Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 299/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - partaj bunuri comune -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr. 299
Ședința publică din 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Frunză Sanda
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâtul domiciliat în municipiul V D, Calea Transilvaniei nr. 48, județul S și de intervenientul, domiciliat în comuna D, județul S, împotriva deciziei civile nr. 168 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns pârât-recurentul asistat de avocat, intervenient-recurentul și reclamant- intimata asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța, constatând cauza în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru pârât-recurent, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată. În susținere a precizat că apartamentul a fost cumpărat cu bani provenind în mare parte de la tatăl pârâtului și că pe fondul actualei crize a scăzut valoarea acestui bun. A mai arătat că depozițiile martorilor audiați la instanța de fond, cum că suma a fost restituită, nu pot fi avute în vedere întrucât nu reflectă realitatea și nu fac dovada că suma s-ar fi înapoiat, ascultarea lor contravenind dispozițiilor art. 1191 din Codul civil. A precizat că s-ar impune o casare cu trimitere pentru a fi efectuată o expertiză. Referitor la recursul formulat de intervenient a solicitat admiterea acestuia.
Intervenient-recurentul a solicitat admiterea recursului pe care l-a formulat, cu cheltuieli de judecată. În susținere a precizat că a dovedit cu înscrisuri și martori faptul că a suportat lucrările de îmbunătățire efectuate la apartamentul în litigiu. A lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului formulat de către pârât.
Avocat, pentru reclamant-intimată, a solicitat respingerea ca nefondate a recursurilor formulate, fără cheltuieli de judecată. A precizat că instanțele au judecat corect, nefiind de acord cu casarea cu trimitere. A depus concluzii scrise ( fila 17 dosar ).
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Vatra Dornei la 8.12.2006 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul.
A arătat că avut o cotă de contribuție de 80% la dobândirea imobilului bun comun și de 50% la dobândirea bunurilor mobile.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând să se constate că a avut o cotă de contribuție de 90% la dobândirea imobilului și de 50% la dobândirea mobilelor.
În cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând să se constate că are un drept de creanță de 80.000 lei, reprezentând contravaloarea materialelor și manoperei necesare îmbunătățirilor efectuate în imobilul dobândit de soți și să fie obligată partea căreia îi va fi atribuit în lot imobilul la plata acestui drept de creanță.
Prin încheierea din 18.04.2007 cererea de intervenție a fost respinsă în principiu pe considerentul că dreptul la promovarea unei acțiuni prin care se invocă un drept de creanță s-a născut imediat după realizarea lucrărilor de îmbunătățire iar intervenientul nu a făcut dovada unei cauze de întrerupere a prescripției așa încât, raportat la data formulării cererii de intervenție, dreptul la o astfel de acțiune este prescris.
Prin sentința civilă nr.928 din 11.07.2007 prima instanță a admis în parte acțiunea și a respins cererea reconvențională, stabilind că părțile au dobândit în timpul căsătoriei apartamentul nr. 2, compus din 3 camere și dependințe, în suprafață de 80 mp, situat în V D, Calea Transilvaniei, nr. 4, în valoare de 130.000 lei și bunuri mobile, cu o contribuție de fiecare.
S-a lichidat starea de devălmășie și pentru egalizarea loturilor pârâtul-reclamant a fost obligat să plătească reclamantei-pârâte suma de 699,50 lei până la 1.09.2007.S-a respins cererea reclamantei-pârâte de a se constata că a avut o cotă de contribuție de 80% la dobândirea imobilului ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părțile nu au contestat masa bunurilor supuse partajului și valoarea lor totală ci doar cotele de contribuție. Pentru stabilirea acestora a avut în vedere că bunurile dobândite de părți în timpul căsătoriei se prezintă ca o universalitate juridică cu privire la care cotele de contribuție se stabilesc nu pe categorii de bunuri mobile și imobile ci cu privire la totalitatea lor.
În ce privește susținerea reclamantei că imobilul a fost dobândit cu bani proveniți din vânzarea altui imobil primit cu titlu de moștenire, s-a reținut că aceasta nu este reală, imobilul fiind dobândit printr-o convenție de vânzare cumpărare validată de instanță prin sentința civilă nr.3799/1995 a Judecătoriei Cîmpulung
S-a reținut o cotă de contribuție de, reprezentând valoric câte 69950 lei la dobândirea bunurilor partajabile. La formarea și atribuirea loturilor s-a avut în vedere acordul părților precum și dispozițiile art. 6739Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins cererea reconvențională, având în vedere că a făcut dovada cu martori și înscrisuri că imobilul în litigiu a fost achiziționat cu bani proveniți de la tatăl său. Referitor la cheltuielile de judecată a arătat că acestea au fost incorect acordate. În ce privește cererea de intervenție formulată de tatăl său a arătat că nu este tardivă.
Tribunalul Suceavaa calificat calea de atac ca fiind apel iar prin decizia civilă nr.405 din 9.10.2007 a admis apelul, desființat sentința Judecătoriei Vatra Dornei și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pe considerentul că în mod greșit s-a apreciat că cerea de intervenție este tardivă.
Rejudecând cauza, prima instanță, prin sentința civilă nr.61 din 15.01.2009 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune a intervenientului, a admis în parte acțiunea reclamantei, a respins cererea reconvențională și a admis în parte cererea de intervenție, constatând că părțile au dobândit în timpul căsătoriei bunuri în valoare de 139.900 lei, cu o contribuție egală. S-a dispus sistarea stării de devălmășie, atribuindu-i-se pârâtului toate bunurile.
S-a constatat că intervenientul are un drept de creanță asupra imobilului apartament în valoare de 21.955,78 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de îmbunătățire.
S-a respins cererea reclamantei-pârâte prin care aceasta a solicitat să se constate că a avut o contribuție de 80%la dobândirea imobilului, ca nefondată.
Pentru egalizarea loturilor, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei-pârâte suma de 69.950 lei cu titlu de sultă. Reclamanta și pârâtul au fost obligați în solidar să plătească intervenientului suma de 21955,78 lei. S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă și pârât, aceștia fiind obligați să plătească intervenientului suma de 386,53 lei cu acest titlu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că cererea de intervenție a fost formulată în termen, având în vedere că momentul de la care a început să curgă termenul de trei ani reglementat de art. 3 din Decretul Lege nr.167/1958 pentru promovarea cererii de recunoaștere a unui drept de creanță este dat de ziua în care s-a demarat acțiunea de partaj bunuri comune.
În ce privește componența și valoarea bunurilor de împărțit s-a reținut că acestea nu au fost contestate de părți.
În ce privește cota de contribuție la dobândirea bunului imobil, singurul aspect litigios dintre părți, s-a reținut că nu au fost dovedite susținerile reclamantei privind achiziționarea apartamentului cu bani proveniți din vânzarea acelui imobil moștenit de ea și că înscrisurile depuse la dosar dovedesc faptul că a existat o convenție de vânzare cumpărare încheiată în timpul căsătoriei. Pe de altă parte, în privința susținerilor pârâtului privind achiziționarea apartamentului cu bani primiți de la tatăl său cu titlu de avans s-a reținut că acești bani au fost restituiți de către soți.
Cererea de intervenție a fost apreciată ca întemeiată, având în vedere că intervenientul a efectuat lucrări constând în montarea ușilor și geamurilor, aplicat gresie și faianță și a plătit materialele și manopera așa cum rezultă din declarația martorului audiat.
Apelurile declarate de pârât și de intervenient au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 168 din 14.04.2009.
Instanța de apel a reținut că intervenientul a dovedit doar suma reținută de prima instanță ca echivalent al îmbunătățirilor efectuate.
În ce privește criticile pârâtului s-a reținut că, deși intervenientul a achitat avansul pentru achiziționarea imobilului dobândit de părți, suma de 100 milioane lei a fost restituită. Pentru aceleași considerente, a fost apreciată ca neîntemeiată critica privind contribuția mai mare la dobândirea imobilului, cu atât mai mult cu cât pârâtul nu a făcut dovada unor venituri mai mari în timpul căsătoriei.
Cât privește bunurile mobile despre care pârâtul a susținut că ar aparține unor terțe persoane, respectiv autoturismul "Oltcit" și frigiderul "Arctic" s-a reținut de către instanța de apel că acestea fac parte din masa de împărțit.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul și intervenientul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pârâtul a invocat în motivarea recursului său că a justificat o cotă de contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune, având în vedere că imobilul a fost achiziționat cu bani primiți de la tatăl său, aspect dovedit cu documentele bancare depuse la dosar.
A arătat, de asemenea, că valoarea apartamentului a scăzut față de cea reținută inițial.
Referitor la bunurile mobile a arătat că valorile indicate de reclamantă nu sunt reale iar autoturismul marca "Oltcit" și frigiderul "Arctic" nu fac parte din masă.
Intervenientul a arătat în motivarea recursului său că valoarea totală a îmbunătățirilor efectuate la imobilul pentru care se solicită partajul este de 37488,70 lei, sumă pe care a suportat-o în întregime.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Este de necontestat faptul că tatăl pârâtului a achitat suma de 100 milioane lei ROL la achiziționarea apartamentului care face obiectul litigiului, documentele bancare invocate de pârât fiind relevante în acest sens. Suma menționată a fost însă restituită de părți așa cum rezultă din declarațiile martorilor, Filaret și. Rcurentul a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 1191 cod civil însă așa cum în mod corect a reținut instanța de apel, nu s-a avut în vedere actul juridic de împrumut în sine ci un fapt ulterior constând în restituirea sumei împrumutate care constituie stingerea obligației. Împrejurarea că martorii ale căror depoziții au fost avute în vedere nu au fost prezenți la restituirea banilor nu are relevanță mărturia indirectă fiind suficientă. De altfel martora a declarat că știe de la pârât despre necesitatea restituirii banilor împrumutați.
Față de cele arătate, cum argumentul invocat de pârât referitor la ajutorul dat de tatăl său a fost singurul pentru dovedirea unei cote de contribuție majoritare și cum nu s-a făcut dovada unor venituri suplimentare, în timpul căsătoriei, motivul de apel apare ca neîntemeiat.
În ce privește valoarea apartamentului este de reținut că ambele părți au fost de acord cu valoarea indicată inițial iar devalorizarea pe parcursul soluționării cauzei nu poate fi imputată reclamantei, pârâtul fiind cel care a exercitat căile de atac. De altfel cu ocazia soluționării apelului, întrebat fiind, a arătat că nu are de solicitat probe.
Valoarea bunurilor mobile nu a fost contestată.
În motivarea recursului s-a invocat faptul că valorile indicate de reclamantă sunt nereale, fără a se indica dacă sunt mai mari sau mai mici. Autoturismul marca "Oltcit" și frigiderul "Arctic" fac parte din masa de împărțit, susținerile privind faptul că ar aparține altor persoane nefiind dovedite. Mai mult, reclamanta a făcut dovada faptului că autoturismul fost achiziționat cu bani primiți de la mama sa (declarațiile martorilor și ).
Intervenientul a susținut că valoarea îmbunătățirilor efectuate la imobilul părților este de 37488,7 lei. Expertiza efectuată confirmă această susținere însă martorii audiați la cererea intervenientului au relatat că acesta a suportat costurile ocazionate de montarea ușilor și geamurilor, efectuarea tencuielilor și cumpărarea, respectiv aplicarea gresiei și faianței (declarațiile martorilor și -). Cum a fost dovedită doar efectuarea acestor îmbunătățiri, în mod corect dreptul de creanță a fost limitat la suma de 21955,78 lei.
Față de cele arătate, văzând și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurilor declarate de pârâtul și de intervenientul, împotriva deciziei civile nr. 168 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel:;
Jud. fond:
Ex. 2/03.11.2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Frunză Sanda
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 513/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
