Divort. Decizia 273/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - divorț -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 273
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 6 OCTOMBRIE 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier: - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, din comuna, sat, județul S, cu domiciliul ales la Cabinet avocat, din S,-, - 3,. C,.8, județul S, împotriva deciziei civile nr. 188 din 27 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului de față au avut loc în ședința publică de la 29 septembrie 2009, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, pentru a da posibilitatea recurentului, prin avocat, de a formula note de concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 6 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 29.09.2008, înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând desfacerea căsătoriei din cauza exclusivă a pârâtei, aceasta să revină la numele anterior căsătoriei și să-i fie lui încredințat spre creștere și educare minorul rezultat din căsătorie, cu obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere lunare în favoarea acestuia.
În motivarea cererii a arătat că relațiile de familie s-au deteriorat în special pe fondul problemelor financiare. El a fost plecat la muncă în Portugalia în aprilie 2000, iar pârâta l-a urmat în decembrie 2000, însă nu a reușit să se acomodeze, nu aducea bani în gospodărie și cheltuia sume importante fără să le justifice. Pe fondul acestor probleme s-au despărțit, pârâta încercând tot mai mult să fie independentă.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând desfacerea căsătoriei din culpă comună, fără motivare, să-i fie încredințat minorul - -, născut la 5.02.1997, cu obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere lunare și să se stabilească în favoarea sa un program de vizitare a acestuia, câte o săptămână în timpul vacanțelorde iarnă și câte o lună în timpul vacanțelor de vară.
Reclamantul a achiesat la solicitarea pârâtei, în ce privește desfacerea căsătoriei și programul de vizitare a minorului, solicitând ca pensia de întreținere să se stabilească în funcție de veniturile realizate de aceasta în străinătate, de 453 euro pe lună.
După administrarea probelor, prin sentința civilă nr. 5328 din 2 decembrie 2008, Judecătoria Suceavaa admis ambele cereri și a desfăcut din culpă comună căsătoria părților, a încredințat minorul spre creștere și educare reclamantului, obligând pârâta la plata unei pensii de întreținere lunare în favoarea acestuia de 113,25 euro și a stabilit programul de vizită în sensul solicitat.
La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere instanța a avut în vedere acordul părților privind venitul de 453 euro lunar realizat de pârâtă și nevoile minorului, care are vârsta de 11 ani.
Sentința a fost atacată cu apel d e pârâtă sub aspectul cuantumului pensiei de întreținere și a programului de vizitare a minorului. A arătat că de la 1.01.2009 i s-a desfăcut contractul de muncă, încât se impune stabilirea pensiei de întreținere de la această dată în funcție de venitul realizat de ea în România; că prima instanță nu a precizat la domiciliul căreia dintre părți se va desfășura programul de vizită a minorului, încât hotărârea nu poate fi pusă în executare sub acest aspect. Întrucât urmează a se stabili în țară, a solicitat restabilirea programului de vizită în fiecare prima și a doua săptămână din lună, în ziua de sâmbătă, iar în următoarele două săptămâni, în zilele de duminică, între orele 900- 1500, la domiciliul ei.
Reclamantul s-a opus apelului.
Prin decizia civilă nr. 188/27.04.2009, Tribunalul Suceavaa admis apelul și a schimbat în parte sentința, stabilind de la 1.01.2009 în sarcina apelantei o pensie de întreținere de 150 lei lunar. Programul de vizită a minorului a fost extins în prima săptămână din lună în zilele de sâmbătă, iar în a treia săptămână - în zilele de duminică, între orele 900- 1500, la domiciliul pârâtei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, iar reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 400 lei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că împrejurările care au stat la baza stabilirii pensiei de întreținere de către prima instanță s-au schimbat, conform adeverinței depuse la fila 8 dosar pârâta nemaifiind angajata firmei Susținerile intimatului privind continuarea activității de către reclamantă în străinătate, cu caracter de continuitate, nu au fost probate.
În ce privește programul de vizită a minorului, într-adevăr, Judecătoria nu a stabilit la domiciliul căreia dintre părți urmează a se desfășura. Cum de la 1.01.2009 pârâta s-a întors în țară, aceasta are posibilitatea de a petrece mai mult timp cu minorul, însă este în interesul acestuia ca modalitatea concretă de realizare a acestor vizite să fie stabilită în raport de vârsta sa, programul școlar și posibilitățile ambilor părinți.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal reclamantul.
În dezvoltarea motivelor a arătat, în esență, că instanța de apel nu a interpretat corect înscrisurile depuse la dosar. Adresa din care rezultă că reclamanta nu mai lucrează la A din Portugalia nu prezintă relevanță, deoarece aceasta nu s-a întors în țară, continuând să muncească în străinătate, ceea ce denotă că doar a încercat să se sustragă de la obligația de plată stabilită în favoarea sa.
Cert este că până la promovarea acțiunii de divorț, reclamanta nu s-a interesat în nici un fel de minor, nu a trimis bani sau pachete și nu s-a preocupat de situația școlară a fiului său. În aceste condiții nu se justifică reducerea cuantumului pensiei și nici extinderea programului de vizită.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată s-a opus recursului, invocând, în principal, nulitatea acestuia pentru lipsa motivelor de nelegalitate, iar pe fond a arătat că, într-adevăr, în prezent se află în străinătate, însă din cauza crizei economice nu și-a găsit un loc de muncă stabilit. Urmare a concedierii a revenit în țară și a încercat în zadar să-și găsească de lucru. Cum nu avea nici locuință, pârâtul stăpânind în exclusivitate casa ce constituie bun comun, a fost nevoită să încerce să realizeze venituri tot în Portugalia. În aceste condiții există posibilitatea să revină oricând definitiv în țară, iar în lipsa unei hotărâri judecătorești, față de atitudinea reclamantului i-ar fi imposibil să-și vadă copilul.
Analizând criticile formulate de pârât, Curtea constată că acestea pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, acestea vizând, în esență, modul de aplicare în cauză a dispozițiilor art. 42, 43 și 94 Codul familiei.
Prin urmare, Curtea va respinge ca nefondată excepția invocată de intimată.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de probele administrate în cauză, Curtea constată neîntemeiat recursul.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 94 Codul familiei, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează aop lăti.
În speță, pârâta însăși a indicat instanței de fond cuantumul venitului realizat din munca în străinătate, iar reclamantul a fost de acord ca pensia de întreținere lunară să fie stabilită în raport de această sumă.
Cu înscrisul datat 19 decembrie 2008, emis de societatea, pârâta a dovedit că începând cu data de 1.01.2009 nu mai este angajata acestei societăți. Pe fondul crizei economice mondiale, pârâta a arătat că ulterior acestei date șansele de a-și găsi un alt loc de muncă stabil în străinătate sunt minime, încât intenționează să se stabilească în țară.
În cursul judecății apelului, nu s-au produs probe privind o altă situație de fapt, încât în mod corect Tribunalul a stabilit cuantumul pensiei de întreținere de la 1.01.2009 în funcție de venitul minim pe economie națională.
Nici în recurs nu au fost produse probe care să ateste că pârâta ar presta o muncă cu caracter de continuitate în străinătate.
Susținerea reclamantului potrivit căreia înscrisul emis de societatea este lipsit de eficiență, întrucât pârâta își continuă și în prezent activitatea la această firmă nu a fost dovedită, sarcina probei revenindu-i conform dispozițiilor art. 1169 Cod procedură civilă.
De altfel, cuantumul obligației de plată poate fi modificat în viitor, conform dispozițiilor art. 94 alin. 2 Codul familiei, "după cum se schimbă mijloacele celui ce dă întreținerea sau nevoia celui ce o primește".
În raport de circumstanțele concrete ale cauzei, instanța de apel a făcut o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor art. 43 și 44 Codul familiei, privind modalitatea de exercitare de către pârâtă a dreptului de a avea legături personale cu minorul.
Dezvoltarea psihică și emoțională normală a minorului impune stabilirea și consolidarea unor relații firești cu ambii părinți, obiectiv ce impune ca aceste relații să aibă caracter permanent, repetitiv, iar nu periodic, la intervale mari de timp.
În speță nu s-a dovedit susținerea reclamantului potrivit căreia pârâta nu s-ar fi interesat în nici un mod de persoana minorului până la promovarea acțiunii de divorț. Chiar așa de ar fi, conform dispozițiilor art. 43 alin. 3 Codul familiei, pârâta are dreptul de a avea legături personale cu minorul, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională, acest drept fiind în acord cu interesul superior al copilului.
Față de cele ce preced, Curtea, constatând că nu sunt date în cauză motivele de nelegalitate invocate de reclamant și nici motive de nulitate sa hotărârii atacate ce pot fi invocate din oficiu.
Văzând și dispozițiile art. 312 al. 1 Cod procedură civilă și 274 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondată excepția invocată de pârâta-intimată.
Respinge recursul declarat de reclamantul, din comuna, sat, județul S, cu domiciliul ales la Cabinet avocat, din S,-, - 3,. C,.8, județul S, împotriva deciziei civile nr. 188 din 27 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă reclamantul să plătească pârâtei-intimate suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored./29.10.2009
Ex.2
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Andrieș Catrinel
| ← Divort. Decizia 1794/2009. Curtea de Apel Cluj | Stabilire program vizitare minor. Decizia 55/2009. Curtea de... → |
|---|
