Divort. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 5/FM
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta pârâtă, domiciliată în, nr. 84, prova di, Italia și în C,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 408/22.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în, nr. 7, di, provincia di, Italia și în C,-, județul C, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta pârâtă, personal, care se legitimează cu seria - nr. - și intimatul reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 61492/18.01.2010, pe care o depune la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei, conform chitanței seria nr. CT - PJ/24.11.2009 și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei, după care:
Întrebate fiind, părțile susțin că nu mai au înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de susținerile acestora, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurenta pârâtă, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecarea cauzei în Italia. Arată că a depus 2 cereri de recurs, pentru cele 2 hotărâri de divorț și că în instanță a fost audiat un martor fals. Mai arată că intimatul reclamant Gaa bandonat familia și nu s-a mai interesat de soarta acesteia. Precizează că este rezidentă în insula și de aceea solicită judecarea cauzei în Italia.
Apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar chitanță, reprezentând onorariu avocat. Apreciază că instanța de fond și cea de apel au soluționat în mod corect cauza dedusă judecății. Consideră că recurenta a invocat în recurs aceleași motive de nelegalitate și netemeinicie ca în apel și anume: neîndeplinirea legală a procedurii de citare în cursul soluționării dosarului la judecătorie și încălcarea competenței teritoriale. Arată că la dosarul cauzei există o adresă emisă de Consulatul din - Italia, prin care se menționează că recurenta nu are un domiciliu stabil în Italia. Învederează că recurenta a depus la dosar întâmpinare și memorii, între termenele de judecată, respectiv la data de 11.03.2009, 8.04.2009 și 14.05.2009, fapt ce atestă că aceasta avea cunoștință de dosar și raportat la aceste înscrisuri, apreciază că Judecătoria Constanțaa soluționat cauza în mod corect, atât din punct de vedere al competenței materiale, cât și teritoriale. Mai arată că recurenta nu a solicitat niciodată asistență de specialitate și nu a formulat probatorii. Depune la dosar note scrise.
Curtea, considerându-se lămurită, rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 15.01.2009, reclamantul Gac hemat-o în judecată pe pârâta, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei dintre parți din culpa comună, revenirea pârâtei la numele anterior casatoriei, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată; la termenul din 09.04.2009, reclamantul și-a completat acțiunea cu cererea de sistare a pensiei de întreținere stabilită prin sentința civilă nr. 12006/2007 a Judecătoriei Constanta.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii de divorț și nu a solicitat proba cu înscrisuri și martori în apărare.
Prin sentința civilă nr.9215/21.05.2009,după ce a luat act de renunțarea reclamantului la solicitarea de sistare a pensiei de întreținere, judecătoria a admis acțiunea și a dispus desfacerea căsătoria încheiată între părți din culpă comună și a dispus revenirea paratei la numele anterior căsătoriei, acela de.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 30.10.1971, iar din căsătoria lor nu au rezultat copii; instanța a mai constatat că există motive temeinice pentru care raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, de acest lucru făcându-se vinovate ambele părți, reclamantul pentru că nu a făcut suficiente compromisuri pentru a continua căsătoria, iar pârâta pentru că a consumat excesiv băuturi alcoolice și a avut manifestări violente fizic și verbal față de reclamant, astfel cum reiese din declarația martorului.
Împotriva acestei sentinței a formulat apel pârâta, prin care a criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie, învederând instanței că are domiciliul în Italia; de asemenea, s-a arătat că hotărârea pronunțată la 14.07.2009 s-a judecat cu lipsă de procedură iar reclamantul trebuia să timbreze. Dar a folosit timbrele din dosarul 3056; în fine, pârâta a mai precizat că, din căsătorie au rezultat trei copii - toți majori, și -, martorul este unul fals și că nu a avut dreptul la apărare.
Prin decizia civilă nr. 408/22.09.2009, Tribunalul Constanțaa anulat ca netimbrat apelul promovat pe care a obligat-o să achite intimatului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare - onorariu avocat redus.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, deși citată pentru primul termen de judecată, cu mențiunea de a timbra apelul, la termenul de judecată stabilit în acest sens apelanta nu s-a supus dispozițiilor instanței.
Tribunalul a observat că, potrivit dispozițiilor art.20 alin.1 al legii nr.146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar sancțiunea neachitării acestora în termenul prevăzut de lege sau stabilit de către instanța de judecată este potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 al aceluiași act normativ, anularea cererii ca netimbrată.
A mai apreciat tribunalul că modalitatea în care a înțeles apelanta să se achite de obligația ce îi revenea, respectiv, trimițând instanței sume în valută, pentru ca acesta, eventual, să se deplaseze la biroul de schimb valutar, în vederea convertirii monedei euro în lei, iar apoi la poștă, spre a-i achita taxa de timbru, nu reprezintă o îndeplinire a obligației ce îi revenea, motiv pentru care, instanța a dat incidență dispozițiilor reglementate și a anulat cererea de apel ca netimbrată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, prin care a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9. pr. civ..
În motivarea căii de atac s-a arătat că judecarea cauzei la cele două instanțe s-a făcut fără citarea corectă și înfățișarea părților cu încălcarea prevederilor art. 85, art. 86, art. 88 pct. 4 și 5, art. 89, art. 90, art. 92 și art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, deci procedură nelegală.
Recurenta a precizat că are domiciliul în, nr. 84, prova di, Italia, iar în prezent în, nr. 7, di, provincia di, Italia.
În motivare, s-a mai învederat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive străine de natura pricinii, un martor fals care nu are adresă și de care nu a auzit în viața ei.
Se mai precizează că hotărârea s-a pronunțat cu încălcarea competenței teritoriale, deoarece Tribunalul era competent și nu Tribunalul Constanța, unde nu mai locuia.
Apoi, hotărârea s-a pronunțat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, art. 271, 305 Cod procedură civilă și art. 20 din Legea nr. 146 care nu s-a aplicat și pentru reclamant, ci doar pentru ea; în fine, s-a precizat că, în contra art. 297 s-a rezolvat procesul, fără a intra în cercetare, cu lipsa părților și cu lipsă competență.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurentă, curtea constată că recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu consecința casării deciziei atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Astfel, tribunalul a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, procedând la anularea apelului promovat de pârâtă, deși aceasta nu a fost încunoștințată - în mod legal - despre obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantumul fixat de instanță.
Constatarea anterioară se impune din situația specifică a părților și caracterul procedurii care se desfășoară între acestea, de natură a duce la concluzia că procedura de citare a părților nu a fost legal îndeplinită în cursul procesului.
Astfel, reclamantul G, cu domiciliul declarat în acțiune, în C,-, a chemat-o în judecată pe pentru desfacerea căsătoriei dintre ei, indicând pentru pârâtă aceeași adresă, deși, din chiar motivarea acțiunii reiese că "sunt separați în fapt din anul 2003, dată de la care nu mai conviețuiau".
Din înscrisurile aflate la dosar reiese că ambele părți locuiesc în Italia, situație confirmată și de martorul audiat de judecătorie (fila 64, dosar judecătorie), pârâta înaintând instanței suficiente înscrisuri din care să reiasă că locuiește și muncește în Italia. În corespondența înregistrată de judecătorie la 14.05.2009, pârâta precizează - expres de această dată - că este rezidentă în Italia, D; oricum, din toate trimiterile poștale adresate instanței de către, reiese că expeditoarea locuiește în Italia (fila 32 dosar judecătorie, în localitatea, fila 49 dosar judecătorie, în localitatea, fila 15 dosar tribunal, localitatea Livorno, fila 20 dosar tribunal, localitatea ).
În aceste condiții, era evident că nu se putea considera legal îndeplinită procedura de citare cu părțile prin afișare (maniera de chemare a părților la judecata desfășurată în fața tribunalului și a judecătoriei), fiind incidente dispozițiile art. 6161Cod procedură civilă).
Conform acestui text, dacă procedura de chemare a soțului pârât a fost îndeplinită prin afișare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecată, instanța va cere dovezi sau va dispune cercetări pentru a verifica dacă pârâtul își are domiciliul la locul indicat în cerere și, dacă constată că nu domiciliază acolo, va dispune citarea lui la domiciliul său, precum și, dacă este cazul, la locul său de muncă.
Regula citată stabilește o excepție de la prevederile art. 92 alin. 4 Cod procedură civilă - care creează posibilitatea afișării citației, dacă cel citat nu se găsește la domiciliu -, considerându-se că, în cazul procesului de divorț (dată fiind ipoteza pe care se bazează promovarea unei astfel de acțiuni - deteriorarea relațiilor dintre soți - și împrejurarea ce se găsește în cvasimajoritatea căsătoriilor că soții au domiciliu comun), îndeplinirea citării pârâtului prin afișarenuvalorează o chemare la judecată valabilă, existând posibilitatea ca soțul reclamant să sustragă/oprească/primească el citația, așa încât celălalt să nu aibă cunoștință de proces.
De aceea art. 6161Cod procedură civilă impune instanței sarcina de a face verificări referitoare la domiciliul pârâtului,obligând-să îl citeze la domiciliul reclamantului și dacă este cazul și la locul de muncă.
Deși, aparent, judecătoria a făcut aceste cercetări (prin solicitarea unor informații C, din care a reieșit că pârâta are domiciliul legal în C,-), eforturile primei instanțe sunt lipsite de finalitate în condițiile în care din întreg dosarul - plicurile de expediere a corespondenței, cererile pârâtei și documentația anexă, precum și declarațiile martorilor - reieșea, în afara oricărui dubiu, că pârâta nu are domiciliul în
Consecința dedusă din argumentația anterioară este consolidată de circumstanța că, în procedură, ideea de domiciliu se simplifică, fiind apropiată de realitatea materială impusă de caracterul practic al funcției citării - înștiințarea părții despre un proces - astfel încât, referindu-se la domiciliu, legea are în vedere locuința faptică, aceea în care partea își duce, în mod statornic existența, desprins de domiciliul legal prin care se înțelege doar adresa unde persoanaa declaratautorităților că locuiește și cu care este înregistrată din considerente de evidență a populației.
În aceste condiții, deveneau incidente prevederile art. 1141alin. 4 Cod procedură civilă, conform cărora, dacă pârâtul locuiește în străinătate, președintele va putea fixa un termen mai îndelungat și, prin citație, acesta va fi informat că are obligația de a-și alege domiciliul în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul. În cazul în care pârâtul nu se conformează acestei obligații, comunicările se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poșta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menționate actele ce se expediază, ținând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.
Textul citat - a cărui aplicabilitate nu este limitată doar la momentul primirii cererii de chemare în judecată, ci ori de câte ori se învederează (ex. în urma demersurilor întreprinse conform art. 95 alin. 1 sau art. 6161Cod procedură civilă) că pârâta nu are domiciliul la adresa indicată în acțiune - impune o procedură specială de citare a pârâtului care locuiește în străinătate, care, dat fiind caracterul excepțional, le exclude pe celelalte conținute de art. 90 alin. 1, art. 92 alin. 3 și 4 sau art. 95 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă.
Curtea observă că, încă de la primirea apelului pârâtei, tribunalul i-a pus în vedere acesteia să plătească taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în cuantum legal, sub sancțiunea anulării cererii; înștiințarea de plată a fost comunicată pârâtei la adresa din C,-.
Deși art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 nu conține niciun fel de precizare referitoare la modalitatea în care "instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată", este evident că aceasta se face potrivit prevederilor art. 86-101 Cod procedură civilă.
Or, cum apelanta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru la adresa din C, unde nu mai locuia, existând la dosar dovezi copleșitoare ale domiciliului, din Italia, este evident că aceasta nu a avut cunoștință - în mod legal - despre obligația legală, precum și de sancțiunea care ar putea interveni.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta pârâtă, domiciliată în, nr. 84, prova di, Italia și în C,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 408 din 22.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în, nr. 7, di, provincia di, Italia și în C,-, județul
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.01.2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Jud.apel. /
Red.dec.jud. /25.03.2010
4 ex./ 25.03.2010.
Dosar nr-
Data: 29.03.2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA - SECȚIA CIVILĂ
Vă înaintăm, alăturat, spre competentă soluționare dosarul civil nr-, care conține 60 file, privind recursul civil declarat de recurenta pârâtă, domiciliată în, nr. 84, prova di, Italia și în C,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 408/22.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în, nr. 7, di, provincia di, Italia și în C,-, județul C, având ca obiect divorț, întrucât prin decizia civilă nr. 5/FM din 18.01.2010, s-a admis recursul, s-a casat decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanța.
La dosarul nostru se află atașate dosarele nr.:
- - al Tribunalului Constanța - 42 file;
- - al Judecătoriei Constanța - 69 file.
PREȘEDINTE COMPLET, GREFIER,
- - - -
2 ex.
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Gabriel Lefter, Vanghelița Tase
| ← Divort. Decizia 117/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
