Divort. Decizia 117/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 117
Ședința publică din 10 februarie 2009
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTORI: Eliza Marin, Maria David Elisabeta Gherasim
- - -
Grefier - - --
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamantul pârât domiciliat în Târgoviște, str. - -.25,.D,.17 jud. D împotriva deciziei civile nr. 312 din 8 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și de pârâta reclamantă - domiciliată în G str. - -.5,.B,. 11 jud. D împotriva deciziei civile nr. 430 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu autoritățile tutelare Primăria Târgoviște, cu sediul în Târgoviște--3 jud. D, primăria G jud. D și Primăria comunei CVj ud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurentul reclamant-pârât personal și asistat de avocat din Baroul Dâmbovița în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 14 dosar, recurenta pârâtă-reclamantă personal și asistată de avocat din Baroul Dâmbovița în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 27 dosar lipsind autoritățile tutelare Primăria Târgoviște, Primăria G și Primăria C
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul reclamantului pârât a fost timbrat cu 4,00 lei taxă judiciară de timbru conform chitanței nr. - din 21 noiembrie 2008 anulată la fila 15 dosar și timbru judiciar de 0,15 lei, iar recursul pârâtei reclamante este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Avocat pentru recurentul reclamant-pârât depune la dosar un set de acte cu borderou, respectiv adeverința medicală eliberată la data de 15 ianuarie 2009 de Cabinetul medical individual dr., adresa nr. 22479//11 noiembrie 2008 eliberată de Consiliul Județean D - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, adresa nr. /sz/11068/15 octombrie 2008 eliberată de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse - Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului B, 3 fotografii și sesizarea formulată de recurent și adresată Consiliului Județean D-Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului înregistrată sub nr. 22479 din 10 octombrie 2008, acte comunicate recurentei pârâte-reclamante.
Solicită acordarea unui nou termen de judecată și efectuarea unei adrese către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D pentru a comunica procesul verbal întocmit ca urmare a sesizării formulate de recurent în luna octombrie 2008.
Avocat pentru recurenta pârâtă-reclamantă se opune acestei cereri, considerând că nu face obiectul prezentului recurs, în care nu s-a solicitat decât modificarea programului de vizitare al minorului. Nu solicită termen pentru a lua cunoștință de actele depuse la dosar, solicită cuvântul în fond.
Curtea respinge cererea recurentei pârâte-reclamantă de efectuare a adresei către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D ca neîntemeiată, aceasta avea posibilitatea să depună la dosar toate actele pe care le considera necesare.
Avocat pentru recurentă arată că nu are alte cereri și solicită cuvântul în fond, cerere formulată și de apărătorul recurentei pârâte-reclamantă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat pentru recurentul reclamant-pârât, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul de a se permite acestuia să viziteze minorul în prima și ultima duminică din lună la domiciliul părinților recuerentei pârâte-reclamante, din comuna, unde minorul se află în prezent. Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise la dosar.
Avocat pentru recurentul reclamant-pârât solicită a se avea în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 306 pct. 6 Cod procedură civilă invocate de recurentul reclamant-pârât în recursul declarat.
Arată că minorul se află la domiciliul mamei sale din localitatea G, dar cu toate acestea, nu a fost vizitat decât o singură dată de tatăl său, vizită care s-a soldat cu o traumă pentru minor.
Solicită respingerea recursului ca nefundat. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurenta pârâtă-reclamantă în replică, solicită a se avea în vedere că solicitarea recurentului de a i se permite vizitarea minorului în domiciliul bunicilor materni, este în interesul minorului, în sensul de a nu fi transportat din domiciliul bunicilor materni în domiciliul mamei la datele stabilite pentru vizitare.
Avocat având cuvântul în susținerea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 430 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița arată că în mod eronat instanța de apel a respins ca nedovedită cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, deși chitanța de achitare a onorariului era depusă la fila 24 dosar. Având în vedere că apelul declarat de recurentul a fost respins, a apreciat că instanța trebuia să-l oblige la plata cheltuielilor de judecată. Mai mult, instanța de apel apreciază că, cererea de lămurire a dispozitivului formulată de nu se încadrează în dispozițiile art. 2811alin. 2 Cod procedură civilă și o obligă pe aceasta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei pronunțate de instanța de apel în sensul admiterii cererii de completare a dispozitivului deciziei și înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată.
Avocat pentru recurentul reclamant-pârât, solicită în principal să se constate nulitatea recursului declarat de recurenta, pentru lipsa indicării numelui și domiciliului persoanei cu care înțelege să se judece în contradictoriu în recursul declarat.
Pe fond învederează că, cererea de completare a dispozitivului deciziei pronunțate de instanța de apel trebuia făcută în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii și nu înainte de comunicarea acesteia.
Solicită respingerea recursului declarat de recurenta pârâtă-reclamantă împotriva deciziei civile nr. 430 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
În replică, avocat pentru recurentă, precizează că a formulat cererea de completare a dispozitivului, înainte de comunicarea hotărârii, imediat după pronunțarea deciziei și trecerea pronunțării în condica de ședință a instanței.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față;
Prin acțiunea înregistrată la data de 14 iunie 2007 sub nr-, reclamantul,a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei înregistrată sub nr. 31/09.07.2005, din vina exclusivă a pârâtei, aceasta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de, să i se încredințeze spre creștere și educare minorul rezultat din relația de conviețuire, să se stabilească în favoarea acestuia pensie de întreținere, iar în situația în care copilul va fi încredințat pârâtei să i se permită a avea legături personale, prin stabilirea unui program de vizită.
În motivarea acțiunii reclamantul a precizat că s-a căsătorit cu pârâta în anul 2005, din această relație rezultând minorul, născut la data de 19.07.2006. O perioadă s-au înțeles bine însă la un moment dat au apărut discuții, în sensul că pârâta îi interzicea să aibă legături cu copilul din prima căsătorie și să se achite de obligațiile stabilite prin lege, de a plăti pensie de întreținere, deși la rândul ei, aceasta are un copil dintr-o altă relație cu care au locuit în același domiciliu. Pârâta întreținea o atmosferă încărcată în familie, dovedind lipsă de respect și afecțiune. au condus la despărțirea în fapt, petrecută în urmă cu două luni. A mai menționat că lucrează la. Târgoviște, având profesia de inginer, astfel că îi poate oferi minorului, care este puternic atașat sufletește de el, condiții materiale corespunzătoare pentru creștere și educare.
Prin sentința civilă nr.2357/17.12.2007, s-a admis acțiunea formulată de, împotriva pârâtei, s-a admis cererea reconvențională, formulata de, s-a luat act că pârâta-reclamantă a renunțat la judecata cu privire la capătul 5 din cerere, a desfăcut căsătoria, înregistrată în Registrul Stării Civile din cadrul Primăriei Orașului G, sub nr.31/09.07.2005, din vina ambilor soți. După rămânerea irevocabilă a hotărârii, pârâta-reclamantă își va relua numele avut anterior, acela de.A încredințat pe minorul, născut la data de 19.06.2006, mamei. A obligat pe reclamantul-pârât să plătească în favoarea minorului pensie de întreținere, în cuantum de 150 lei lunar, începând cu data de 29.06.2007 și până la majorat. A obligat pe pârâta-reclamantă să permită reclamantului-pârât să aibă legături personale cu minorul, în sensul de a-l vizita în prima și ultima duminică din lună, la domiciliul acesteia, între orele 10.00 - 14.00. S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța sentința civilă nr. 2357/17.12.2007 instanța a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 9 iulie 2005, act înregistrat în registrul stării civile al Primăriei orașului G sub nr. 31/2005 iar din relația de conviețuire, la data de 19 iulie 2006, rezultat minorul, născut la data de 19 iulie 2006.Cu motivarea că menținerea căsătoriei nu mai este posibilă, reclamantul a promovat prezenta acțiune, solicitând desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtei. La rândul său, aceasta a solicitat desfacerea căsătoriei, apreciind că vinovat de deteriorarea relațiilor de familie este soțul.
Susținerile reclamantului-pârât sunt confirmate de martorii și -,care au precizat în depozițiile date în fața instanței că neînțelegerile dintre soți au apărut în momentul în care pârâta-reclamantă, suferind influența nefastă a părinților săi, îl obliga pe soț să meargă în fiecare sfârșit de săptămână în domiciliul acestora, fără să țină seama că acest aspect iî creează un real inconfort, mai mult decât atât au apărut discuții legate de copilul pe care îl are reclamantul-pârât dintr-o altă căsătorie și căruia trebuie să-i asigure întreținere.
Martorele și, propuse de pârâta-reclamantă, au susținut în depozițiile lor faptul că între părți relațiile s-au tensionat în momentul în care s-a vândut un apartament în Târgoviște, reclamantul-pârât având pretenția că locuința cumpărată pe numele tatălui soției, să fie vândut lor. Fiind refuzat, reclamantul-pârât nu a mai contribuit la întreținerea familiei, începând să consume băuturi alcoolice și să provoace scandal, lipsind nemotivat de acasă.
Coroborând declarațiile acestor martori cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.5783/21.11.2006, prin care părțile au vândut un apartament situat în Municipiul Târgoviște, sesizările formulate de acestea, reclamantul-pârât către conducerea locului de muncă al soției, pentru medierea conflictului(70), către Inspecția Sanitară D, pentru verificarea apei potabile, la domiciliul socrilor, unde se afla copilul(104), SDFEE Muntenia, pentru verificarea consumului de energie din domiciliul socrilor(61), pârâta-reclamantă către Poliția Orașului G, pentru a reclama lipsa unor bunuri din domiciliu comun și atitudinea necorespunzătoare a soțului(57-58, 76, )instanța a reținut că în prezent relațiile de familie sunt grav și iremediabil vătămate, menținerea căsătoriei nefiind posibilă, între soți nemaiexistând afecțiune, încredere și respect reciproc.
Ambii soți se fac vinovați de această situație, aceștia nereușind la un moment dat să mai comunice, să-și înțeleagă reciproc problemele, să facă concesii, astfel încât să-și salveze căsnicia.
Potrivit art. 37 alin. 2 codul familiei, art. 38 codul familiei, instanța a desfăcut căsătoria din vina ambilor soți.
Conform art. 40 codul familiei, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, pârâta-reclamantă își va relua numele avut anterior, acela de.
De la data despărțirii în fapt, minorul rezultat din relația de conviețuire, a rămas în întreținerea mamei, unde este bine ingrijit, fiind sprijinită de familia sa, aspect ce rezultă din declarațiile martorilor propusi de aceasta ce se coroborează cu referatele de anchetă sociale efectuate la domiciliile părților, respectiv declarația extrajudiciară aparținând mamei pârâtei-reclamante.
Medicul de familie, prin cererea depusă la dosar la fila 67, întărește faptul că minorul a avut o evoluție bună, fiind bine îngrijit de mama care dispune de condiții materiale optime pentru creșterea sa.
Se apreciază potrivit art. 42 codul familiei, că este în interesul copilului să fie încredințat spre creștere și educare mamei, ținând seama de vârsta fragedă a acestuia precum și de condițiile pe care i le poate oferi, pentru o dezvoltare armonioasa.
Si reclamantul-pârât are o situație materială corespunzătoare, putând la rândul său oferi minorului tot sprijinul pentru asigurarea unei întrețineri corespunzătoare.
Ținând seama de nevoile minorului, cât și de posibilitățile de plată ale reclamantului-pârât și totodată avându-se în vedere că mai are în întreținere un copil, acesta va fi obligat să contribuie la creșterea și educarea sa, conform art.86, 94, 107 cod fam.
In perioada 1994-2001, a fost căsătorit cu, din relația lor, rezultând minorul, născut la data de 30.01.2001, pentru care plătește pensie de întreținere.
C de-al doilea copil, s-a născut la data de 19.06.2006.
Reclamantul-pârât a absolvit facultatea de Mecanica B și este încadrat ca inginer la RAGC Târgoviște, realizând un venit net lunar de 1409 lei lunar.
Potrivit art. 43 alin.3 codul familiei, părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățatură și pregătirea lui profesională.
In speță, se poate observa că relațiile tensionate dintre părți s-au repercutat și asupra păstrării legăturii reclamantului-pârât cu copilul, nemaiexistând un cadru adecvat pentru ca acesta să comunice cu el.
Prin sentința civilă nr.1639/17.10.2007, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr-, instanța a stabilit provizoriu un program de vizită pentru minor.
In momentul de față s-a apreciat ca nu se impune luarea copilului din mediul în care este obișnuit, fapt ce ar putea fi traumatizant pentru acesta, o perioadă lungă de timp acesta fiind înconjurat de mamă, bunicii materni și rudele acestora.
Nu este de neglijat faptul că desele certuri ale soților, în prezența copiilor, au determinat schimbări de comportament al fiului pârâtei-reclamante din prima căsătorie, așa cum menționează învățatoarea sa în recomandarea făcută de aceasta(110).
In acest context instanța a obligat pe pârâta-reclamantă să permită reclamantului-pârât să aibă legături personale cu minorul, în sensul de a-l vizita în prima și ultima duminică din lună, la domiciliul acesteia, între orele 10,00 și 14,00.
Împotriva sentinței civile nr. 2357/17.12.2007 a declarat apel reclamantul pârât, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a avut în vedere la desfacerea căsătoriei relațiile tensionate dintre aceștia, însă tot datorită relațiilor tensionate nu își poate vedea copilul, și că deși minorul a împlinit vârsta de 2 ani nu a avut posibilitatea de a-l vedea și că la această vârstă nu se mai poate pune problema că, nu se poate ocupa întrutotul de atenția ce trebuie direcționată către acesta, în condițiile în care primul copil, din prima căsătorie a fost crescut de acesta până la vârsta de 3 ani, mai mult singur, astfel că experiență în acest domeniu are mai mult decât are în prezent pârâta de copil care îl vizitează doar la sfîrșit de săptămînă, motiv pentru care solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul ca pârâta să fie obligată să-i permită a lua copilul în domiciliul său din Târgoviște.
a doua critică se refera la faptul că deși minorul stă la bunicii săi în comuna C V, instanța de fond a dispus ca vizitarea minorului să se facă la domiciliul mamei care este în
Prin întâmpinarea formulată pârâta reclamantă, a solicitat respingerea apelului, arătând că în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că este în interesul copilului să-i fie încredințat acesteia spre creștere și educare și a apreciat că nu se impune luarea copilului din mediul în care este obișnuit, astfel că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 312 din 8 septembrie 2008 respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul pârât, păstrând hotărârea instanței de fond.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în privește critica referitoare la programul de vizită al minorului, aceasta nu a putut fi primită, deoarece așa cum a reținut și instanța de fond, față de vârsta acestuia, la momentul actual nu se impune luarea copilului din mediul în care este obisnuit. Prin stabilirea acestui program de vizită numai în domicliul mamei, nu se aduce atingere dreptului tatălui la a avea relații personale cu fiul său, ci s-a avut în vedere interesul minorului de a avea un climat stabil. Nimic nu împiedica pe reclamant ca după trecerea unei perioade de timp să solicite schimbarea modalității de realizare legăturilor personale cu minorul.
Relativ la cea de- a doua critică, referitoare la faptul că domiciliul intimatei este altul decât locul unde stă copilul în mod regulat, tribunalul a apreciat că nici această critică nu poate fi primită, întrucât pe de-o parte în sentința apelată nu se face referire în mod expres la domiciliul din G atunci când se stabilește modalitatea de vizitare, iar pe de alta parte în condițiile în care reclamanta locuiește și la părinții săi, acolo unde stă cea mai mare perioadă de timp minorul, nu se poate pune problema executării obligației de către intimată, căci această obligație incumbă mamei și nu bunicilor, în caz de neexecutare apelantul având la îndemână atât mijloace prevăzute de legea civilă cât și penală.
Cererea intimatei privind cheltulielile de judecata a fost respinsă ca nedovedită în lipsa dovezilor în acest sens.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul pârât, cât și pârâta reclamantă, criticând-o pentru motive de netemeinicie și nelegalitate, astfel:
Reclamantul pârât critică decizia cu privire la programul și locul de vizitare al minorului, deoarece copilul se află în îngrijirea bunicilor materni, pârâta reclamantă refuzând să-l aducă de două ori pe lună la G, astfel că recurentul reclamant este nevoit să pună în aplicare sentința instanței de fond de fiecare dată.
Arată recurentul reclamant pârâtă că în interesul copilului ar fi ca instanța să îi permită să viziteze minorul atât la domiciliul părinților materni cât și la domiciliul pârâtei reclamante din
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul ca pârâta reclamantă să fie obligată să-i permită vizitarea minorului de la orele 10-14, în prima duminică și ultima din lună, atât la domiciliul părinților materni cât și la domiciliul acesteia.
Pârâta reclamantă critică decizia tribunalului prin care s-a respins cererea de completare a dispozitivului, în sensul ca instanța să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată, pe care le-a respins ca nedovedite, cu toate că la dosarul cauzei se afla chitanța prin care a achitat onorariul de avocat.
Solicită admiterea recursului,modificarea deciziei și admiterea cererii formulate în sensul înlăturării cheltuielilor de judecată.
Curtea, examinând decizia atacată,prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art. 304, rap.la art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge ambele recursuri, iar conform art. 3021Cod pr.civilă, va respinge excepția nulității absolute invocată de recurentul reclamant-pârât, pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția invocată de reclamantul-pârât, Curtea va aprecia că nu este lovit de nulitate, întrucât,așa cum s-a stabilit prin decizia nr. 176/24.03.2005 de către Curtea Constituțională, textul art.3021alin.1 lit.a Cod pr.civilă este neconstituțional în ceea ce privește omisiunea de a preciza în cuprinsul cererii de recursul numele, domiciliul sau reședința părților așa încât Curtea va respinge această excepție a recursului recurentei.
Referitor la celelalte motive de recurs ale reclamantului pârât, urmează a se reține că în ambele hotărâri au fost apreciate și interpretate corect probele administrate,așa încât dreptul de avea legături firești cu copilul nu s-a încălcat prin stabilirea programului de vizitare al acestuia de către recurent la domiciliul din G, unde locuiește împreună cu mama recurentă pârâtă.
Dacă minorul merge în vizită la bunicii materni, nu este o împrejurare de natură să-l împiedice pe tatăl acestuia să-l viziteze conform programului stabilit în domiciliul mamei, nefiind necesar să se schimbe doar pentru acest motiv, zilele și programul de vizitare.
Printr-o comunicare civilizată care ar trebui să existe între cei doi părinți se poate ajunge la o înțelegere așa încât ambii să se gândească la interesul major al copilului, fiecare bucurându-se de copil în condițiile stabilite de cele două instanțe.
De aceea Curtea nu va primi ca justificate și întemeiate criticile formulate de recurentul reclamant-pârât.
Referitor la recursul pârâtei-reclamante, Curtea de asemenea va considera că instanța de apel s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată, cererea fiind respinsă ca nedovedită. Instanța de apel a respins corect cererea pârâtei întemeiată pe prevederilor art. 2812Cod pr.civilă. Nu se poate reține o eroare a instanței sau o omisiune atunci când se pronunță pe o cerere, respingând-o ca nedovedită.
În fine, concluzionând, Curtea, conform art.304 rap.la art. 312 alin.1 și art. 3021Cod pr.civilă, va respinge excepția nulității recursului și va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului declarat de. Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul pârât domiciliat în Târgoviște, str. - -.25,.D,.17 jud. D împotriva deciziei civile nr. 312 din 8 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și de pârâta reclamantă - domiciliată în G str. - -.5,.B,. 11 jud. D împotriva deciziei civile nr. 430 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu autoritățile tutelare Primăria Târgoviște, cu sediul în Târgoviște--3 jud. D, primăria G jud. D și Primăria comunei CVj ud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Eliza Marin, Maria David Elisabeta Gherasim
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.MD/BA a- Trib.
2 ex./12.02.2009 ;
f- Jud. operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Maria David Elisabeta Gherasim
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 139/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Constanta → |
|---|
