Divort. Decizia 347/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 347
Ședința publică din 7 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Erica Nistor Președinte Secție Civilă
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr. 730/A/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul -, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat reclamanta recurentă -, asistată de av. și pârâtul intimat -, personal, lipsă Autoritatea Tutelară Primăria municipiului
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, se constată că prin registratura instanței s-a depus de către pârâtul intimat - cerere de renunțare la judecată în ce privește capătul de cerere care reglementează modul de vizitare al minorului.
Față de cererea pârâtului intimat, s-a luat o declarație și reclamantei prin care a arătat că renunță la judecarea capătului de cerere privind reglementarea vizitării minorului și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și a sentinței civile nr. 4818/10.04.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în sensul admiterii în parte a acțiunii formulată de reclamant și a cererii reconvenționale formulată de pârâtă, în sensul de a se lua act de renunțarea atât a reclamantului, cât și a pârâtei la judecarea cererilor de reglementare a vizitării minorului.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 730 din 31.10.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de pârâta apelantă - împotriva sentinței civile nr. 4818/10.04.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr. 4818 din 10.04.2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa admis în parte cererea principală formulata de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențional în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvențional.
S-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată de părți la data de 12.07.1997 și înregistrată în registrul de stare civilă Primăriei Municipiului L, jud. sub nr. 156/1997, din culpa comună a soților.
S-a dispus reluarea de către pârâta-reclamantă reconvențional a numelui purtat anterior încheierii căsătoriei, respectiv acela de "".
A fost încredințat pârâtei-reclamantă reconvențional spre creștere si educare minorul născut la data de 05.09.2005.
A fost obligat reclamantul-pârât reconvențional să plătească pârâtei-reclamantă reconvențional în beneficiul minorului o contribuție de întreținere în cuantum de din veniturile nete lunare, de la data formulării cererii, 10.01.2008 și până la majoratul minorului stabilindu-se în favoarea reclamantului-pârât reconvențional următorul program de vizită al minorului: de două ori pe lună, la primul si al treilea sfârșit de săptămână din lună, de sâmbătă ora 10.00 până duminică ora 18.00 minorul va putea fi luat la domiciliul tatălui său; două săptămâni pe perioada verii, de asemenea la domiciliul reclamantului; cinci zile incluzând sărbătorile religioase de C sau Paste alternativ.
A fost obligat reclamantul-pârât reconvențional să plătească pârâtei-reclamantă reconvențional suma de 510 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a reținut că părțile s-au căsătorit în data de 12.07.1997, la Primăria Municipiului L, căsătorie înregistrată în registrul stării civile sub nr. 156/1997, iar din căsătoria părților a rezultat minorul, născut la data de 05.09.2005.
Întrucât părțile au solicitat ca hotărârea să nu se motiveze, în baza art. 617 alin. 2. pr. civ. instanța a dispus desfacerea căsătoriei fără a proceda la analizarea probelor administrate în cauză.
Raportat la dispozițiile art. 40 alin. 3. pr. civ. s-a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei acela de "".
În ceea ce privește încredințarea minorului rezultat din căsătoria părților, s-a reținut că este în interesul minorului să fie încredințat spre creștere și educare reclamantei - reconvențională, iar în baza art. 94 Codul familiei, pârâtul a fost obligat la contribuție de întreținere în cuantum de parte din veniturile nete lunare începând cu data introducerii cererii reconvenționale până la majoratul minorului.
Referitor la reglementarea relațiilor personale cu minorul, s-a reținut că ambii părinți au propus modalități diferite de păstrare a acestor relații cu minorul, astfel că instanța reținând împrejurările relevate de declarațiile martorilor și urmărind cu precădere asigurarea interesului copilului a apreciat că modalitatea optimă de reglementare a programului de vizită a copilului de către reclamant este următoarea: de două ori pe lună, la primul si al treilea sfârșit de săptămână din lună, de sâmbătă ora 10.00 până duminică ora 18.00 minorul va putea fi luat la domiciliul tatălui său; două săptămâni pe perioada verii, de asemenea la domiciliul reclamantului; cinci zile incluzând sărbătorile religioase de C sau Paste alternativ.
Împotriva sentinței civile nr. 4818/10.04.2008 a declarat apel pârâta, care a solicitat schimbarea ei în parte, în sensul de a se stabili un program de vizitare al minorului limitat la interacțiunea tatălui cu copilul de două ori pe lună, la sfârșit de săptămână, respectiv două zile, dar nu mai de dimineață până seara, la domiciliul copilului și în prezența mamei acestuia.
În motivare a susținut că programul de vizită al minorului stabilit de prima instanță contravine atât legii cât și interesului copilului, întrucât nu face altceva decât să pericliteze creșterea și sănătatea lui, aflat la o vârstă fragedă pentru schimbări dese de mediu sau îndepărtarea frecventă de mamă.
A susținut că prima instanță a examinat cu superficialitate criteriile ce trebuie avut cu ocazia stabiliri unui program de relații personale între copil și părintele căruia nu i-a fost încredințat.
A precizat că minorul are probleme de sănătate ce reclamă o supraveghere permanentă și o îngrijire specială, că luarea lui de la domiciliu peste noapte și deplasarea în altă locuință, sau chiar într-o destinație de vacanță, situație în care va fi scos din mediul obișnuit și va intra în contact cu concubina fostului soț, este de natură a- bulversa pe copil și de a-i afecta dezvoltarea.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 43, 44. fam și Legea nr. 272/2004.
Tribunalul a respins apelul declarat de pârâtă cu motivarea că în cauză nu s-a dovedit că există vreun impediment de natură să afecteze interesul copilului, împrejurarea că acesta suferă de sindrom alergic nu constituie motiv în a nu fi lăsat în grija exclusivă a tatălui câtă vreme acesta are profesia de medic, astfel că nu se poate considera că alături de acesta, copilul ar fi în pericol din punct de vedere al stării de sănătate.
În ceea ce privește vârsta copilului se constată că aceasta nu mai impune prezența obligatorie a mamei, cu atât mai mult, cu cât astfel cum a reținut și prima instanță copilul relaționează bine cu tatăl său.
În termen împotriva deciziei civile nr. 730/31.10.2008 a declarat recurs pârâta care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile nr. 730/A/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în sensul admiterii apelului, cu consecința schimbării în parte a sentinței primei instanțe și admiterii în parte a cererii reclamantului referitoare la programul de vizitare minor, în sensul de a stabili un program de vizitare limitat la interacțiunea tatălui cu copilul de 2 opri pe lună, la sfârșit de săptămână, respectiv două zile, dar numai de dimineața până seara, la domiciliul copilului și în prezența pârâtei, cu cheltuieli de judecată reprezentate de taxe de timbru și onorariul avocațial, în conformitate cu dovezile depuse la dosar ( în toate gradele de jurisdicție).
În motivare a arătat că programul de vizitare a minorului stabilit de instanța de fond și confirmat de tribunal, contravine legislației speciale în domeniu și implicit intereselor copilului.
Susține că s-au încălcat astfel dispozițiile art. 97 alin. 2 Codul familiei și ale art. 16 din Legea nr. 272/2004, conform cărora instanța în considerarea interesului superior al copilului, poate limita exercitarea dreptului de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, morală sau socială a copilului.
Arată că minorul (în vârstă de 3 ani), este prea mic pentru schimbări dese de mediu, deplasări odată la două săptămâni la la domiciliul tatălui, care este la o distanță de 180 km. de domiciliul actual al minorului.
În susținerea recursului a invocat de asemenea programul încărcat al tatălui, care este asociat unic și administrator al Societății "" SRL și problemem de sănătate ale minorului, precum și atitudinea inconsecventă a tatălui, atât în relația cu minorul, cât și în ceea ce privește stabilirea priorităților sale (mutarea sa la ).
La termenul de judecată din 7.04.2009, reclamantul a depus la dosar cerere de renunțare la acțiunea în ceea ce privește petitul privind modalitatea de reglementare a vizitării minorului.
La același termen, pârâtei recurente i s-a luat o declarație prin care a arătat că renunță la petitul din cererea reconvențională cu privire la stabilirea relațiilor personale cu minorul.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 312. pr. civ. și raportat la dispozițiile art. 246. pr. civ. va admite recursul declarat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr. 730/A/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, va modifica decizia civilă nr. 730/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș și sentința civilă nr. 4818/10.04.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în sensul că, va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul și cererea reconvențională formulată de pârâta și în consecință, va Ia act de renunțarea reclamantului și a pârâtei la judecarea cererilor de reglementare a vizitării minorului și va menține în rest dispozițiile sentinței civile nr. 4818/10.04.2008 a Judecătoriei Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr. 730/A/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul -.
Modifică decizia civilă nr. 730/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș și sentința civilă nr. 4818/10.04.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul și cererea reconvențională formulată de pârâta și în consecință:
Ia act de renunțarea reclamantului și a pârâtei la judecarea cererilor de reglementare a vizitării minorului.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile nr. 4818/10.04.2008 a Judecătoriei Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 7 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. 22.04.2009
Tehnored. 2 ex./23.04.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Erica Nistor
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 248/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
