni psihice și că, are, la rândul său, probleme de sănătate, precum și un credit la
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului, arătând că susținerile reclamantului privind contractarea unui împrumut la în timpul căsătoriei, pe care îl achită în prezent și boala fratelui său nu sunt reale, iar în perioada cât ea se afla la spital acesta a adus la domiciliu o altă femeie, motiv pentru care, la externare, a fost luată de părinți la domiciliul lor.
Critica formulată poate fi încadrată în motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și este neîntemeiată.
Astfel, cum corect au reținut instanțele de fond, dispozițiile art. 41 al. 1 din Codul familiei nu condiționează stabilirea obligației de întreținere de apariția incapacității de muncă în timpul căsătoriei.
Potrivit acestor prevederi legale, soțul divorțat are dreptul la întreținere dacă se află în stare de nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenită înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei.
Așadar, susținerile reclamantului privind caracterul congenital al afecțiunilor de care suferă pârâta și lipsa legăturii de cauzalitate între acestea și relațiile de căsătorie sunt lipsite de relevanță, câtă vreme starea de nevoie în care se află pârâta este certă.
De altfel, expertizele medico-legale efectuate în cauză de Serviciul de Medicină Legală B și Institutul de Medicină Legală I au concluzionat că afecțiunea pârâtei nu este de natură congenitală sau traumatică, nu poate fi stabilită cu certitudine data apariției tumorii, însă, în raport de aspectul anatomo-patologic, aceasta poate fi situată la cca. 6-12 luni anterior debutului clinic (boala fiind diagnosticată în luna februarie 2007).
În conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. 2 Codul familiei, întreținerea poate fi stabilită până la 1/3 din venitul net al soțului obligat.
În speță, cuantumul pensiei la care a fost obligat reclamantul a fost stabilit în funcție de venitul minim pe economia națională, cu respectarea acestor dispozițiilor legale.
Împrejurarea că pârâta beneficiază de o pensie de handicap în sumă de 230 lei/lună nu este de natură a înlătura existența stării de nevoie, în raport de gravitatea bolii de care suferă (astrocism anaplazic cerebelos infiltrat în trunchiul cerebral operat și iradiat).
Față de cele ce preced, constatând că nu este dat în cauză motivul invocat de recurent și nici motive de nulitate a hotărârii atacate nu pot fi invocate din oficiu, Curtea,
Văzând dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul, domiciliat în satul, comuna, județul B, împotriva deciziei civile nr. 196 A din 19 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud. apel:;
Jud. fond:
Ex. 2/17.02.2010
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Frunză Sanda, Dumitraș Daniela
| ← Divort. Decizia 734/2009. Curtea de Apel Craiova | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
