Divort. Decizia 41/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 41/R-MF
Ședința publică din 14 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta -, cu domiciliul procedural ales la și, în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei civile nr.247/A/ din 20 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurenta-reclamantă, asistată de avocat G, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.6/2010, eliberată de Baroul Vâlcea și intimatul-pârât, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.1/2010, eliberată de Baroul Vâlcea.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 19 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 29 decembrie 2009, eliberată de Primăria Rm.V și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat arată că a luat cunoștință de întâmpinare, astfel că nu solicită amânarea judecării cauzei pentru acest motiv.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat G solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei, în sensul respingerii apelului declarat de către pârât, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul a pronunțat o soluție cu nerespecatrea interesului superior al minorului, a dispozițiilor art.38 alin.4 din Codul familiei, precum și a dispozițiilor art.2 și 5 din Legea nr.272/2004. Din probele administrate în cauză rezultă faptul că pârâtul are viciul beției, situație confirmată și de declarațiile martorilor. În cuprinsul anchetei sociale s-a reținut, de asemenea, faptul că, la data efectuării acesteia, pârâtul se afla în stare de ebrietate. Recurenta nu mai locuiește în străinătate, în prezent lucrând în Sibiu, tocmai pentru a se ocupa de creșterea minorei.
Avocat solicită respingerea recursului și menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. În motivarea recursului nu s-au invocat motive de nelegalitate, ci chestiuni de apreciere a probelor. Cu ocazia audierii, minora a declarat că vrea să rămână cu tatăl, care, împreună cu familia acestuia, se ocupă de creșterea și îngrijirea ei. Intimatul muncește, realizează venituri, iar recurenta nu a făcut dovada că ar avea condiții materiale mai bune de creștere și educare a minorei. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat G, având cuvântul asupra excepției nulității recursului, solicită respingerea acestei excepții și admiterea recursului întemeiat pe cpt.9 al art.304 Cod procedură civilă, apreciind că instanța nu a avut în vedere interesul superior al copilului.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 20 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Horezu a fost admisă cererea formulată de reclamanta și respinsă cererea reconvențională a pârâtului, dispunându-se desfacerea căsătoriei din vina pârâtului, încredințarea minorei spre creștere și educare, mamei-reclamante, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorei. S-a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că, depozițiile martorilor audiați in cauză au evidențiat faptul că, relațiile dintre soți sunt grav vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă. Soții sunt despărțiți în fapt, iar paratul obișnuiește să consume băuturi alcoolice, și pe fondul acestei stări se manifestă agresiv atât fizic cât și verbal față de reclamantă. Cum susținerea că aceasta întreține relații extraconjugale nu a fost dovedită, instanța a apreciat că vinovăția exclusivă in deteriorarea relațiilor de familie aparține pârâtului-reclamant.
În ceea ce privește minora, prima instanță a reținut pe baza probelor administrate că este in interesul acesteia să fie încredințată mamei reclamante cu obligarea tatălui-pârât la plata pensiei lunare de întreținere in favoarea minorei.
Împotriva acestei sentinței civile a declarat apel pârâtul-reclamant, soluționat prin decizia civilă nr. 96/A//17 aprilie 2009, în sensul anulării apelului ca netimbrat, reținându-se că apelantul nu a satisfăcut timbrajul comunicat prin citație.
Recursul formulat împotriva acestei hotărâri a fost soluționat prin decizia civilă nr. 1107/R-MF din 11 iunie 2009, Curtea de Apel Pitești dispunând casarea deciziei și trimiterea cauzei la același tribunal, reținând că s-a făcut dovada că pentru termenul la care s-a judecat apelul a achitat taxa de timbru stabilită.
Tribunalul a fost reinvestit astfel cu rejudecarea apelului prin care pârâtul-reclamant a criticat sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie doar sub aspectul modului de soluționare a cererii reconvenționale privind încredințarea minorei și obligarea la pensie de întreținere pentru aceasta.
Apelantul a susținut că s-a comis o gravă eroare atunci când a fost încredințată minora mamei-reclamante, contrar probelor administrate în cauză, din care rezultă că, are posibilități materiale și oferă garanții morale pentru a-i asigura o creștere corespunzătoare minorei, că are timpul necesar pentru a se ocupa de supravegherea ei și de educație, ducând-o la grădiniță, contrar atitudinii mamei care a plecat din țară din luna februarie 2007, lăsându-și ambii copii, atât minora în cauză, cât și copilul rezultat dintr-o relație anterioară.
În apel s-au suplimentat probele cu o caracterizare a minorei, din partea educatoarei, o caracterizare a apelantului din partea primarului localității de domiciliu și noi anchete sociale, iar instanța a dispus, din oficiu și audierea minorei, în camera de consiliu.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr. 247/A/ din 20 noiembrie 2009, admis apelul formulat de pârâtul, a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis cererea reconvențională și a încredințat pe minora -, născută la data de 27 iunie 2003, spre creștere și educare tatălui-reclamant, cu obligarea pârâtei-reclamante la plata unei pensii lunare de întreținere pentru minoră, în cuantum de 100 lei, începând cu data de 20 noiembrie 2009, până la majoratul minorei, menținând restul dispozițiilor sentinței. A fost obligată intimata la plata sumei de 524 lei cheltuieli de judecată către apelantul-pârât.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul, nalizând apelul prin prisma probelor administrate la instanța de fond și în apel, a reținut în esență că, ceea ce primează în încredințarea unui minor este interesul superior al acestuia și asigurarea unei dezvoltări armonioase unei creșteri și educații corespunzătoare. Chiar dacă minora are doar 6 ani este dezvoltată corespunzător vârstei, este isteață și acest fapt se datorează, în ultimii ani, mediului unde a crescut, respectiv alături de tatăl său și de bunicii paterni, întrucât din luna februarie 2007 mama este plecată în străinătate, fără însă ca fiica sa să-i simtă în vreun fel lipsa.
Instanța de apel a constatat că, cel puțin la momentul actual, este în interesul superior al minorei să rămână la tată și la bunicii paterni, în mediul în care este obișnuită, care îi oferă siguranță, spre deosebire de mamă, care este plecată în străinătate la muncă, unde nu se cunosc condițiile de trai, de locuit și unde minora nu dorește să meargă, aod isloca din mediul actual putând avea consecințe traumatice asupra psihicului fetiței.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziei a formulat recurs reclamanta.
Susține că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă raportat la art.38 alin.4 din Codul familiei, art.2 și art.5 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În dezvoltarea criticii se arată că au fost nesocotite prevederile art.38 alin.4 din Codul familiei și art.2 și 5 din Legea nr.272/2004, potrivit cărora la soluționarea cererilor accesorii divorțului, referitoare la încredințarea copiilor minori, instanța va ține seama de interesul superior al copilului, principiu care trebuie să prevaleze în toate demersurile care îl privesc.
Or, prin decizia adoptată, tribunalul, în disprețul prevederilor legale menționate și a probelor administrate ce atestă fără echivoc că pârâtul este alcoolic, așa cum au relatat martorii și, (mama pârâtului) și, și cum au constatat și reprezentanții Autorității Tutelare la 23 octombrie 2009, când s-au deplasat intempestiv la locuința pârâtului, unde l-au găsit sub influența alcoolului, împrejurare față de care creșterea și educarea minorei, dacă va rămâne în mediul în care se găsește în prezent va avea de suferit, astfel principiul interesului superior al copilului fiind total nesocotit.
Se susține că minora are nevoie de supravegherea și sfaturile mamei sale și de condițiile pe care aceasta poate să i le ofere față de împrejurarea că lucrează în străinătate. Datorită acestei împrejurări minora are șansa de a face studiile în țara în care lucrează mama sa, aspect care nu trebuie neglijat. Prezența permanentă a mamei unită cu sfaturile acesteia sub absolut necesare pentru asigurarea unei creșteri și educații care să-i asigure o evoluție favorabilă în viitor, ceea ce pârâtul nu i-ar putea asigura datorită faptului că este alcoolic, încât datorită acestui viciu nu va putea influența pozitiv creșterea și educarea minorei.
Se solicită admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei în sensul respingerii apelului pârâtului reconvențional ca neîntemeiat.
Recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
Recurenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, probă admisibilă în această fază procesuală, față de dispozițiile art.305 Cod procedură civilă, din care rezultă că, după soluționarea apelului s-a întors în țară, fiind încadrată la Sibiu, cu un salariu lunar de 780 RON și sporurile și comisioanele aferente vânzărilor, aceasta îndeplinind funcția de agent vînzări. Din copia contractului individual de muncă aflat la fila 9 rezultă că angajarea s-a făcut pe durată nedeterminată.
Totodată, aceasta a precizat că locuiește cu părinții săi în comuna, județul V, locație în care s-a efectuat anchetă socială de către prima instanță, fila 28 din dosarul de fond.
La pronunțarea deciziei din apel, tribunalul, în stabilirea situației de fapt, nu a avut în vedere aceste probe noi, care ar fi putut avea înrâurire asupra soluționării cauzei dacă ar fi fost analizate de instanță.
Astfel, instanța de apel, în aprecierea interesului superior al minorei, prevăzut de art. 2 din Legea nr. 272/2004, a reținut că mama nu are domiciliul în țară, și nu se cunosc condițiile pe care le poate oferi minorei, la momentul pronunțării hotărârii soluția ce se impunea față de dispozițiile legale invocate, fiind cea prin care s-a dispus încredințarea tatălui.
Cu toate că nici dispozițiile art.42 și 97 din Codul familiei și nici ale art. 2 din Legea nr. 272/2004 nu stabilesc în concret care sunt criteriile în privința încredințării copiilor minori la unul din părinți, din aceste texte de lege se desprinde concluzia că aceste criterii sunt legate nu numai de posibilitățile materiale ale părinților, ci și de vârsta copilului, de gradul de atașament al copilului, de măsura în care fiecare dintre părinți se poate preocupa de îngrijirea acestuia. În aprecierea criteriilor de încredințare a minorei trebuie să primeze interesul acesteia, și nu al părinților sau al bunicilor cu care aceasta a locuit.
În cauza de față, instanța de apel a schimbat modalitatea încredințării minorei dispusă de instanța de fond, pe considerentul că mama nu locuiește în țară și nu se cunosc condițiile materiale pe care le poate oferi minorei, însă până la soluționarea irevocabilă a cauzei s-a schimbat această situație, criteriul determinant nemaisubzistând.
Față de aceste considerente, fără a fi imputabilă instanței de apel soluția pronunțată, Curtea apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, interesul superior al minorei fiind în raport de prevederile art.42 din Codul familiei și art. 2 din Legea nr. 272/2004 să fie încredințată mamei, așa cum corect a stabilit instanța de fond, pe situația de fapt reținută la momentul pronunțării, și care se menține în prezent.
Urmează ca, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, să fie admis recursul și modificată decizia în sensul respingerii apelului ca nefondat, menținând sentința instanței de fond ca fiind legală.
Văzând cererea recurentei, prevederile art.274 Cod procedură civilă și constatând că intimatul a căzut în pretenții, va fi obligat la plata sumei de 520 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs, dovedite cu înscrisurile de la filele 13, 14, 15 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta -, cu domiciliul procedural ales la și, în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei civile nr.247/A/ din 20 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul
Modifică decizia, în sensul respingerii apelului ca nefondat, menținând sentința primei instanțe de fond.
Obligă pe intimatul-pârât să plătească recurentei-reclamante - 520 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - --- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./2 8.01.2010
Jud. apel:
Jud. fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim, Veronica
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Plasament. Decizia 15/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
